Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 270/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 188/1999-
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 270
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarat de pârâtele Casa Județeană de Pensii N, cu sediul în P N,-, jud. N, împotriva sentinței nr. 2967 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr- și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cu sediul în B,- sector 2, împotriva sentințelor nr. 2967 din 25 septembrie 2008 și 3290 din 13.11.2008 pronunțate de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâtele recurente și reclamantul intimat, lipsă fiind întervenienții intimați, -, și.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtele recurente a solicitat admiterea recursurilor, modificarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii pentru motivele invocate în scris la dosar, arătând că instanța de fond a acordat suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în baza Legii 188/99, dar fără a se avea în vedere că nu fost încă emis vreun act normativ care să reglementeze modul de acordare a acestor drepturi, că nu s-a motivat și indicat în drept procentul.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- din 12.06.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Pensii N și Casa Națională de Pensii B solicitat obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, în total 50%, drepturi prevăzute de art.31 al.1 lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 15.11.2001 până la zi și în continuare, până la respectarea legii de către pârâte sau până la abrogarea legii, perioadă în care au fost suspendate abuziv prin Legile anuale de salarizare(G nr.92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007 și nr.OG9/2008)
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în primul rând, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c și d din lege.
În al doilea rând, relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007, astfel că, deși aceste drepturi trebuia să le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007.
În al treilea rând, potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 15.11.2001 până la data pronunțării hotărârii, această prevedere legală fiind suspendată până la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
În al patrulea rând, examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr.188/1999.
La termenul de judecată din data de 15 iulie 2008, numiții, -, și au formulat cerere de interveniție în nume propriu prin care au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, în total 50%, drepturi prevăzute de art.31 al.1 lit.c și lit.d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 01.06.2001 până la zi și în continuare, până la respectarea legii de către pârâte sau până la abrogarea legii, perioadă în care au fost suspendate abuziv prin Legile anuale de salarizare(G nr.92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007 și nr.OG9/2008).
Pârâta Casa Județeană de Pensii Naf ormulat întâmpinare la termenul de judecată din data de 15.07.2008 prin care solicită respingerea ca netemeinică a acțiunii.
-pârâta, Casa Națională de Pensii Baf ormulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 2967 din 25 septembrie 2008, Tribunalul Suceava a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B; admis în parte acțiunea reclamantului obligând pârâtele să plătească reclamantului, proporțional cu timpul lucrat, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 25.09.2008, data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației, calculată de la data scadenței și până la data plății efective.
Totodată s- respins cererea privind plata acestor drepturi pentru perioada 15.11.2001-31.12.2003 și plata acestor drepturi în continuare ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepției lipsei calității procesuale pasive a secund-pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi B, instanța de fond a reținut că este adevărat că potrivit art. 23 din HG nr. 13/2004, conducerea caselor teritoriale de pensii este asigurată de directorul executiv care este ordonator terțiar de credite, dar potrivit art. 7 din aceeași hotărâre, CNPAS, în domeniul financiar asigură stabilirea și plata unor drepturi finanțate de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Muncii, solidarității Sociale și Familiei este ordonator principal de credite, CNPAS exercitând funcția de ordonator secundar de credite.
Instanța de fond apreciat că, atâta timp cât, cu privire la plata drepturilor salariale solicitate, pârâta CNPAS B are calitatea de ordonator secundar de credite, aceasta are și calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reținut că reclamantul este salariatul pârâtei Casa Județeană de Pensii
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamantul având calitatea de funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Aplicarea acestor prevederi a fost suspendată succesiv prin dispozițiile art. 44 din OUG nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 și ale art. 48 din OG nr. 2/2006, aprobată prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005- 31 decembrie 2006 și că nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lor, dispoziția prevăzută de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare și neabrogată.
Reclamantul nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța de fond a apreciat că această creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Prin sentința nr. 3290 din 13 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis cererea formulată de intervenienți de completare a hotărârii 2967/25.09.2008, în sensul că admis în parte cererile de intervenție formulate de numiții, -, și și a obligat pârâtele să plătească intervenienților, proporțional cu timpul lucrat drepturile bănești, reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, datorat începând cu data de 01.01.2004 și până la data de 13.11.2008,data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației.
Totodată s- respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâte CNPAS B, cererea intervenienților privind acordarea acestor drepturi bănești pentru perioada 01.06.2002- 31.12.2003 și la plata acestor drepturi în continuare.
Împotriva acestor două sentințe: 2967 din 25 septembrie 2008 și 3290 din 13.11.2008 au declarat recurs pârâtele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa Județeană de Pensii
Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale prin recursul declarat arătat că dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzut de art. 31 alin.1 lit. C și d din Legea nr. 188/1999, republicată au fost suspendate în perioada 2004- 2006 prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 417/2006.
Al doilea recurent Casa Județeană de Pensii arătat că reclamantului i s-au acordat aceste sporuri, fără a se vedea că nu a fost emis încă vreun act normativ care să reglementeze modul de acordare a acestor drepturi; că legea nu a stabilit procentul în care se acordă aceste sporuri, aceasta urmând să se stabilească printr-o lege a salarizării care nu a fost adoptată încă.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiate recursurile.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii B admite, reclamantul și intervenienții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantului și al intervenienților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.01.2004.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legale și temeinice hotărârile instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondate recursurile declarat de pârâtele Casa Județeană de Pensii N, cu sediul în P N,-, jud. N, împotriva sentinței nr. 2967 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr- și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale cu sediul în B,- sector 2, împotriva sentințelor nr. 2967 din 25 septembrie 2008 și 3290 din 13.11.2008 pronunțată de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Jud. fond.
Tehnored.
Ex. 2/18.02.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
