Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 267/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 267
Ședința publică din 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, - prin mandatar cu domiciliul ales la Casa Județeană de Pensii B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 1400 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamanta recurentă, lipsă fiind ceilalți recurenți și pârâții intimați Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale
Procedura este completă.
s- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii pentru motivele invocate înscris la dosar, arătând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea disp. Legii nr. 142/1998 și art. 1 și 2 din Legea nr. 193/2006, Ordinul 137/2000, art. 41 și 53 din Constituția României și art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; că există motive de casare a hotărârii, întrucât există la fila 23 dosar, o cere de completare a acțiunii, prin care a invocat discriminarea în raport cu alte categorii de salariați și ca atare trebuia citat în cauză Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Depune la dosar o adresă din partea acestei instituții.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Botoșani -Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal la data de 20 iunie 2007, reclamanții, -, -, ( fostă ), au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii B și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale B, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă ce trebuiau acordate în temeiul Legii nr. 142/1998 începând cu data de 1.06.2004, actualizate la indicele de inflație, precum și obligarea pârâtelor să acorde pe viitor aceste tichete de masă.
Cererile de chemare în judecată au fost conexate la dosarul mai vechi înregistrat prin încheierea din 12 septembrie 2007, când reclamanții și-au numit un reprezentat conform art. 114 al. 5 cod pr. civilă în persoana reclamantei.
În motivarea cererilor, reclamanții au arătat că anterior introducerii acțiunii au solicitat pârâtei acordarea tichetelor de masă, cerere care le-a fost respinsă în scris, justificat de faptul că bugetele instituțiilor publice nu au prevăzut sume cu această destinație.
Faptul că Legea nr. 142/1998 nu prevede obligativitatea acordării tichetelor de masă nu înseamnă în mod automat că salariații nu au acest drept, iar stabilirea acestui drept doar pentru anumite categorii de salariați, determină o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 142/1998, art. 41 și 51 din Constituție, codul muncii și art. 41 din CEDO.
Pârâtele prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea acțiunii, justificat de faptul că prin bugetele anuale aprobate ale instituției nu s-au alocat sume pentru plata tichetelor de masă.
Pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a invocat și excepțiile privind lipsa calității sale procesuale pasive precum și excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Botoșani.
Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1400 din 24 octombrie 2007 respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei și excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, prin care se prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordate sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat, legiuitorul nu a creat un drept, ci facultate pentru angajator de a acorda salariaților tichete de masă, doar în limita bugetului aprobat.
Instanța de fond a respins excepțiile invocate privind lipsa calității sale procesuale pasive precum și excepția lipsei de competență materială a Tribunalului Botoșani, având în vedere calitatea pârâtei de ordonator principal de credite, precum și faptul că actul contestat a fost emis de Casa Județeană de Pensii B, ai cărei angajați sunt reclamanții.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, -, -, ( fostă ), criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică și arătând în esență că acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție privind securitatea la locul de muncă, că deși prin Legea nr. 142/1998 și nr. 193/2006 nu s-a prevăzut obligativitatea acordării tichetelor de masă, nu înseamnă că nu există dreptul la acordarea acestora și în fine că acordarea tichetelor în funcție de voința angajatorului, reprezintă o restrângere a dreptului de protecție socială.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, a bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Din economia textului legal citat, rezultă până la evidență că dispoziția legală privind acordarea tichetelor de masă nu este imperativă și acordarea tichetelor de masă este determinată de existența în bugetul local a mijloacelor bănești.
Faptul că angajatorul nu constituit în favoarea salariaților în bugetul local mijloacele bănești necesare (ținând seama că valoarea tichetelor de masă este suportată integral de angajator) nu dă dreptul reclamanților de a recurge la acțiunea în justiție instituției bugetare, pe calea acțiunii în contencios administrativ, în această situație reclamanții nefiind lezați în drepturile lor prevăzute de lege - art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Evident, dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 nu constituie o obligație pentru angajator ci doar o facultate de acordarea tichetelor de masă, desigur în limita bugetului acordat.
În acest context, sentința pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și cum nici din oficiu nu se constată motive care să ducă la casarea sentinței recurate, instanța în baza art. 304 pct. 9 și art. 3041aportat la art. 3123(1) cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții reclamanții, -, -, - prin mandatar cu domiciliul ales la Casa Județeană de Pensii B,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 1400 din 24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/27.02.2008
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Nastasi Dorina, Ududec Elena
