Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 268/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3610/40//2008 - Legea 188/1999-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 268
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Județul B - Consiliul Județean B, cu sediul în B, nr. 1-3- reprezentat prin președinte, împotriva sentinței nr. 1248 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâtul recurent, lipsă fiind reclamanții intimați, și .
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtul recurent a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr. 3610/40 din 12.08.2008, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Județul B - Consiliul Județean B, obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia, sume ce vor fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea 188/1999 modificată, că prin OG 92/2003 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamanții că anterior introducerii acțiunii au solicitat, prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor a fost refuzată.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 1248 din 3 decembrie 2008, Tribunalul Botoșania admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să acorde acestora suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate, astfel: 1.01.2004- 1.01.2005, 1.01.2004- 16.01.2006, 1.01.2004- 15.05.2008, 1.01.2004- 1.01.2005, 1.01.2004- 1.01.2005 și 1.01.2004- 1.01.2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea 188/99 modificată care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Ori, această componență a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/203 care a modificat prevederile anterioare ale art. 29 din Legea nr. 188/99 și care, prin art. 25 din aceeași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 01.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004- 2006, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă.
Instanța de fond a respins cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Județul B - Consiliul Județean, arătând că art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea 188/99 nu stabilește în mod imperativ și neechivoc alcătuirea salariului funcționarilor publici, ci se folosește sintagma " au dreptul"; că pentru aceste suplimente nu există acte normative care să instituie obligația acordării și cuantumul acestora; că suspendarea în anul 2005 și 2006 prin lege specială a aplicării dreptului, echivalează cu inexistența dreptului pe perioadele determinate respective întrucât potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv prescripția începe să curgă de la data de la când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă arată, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantei și intervenienților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.01.2004.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondt recursul.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Județul B - Consiliul Județean B, cu sediul în B, nr. 1-3- reprezentat prin președinte, împotriva sentinței nr. 1248 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/17.02.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
