Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 265/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.265
Ședința publică din data de 17 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în la Primăria comunei, județ P, împotriva sentinței nr. 531 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, ambele cu sediu în comuna, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ultima strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, nu au răspuns recurenții-reclamanți, și intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat, scutit de la plata taxei de timbru, aflat la primul termen de judecată și că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimaților-pârâți Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, i-a act că intimații-pârâți Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei au solicitat judecarea cauzei conform art.242 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, au chemat in judecata Primarul comunei si Consiliul Local solicitând obligarea paraților la plata suplimentului postului si a suplimentului corespunzător gradului/treptei de ierarhizare - ambele în procent de 25% din salariul de baza -, începând cu data de 1.01.2004, pana la data pronunțării hotărârii si în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate la zi cu indicele de inflație.
In motivarea cererii, reclamanții au aratat că au calitatea de functionari publici în cadrul institutiei pârâte, însa nu au beneficiat de suplimentele solicitate, suplimente prevazute de disp. art.29 al.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999, care ulterior a devenit art.31, desi aveau dreptul sa beneficieze de acestea.
S-a mai învederat că aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv, prin mai multe acte normative, până la data de 1.01.2007, că mai multe instante judecatoresti au stabilit, în cauze similare, că suspendarea a fost arbitrara si neconstitutională, că potrivit disp. art.38 si 39 din Codul muncii un drept castigat nu poate fi anulat, precum și că sporurile solicitate reprezinta bunuri, în sensul art. 1 din Protocol adițional la Conventia pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale, astfel ca nu poate fi ingradit dreptul la acestea.
Prin sentița nr.531 pronunțată în data de 2 decembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei si Consiliul Local.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că, deși este prevăzut în mod expres faptul că, în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă, intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la lit.d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Practic, de lege nu exista nici un act normativ care să reglementeze cuantumul sporurilor solicitate de catre reclamanti.
Așa fiind, a reținut că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, astfel că tribunalul a apreciat că executarea concreta a dispozițiilor art. 31 al.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 este atributul exclusiv al Administrației, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obliga Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că instanța de fond prin sentința atacată a interpretat greșit actele depuse în instanță, precum și actele normative pe care le-au indicat în vederea susținerii acțiunii.
Ținând cont de legislația invocată la judecarea fondului, recurenții consideră că instanța nu a ținut cont de următoarele norme de drept incidente în cauză:
În urma modificării art.29 din Legea nr.188/1999 cele două suplimente au fost introduse prin art.13 pct.2.1. din Legea nr.161/2003, cu precizarea că aceste dispoziții intră în vigoare la 01.01.2004. Acordarea acestor suplimente a fost suspendată succesiv în intervalul 22.05.2004 - 31.12.2006 prin ordonanțe de urgență.
Art.13 din Legea nr.251 din 23 iunie 2006 statuează că prevederile art.29 din Legea nr.188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare intra în vigoare cu 01.01.2007.
Potrivit art.48 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 prevederile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Consideră că la data încetării oricăror cauze de suspendare, dreptul intrând vigoare, rezulta că la data de 01.01.2007 se năștea dreptul la acțiune al celor interesați, în speță funcționarii publici ai Primăriei Comunei, pe perioada suspendării exercițiului dreptului, fiind suspendată și curgerea prescripției.
Din coroborarea actelor normative, instanța de fond nu ținut cont de faptul că funcționarii publici beneficiau de cele două suplimente, începând cu data de 22 mai 2004, aceștia putând obliga angajatorul la plata acestora numai până la data pronunțării sentinței, fără preciza cuantumul lor, acesta fiind atributul exclusiv al Administrației.
Se mai susține că instanța nu a luat în considerare un principiu elementar de drept, respectiv principiul că o normă legală, odată reglementată trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Un ultim motiv prin care instanța nu a luat în considerare nici legislația internă, nici legislația internațională este că aceste drepturi solicitate de către recurenți drept sporuri salariale reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare sunt un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art.1 din Protocolul Adițional I la Convenția pentru apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză soluția pronunțată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală,fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
Instanța de fond a reținut corect că în lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în la Primăria comunei, județ P, împotriva sentinței nr. 531 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, ambele cu sediu în comuna, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier,
- -
Red. / tehnored.
2 ex./ 25.02.2009
ds.fond - Tribunalul Prahova
jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
