Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 27/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ NR. 27
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
Grefier șef secție comercială
&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, asistată de avocat, iar pentru pârâtă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Avocat pentru reclamantă arată că actele depuse la dosar de pârâtă, respectiv fișa postului și contractul de management nu poartă mențiunea conform cu originalul și lasă la aprecierea instanței dacă este necesară considerarea acestui înscris ca probă. Are pentru termenul de astăzi o cerere de probatorii care vizează un înscris ce nu se află în posesia sa, ci a pârâtei, privind planul de management și atribuțiile noului director.
Consilier juridic arată că atribuțiile și indicatorii de performanță sunt cele din contractul de management și care sunt prevăzute și la art. 4 lit. din Contractul de management, precum și celelalte dispoziții din contract. Nu mai are cereri pentru acest termen.
Avocat, pentru reclamantă, față de precizarea făcută de reprezentantul pârâtei, nu mai insistă în depunerea planului de management și nu are alte cereri, situație față de care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, modificată, pentru motivele arătate pe larg în contestația inițială. Reclamanta renunță la capătul de cerere privind completarea carnetului de muncă cu perioada de incapacitate temporară de muncă, renunțare exprimată în scris de reclamantă (fila 62 verso). Reprezentantul reclamantei susține că, că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă două probleme, una cu privire la existența unei ordonanțe care a încălcat drepturile funcționarilor publici și care ulterior a fost declarată neconstituțională, iar ce-a de-a doua problemă privește contractul de management care este copiat din HG1610/2006. Modalitate prin care au fost angajați noii directori este aceeași, fiind practic dorința de schimbare, hotărârea de Guvern fiind aplicată erga omnes, schimbându-se denumirea funcției din director executiv în director coordonator. Arată că practica instanțelor din țară este de admitere a unor astfel de acțiuni. În concluzie, solicită admiterea acțiunii.
Consilier juridic solicită a fi avute în vedere toate apărările din întâmpinare, completarea la întâmpinare, concluzii scrise și adresele depuse la dosar. Apreciază că ordinul atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată. Nu pârâta a fost inițiatoarea acelei ordonanțe de urgență. Funcția publică desființată nu este identică cu cea nou înființată, prima era o funcție publică reglementată de Legea nr.202/2006, iar cea nou înființată este în baza unui contract de management și are în vedere realizarea unor indicatori de performanță, astfel că sunt 2 funcții diferite. Pentru participarea la concursul pentru ocuparea funcției este necesar a fi depus planul de management, ulterior întocmindu-se contractul de management. Solicită respingerea acțiunii, ca nefondată.
În replică, avocat arată de Legea nr. 202/2006 nu a fost abrogată, iar o hotărâre de Guvern nu poate înfrânge o lege organică.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Princerereaînregistrată la această instanță sub nr. 392/32/6.07.2009 reclamanta a chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:
- anularea Ordinului nr. 180/24.04.2009 emis de președintele Agenției Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția de director executiv adjunct al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B;
- obligarea pârâtei la reintegrarea pe poziția ocupată înainte de emiterea ordinului, respectiv funcția de director executiv adjunct al B;
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale și a celorlalte drepturi la care era îndreptățită din momentul eliberării din funcție și data reintegrării efective;
- obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale în cuantum de 50.000 lei pentru prejudiciile suferite ca urmare a eliberării din funcție;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 14.01.2010, reclamanta a renunțat la judecată în ceea ce privește plata drepturilor salariale, plata daunelor materiale și morale; în acest sens,s-a luat act de renunțare prin încheiereapronunțată la acea dată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Prin decizia nr. 264/4.05.2006 a fost numită în funcția de director adjunct, funcție încadrară în categoria funcției publice de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 la Direcția Buget. Deși în urma evaluărilor a obținut calificative foarte bune, în luna aprilie i s-a comunicat ordinul nr. 180/25.04.2009.
Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 pe care se întemeiază ordinul sunt neconstituționale.
Ordinul nr. 180/25.04.2009 încalcă dispozițiile art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/199 coroborate cu cele ale art. 65 și 74 din Codul muncii. Totodată, se impun a fi reținute dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 188/1999. Postul pe care l-a ocupat nu a fost desființat; sub acest aspect sunt de reținut dispozițiile art. 28 din Legea nr. 202/2006 și ale art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, precum și faptul că atribuțiile directorilor executivi adjuncți ai agențiilor județene se poate constata că acestea nu au fost modificate.
Majoritatea funcțiilor de execuție care i-au fost oferite după eliberarea sa din funcție, în mai 2009, fie nu mai erau vacante încă din decembrie 2008, fie erau în afara orașului, fie nu corespundeau pregătirii sale profesionale.
La termenul din 26.11.2009, reclamanta și-acompletat acțiuneasub aspectul cauzei, invocând faptul că, la data încetării raporturilor de muncă - 25.05.2009 -, se afla în concediu medical. La termenul din 17.11.2009 reclamanta a depus o cerere privind cuantumul despăgubirilor solicitate; totodată, a solicitat înscrierea în carnetul de muncă a perioadei de incapacitate temporară de muncă. La termenul din 25.02.2010 reclamanta a renunțat la această cerere.
Prinîntâmpinare, pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a invocat dispozițiile art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, art. 13 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009. totodată, pârâta a susținut următoarele:
nu a avut calitatea de inițiator al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, însă avea obligația legală de a respecta dispozițiile acestei ordonanțe în temeiul căreia a emis ordinul contestat. Ordinul a fost emis cu respectarea art. 97 lit. c) și art. 99 alin. 1 lit. b), 3, 5, 6 și 7 din Legea nr. 188/1999, ale Ordinului nr. 180/2009 al președintelui
În prezent, existența funcției publice de director adjunct nu mai este reglementată de Legea nr. 188/1999, B fiind condusă de un director coordonator ajutat de doi directori coordonatori adjuncți. Aceste funcții sunt exercitate în baza unor contracte de management pentru o perioadă de 4 ani.
Dispozițiile art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 nu sunt aplicabile în situația posturilor aferente funcțiilor prevăzute de art. III alin. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 al căror regim nu este guvernat de legislația funcției publice și funcționarilor publici.
Dispozițiile art. 28 din Legea nr. 202/2006 au fost abrogate implicit la expirarea termenului de 32 de zile de la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
Având în vedere dispozițiile art. 103 alin. 2 și 3 din Legea nr. 188/1999 a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor Publici includerea reclamantei în corpul de rezervă a funcționarilor publici și redistribuirea sa în funcție de opțiunea acestea.
Repunerea reclamantei în situația anterioară ordinului contestat nu mai este posibilă având în vedere că funcția pe care a deținut-o nu mai există.
În cauză, din oficiu, au fost invocate excepțiile lipsei procedurii prealabile și lipsei calității procesuale pasive în ceea ce privește capetele de cerere prin care s-au solicitat despăgubiri. Prin încheierea din 22.10.2009 Curtea de APEL BACĂUa respins excepția lipsei procedurii prealabile, față de plângerea adresată pârâtei și răspunsul la această plângere înregistrat la pârâtă sub nr. 1748/23.06.2009. Prin încheierea din 14.01.2010, cea de-a doua excepție a fost constatată ca rămasă fără obiect, față de renunțarea reclamantei la judecată cu privire la drepturile salariale, daunele materiale și morale.
Totodată, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009. La termenul din 26.11.2009, după pronunțarea Curții Constituționale, reclamanta a renunțat la această excepție.
Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată următoarele:
În fapt,
Prin ordinul nr. 264 din 4.05.2006 emis de președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, reclamanta a fost numită în funcția publică de director executiv adjunct - consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1 - la Direcția Buget din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Prin ordinul 180 din 24.04.2009 emis de președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în temeiul art. III alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, a fost desființată funcția publică de conducere de director executiv adjunct buget al Agenție Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă B (art. 1 alin. 1); în temeiul art. III alin. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 coroborate cu cele ale art. 99 alin. 1 lit. b) și alin. 3 din Legea nr. 188/2009, reclamantei i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 24.04.2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz să fie eliberată din funcția publică (art. 1 alin. 2).
Încetarea raporturilor de serviciu a fost înscrisă în carnetul de muncă, la poziția 107 (ultima mențiune înscrisă în carnet), începând cu data de 25.05.2009.
La aceeași dată a fost încheiat contractul de management nr. 12 între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și, în calitate de director coordonator adjunct al Direcției Economice din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Atribuțiile directorului coordonator adjunct al Direcției Economice sunt cele decurgând din obligațiile înscrise în art. 4 lit. B lit. a) - r) coroborat cu art. 6 din contract.
În calitatea sa de director executiv adjunct, la data eliberării sale din funcție îndeplinea atribuțiile prevăzute în fișa postului nr. 3/8.12.2008, scopul principal al postului fiind acela de organizare, coordonare și control al activității Direcției Economice din cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă atribuțiile postului sunt enumerate la punctele 1 - 61, la care se adaugă atribuții separate în domeniul sistemului de management al calității.
Comparând atribuțiile directorului executiv adjunct cu cele ale directorului coordonator adjunct se constată că atribuțiile acestuia din urmă se suprapun aproape complet pe cele ale directorului executiv adjunct ( exemplificativ: pct. 12, 13 cu lit. e); pct. 6,7,8,9, 10, 11, 22 cu lit. d) și o); 25 și 26 cu lit. g); 16 cu lit. j); atribuții separate în domeniul sistemului de management al calității cu lit. q), cu mențiunea că atribuțiile directorului coordonator sunt mult mai puține decât cele ale directorului executiv.
În drept,
Eliberarea reclamantei din funcția de director executiv s-a făcut în temeiul art. 99 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999 - text potrivit căruia se poate dispune eliberarea din funcție a funcționarului public "în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public" - ca urmare a desființării postului ocupat de reclamantă prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
Eliberarea din funcție s-a făcut, pe de o parte, cu încălcarea art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 ("reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii") întrucât funcția de director executiv adjunct nu a fost redusă, ci i s-a schimbat doar denumirea în director coordonator adjunct, incident fiind art. 100 alin. 1 lit. c) din aceeași lege.
Pe de altă parte, sunt de reținut dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și faptul că, prin decizia nr. decizia nr. 1275 din 7.10.2009 (publicată în Monitorul Oficial al României 758 din6 noiembrie 2009) Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională. Deși controlul de constituționalitate a vizat Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, Curtea Constituțională a reținut că, din formularea și motivarea sesizării, rezultă explicit voința autorilor acesteia de a supune controlului de constituționalitate, pe lângă legea de aprobare, însăși ordonanța de urgență.
Anterior cercetării motivelor de neconstituționalitate invocate în sesizare, Curtea Constituțională a examinat și problema rămânerii fără obiect a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, având în vedere că, în ziua precedentă soluționării de către Curtea Constituțională a sesizării de neconstituționalitate, Guvernul a adoptat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009, ordonanță de urgență prin care a abrogat în mod expres Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 și care a preluat în integralitatea sa reglementarea cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009. rețin
Reținând că abrogarea unei ordonanțe de urgență aprobate prin lege nu constituie un impediment în ceea ce privește examinarea sesizării de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a constatat cănu există niciun motiv de inadmisibilitate a sesizării de neconstituționalitate cu care a fost învestită și nici de a-și extinde controlul cu privire la constituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2009. Curtea a mai statuat călegea care aprobă o ordonanță de urgență neconstituțională este ea însăși neconstituțională.
Examinând sesizarea de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a constatat că obiecția de neconstituționalitate este întemeiată sub aspectul încălcării prevederilor art. 115 alin. 6 din Constituție, reținându-se că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament,a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate.S-a reținut că prin modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale", în locul cărora, prin art. art. III din această ordonanță de urgență au fost instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat", care va fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează - construcție juridică deficitară și confuză care ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management". În final, Curtea a observat că, prin dispozițiile sale, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Prin urmare, ordinul nr. 180/24.04.2009 a fost emis cu aplicarea greșită a art. 99 alin. 1 lit. b) și cu încălcarea art. 100 alin. 1 și 4 din Legea nr. 188/1999, precum și în temeiul unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale. Aceste împrejurări definesc caracterul fondat al acțiunii sun aspectul primului capăt de cerere.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la reintegrarea pe poziția ocupată înainte de emiterea ordinului, respectiv funcția de director executiv adjunct al B, această instanță îl consideră, de asemenea, fondat.
La data emiterii ordinului 180/2009 funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale nu mai era reglementată de art. 13 alin. 1 lit. d) întrucât acest text fusese modificat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009.
După abrogarea - prin art. XIV al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105 din 6 octombrie 2009 (privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 668 din 6 octombrie 2009) - a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, modificarea art. 13 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999 a fost, în esență, menținută prin art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009.
Însă, în prezent textul art. 13 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/1999 are același conținut cu cel în vigoare anterior adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, în categoria funcționarilor publici de conducere fiind cuprinse persoanele numite funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, în cadrul instituției prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora.
Aceasta întrucât prin decizia nr. 1629 din 3.12.2009 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 28 din 14 ianuarie 2010), Curtea Constituțională a constatat că dispozițiileart.pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 sunt neconstituționale.
Totodată, sunt de reținut și dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 202/2006 republicată potrivit cărora "conducerea agențiilor teritoriale se exercită de directori executivi și directori executivi adjuncți".
Față de cele ce preced, curtea de apel va lua act de renunțarea făcută la termenul de astăzi cu privire la completarea la acțiune și admite acțiunea astfel cum a fost restrânsă. Cheltuielile de judecată nu vor putea fi însă acordate întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere din completarea la acțiune, cerere prin care s-a solicitat înscrierea în carnetul de muncă a perioadei de incapacitate temporară de muncă.
Admite acțiunea, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la cab. avocat,-,. 3, Sector 1, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, B,--22, Sector 4.
Anulează Ordinul nr. 180 din 24.04.2009 emis de Președintele Agenției Naționale Pentru Ocuparea Forței De Muncă.
Dispune reintegrarea reclamantei pe funcția ocupată anterior emiterii Ordinului 180/24.04.2009, aceea de director executiv adjunct al
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2010.
Președinte, - - - | Grefier șef secție comercială, |
Red./tehnored.
ex.4
3.03.2010
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
