Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 269/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.269/CA
Ședința publică de la 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 3: Pinte
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în I,-, -.3,.A,.1,.12, județul I, în contradictoriu cu intimații: PENITENCIARUL IAȘI, - directorul Penitenciarului Iași, -președintele Comisiei de disciplină, G - membru al Comisiei de disciplină, - membru al Comisiei de disciplină, G - membru al Comisiei de disciplină, - membru al Comisiei de disciplină, - locțiitor șef tură, - șef tură, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 3768/03.12.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării la 19 mai 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.3768/CA din 3 decembrie 3007, Tribunalul Iași, admițând excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților -, G, G, și, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași și cu emitentul actului atacat, în persoana lui, directorul Penitenciarului Iași, ca neîntemeiată, iar cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții
-2-
-, G, G, ca membri ai Comisiei de disciplină, și și, ca șefi de tură, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală, respingându-se cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată,
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat anularea deciziei directorului Penitenciarului Iași nr.81 din 1 iunie 2007, prin care s-a dispus sancționarea lui disciplinară cu diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioadă de 3 luni, precum și acordarea de daune morale în sumă de 1 milion Euro și că membrilor Comisiei de disciplină și șefilor de tură, implicați în etapa premergătoare emiterii actului administrativ atacat, nu li se poate reține vreo responsabilitate, atâta timp cât decizia a fost luată de șeful unității, în condițiile prevăzute de Legea nr.293/2004 și ordinul ministrului justiției nr.2856/C/2004.
Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că actul administrativ contestat este legal, întrucât la emiterea sa au fost respectate etapele procedurale referitoare la sesizarea, desfășurarea cercetării prealabile și aprecierea sancțiunii și că aceasta este în concordanță cu situația de fapt reținută și necontestată de către reclamant.
Prima instanță a apreciat că refuzul reclamantului de a se deplasa pe jos, de la unitatea în cadrul căreia își desfășoară în mod obișnuit activitatea la Spitalul " Parhon" I, este nejustificat și că, prin conduita sa, reclamantul și-a încălcat jurământul depus și a dat dovadă de rea credință, punând unitatea în situația de a nu-și realiza scopul și de a aduce la îndeplinire atribuțiile ce-i reveneau, dispoziția șefului ierarhic vădindu-se a fi fost perfect legală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că a solicitat, pentru realizarea serviciului de supraveghere, asigurarea unui mijloc de transport, precum și pontarea timpului necesar deplasării la și de la Spitalul " Parhon"I și că această cerere a fost tendențios interpretată de inspectorii și ca fiind refuz de executare misiune, în condițiile în care art.4 alin.3 din Legea nr.293/2004 îi permitea să refuze executarea unei dispoziții vădit nelegale a șefului ierarhic.
Intimații, prin întâmpinările depuse, au solicitat respingerea recursului reclamantului, considerând că acesta se face vinovat de nerespectarea planificării pentru efectuarea misiunilor și sarcinilor specifice.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că cererea reclamantului este nefondată, sens în care reține următoarele:
Este dovedit faptul că reclamantul - recurent are calitatea de funcționar public cu statut special în sistemul administrației penitenciare, în cadrul căreia îndeplinește funcția de agent pază principal III, și că regimul său juridic este guvernat de Legea nr.293/2004.
-3-
Este de asemenea necontestat faptul că, potrivit registrului ținut de Penitenciarul Iași, reclamantul - recurent a fost planificat, în ziua de 25/26 aprilie 2007, să escorteze un deținut, de la Penitenciarul Iași la Spitalul "I Parhon"I, misiune pe care acesta nu a efectuat-o, motivat de faptul că nu i s-a pus la dispoziție un mijloc de transport corespunzător și nu i s-a asigurat pontarea timpului petrecut în misiune și, implicit, plata drepturilor salariale corespunzătoare timpului suplimentar lucrat.
Chiar dacă la dosarul cauzei nu a fost depusă fișa postului ocupat de reclamantul - recurent, întrucât aceasta este clasificată ca fiind secret de serviciu, din actele aflate la dosarul Comisiei de disciplină și memoriul pe care l-a adresat acesteia, la data de 14 mai 2007, rezultă fără echivoc că în sfera de atribuțiuni a agentului intră și activitatea de pază a deținuților, funcția pe care recurentul o îndeplinește fiind aceea de "agent pază principal III", ce este prevăzută la poziția 80 din statul de organizare, funcție ce se regăsește în cuprinsul Legii nr.293/2004.
În calitatea sa de agent pază, reclamantul - recurent avea obligația de serviciu de a executa misiunile pentru care a fost planificat, îndeplinirea ordinelor și dispozițiilor șefilor ierarhici fiind consacrată de art.4 din Legea nr.293/2004 ca o obligație principală a personalului din sistemul administrației penitenciare.
În mod justificat a reținut prima instanță că misiunea încredințată reclamantului nu poate fi încadrată în categoria ordinelor vădit nelegale, atâta timp cât paza unui deținut intra în sfera sa de atribuțiuni și cât misiunea de însoțire nu implica un grad de risc mare, distanța dintre locul de detenție și locul de destinație(Spitalul " Parhon" I fiind de numai câteva sute de metri).
Faptul că pentru parcurgerea unei distanțe ce nu depășea 500 nu i s-a pus la dispoziție reclamantului un mijloc de transport și că nu i s-a garantat că va fi luat în calcul, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite, timpul pe care l-ar fi petrecut în misiunea de pază, în afara locului de detenție, nu poate atrage pentru dispoziția șefului ierarhic calificativul de "ilegal", întrucât prin încredințarea misiunii de pază respective nu s-a încălcat nici Legea nr.293/2004, nici Legea nr.188/1999, cu care cea dintâi se completează, și nici nu s-a adus atingere vreunuia din elementele esențiale ale raportului de serviciu, născut între și Penitenciarul Iași, obligația sa fiind aceea de"agent de pază", iar misiunea de însoțire înscriindu-se în sfera acesteia.
Misiunea fiind prevăzută în mod expres în registrul de planificare a agenților, ea trebuia executată, în condițiile stabilite de șeful ierarhic, nimic neîmpiedecând pe reclamant ca, după executarea ei, să solicite acordarea drepturilor corespunzătoare, fie că ar fi fost vorba de "contravaloarea transportului" sau de plata"orelor suplimentare", calitatea de funcționat public cu statut special nepermițându-i să acționeze după propria sa voință și conform viziunii personale ce o are asupra modului de organizare și desfășurare a activității în cadrul unei unități aparținând administrației penitenciare.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală,
-4-
Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței nr.3768 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2008.
Președinte, - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
19 Mai 2008
red.TD/19.05.2008
jud. fond-
-
tehnored.gref.TN/2 ex./21.05.2008
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Dan Mircea Tăbâltoc, Pinte
