Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 272/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6803/86//2008 - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 272
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3233 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a lipsit pârâta recurentă, pârâtul intimat Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF B și reclamanții intimați și.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
C UR TEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secției comerciale, contencios administrativ și fiscal sub nr.6803/86 din 24.09.2008, reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală și S, au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru reclamanta începând cu data 06.08.2007 și în continuare, iar pentru pârâtul începând cu data de 01.01.2004 și în continuare.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Au mai invederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c si d din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art.13 din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007
Referitor la solicitarea de acordare a acestor drepturi retroactiv, solicită a se constata faptul că potrivit art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999, republicată, reclamanții au dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.01.2005 pana la data de 01.01.2007.
Aceasta prevedere legală, respectiv art. 29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicata, cu modificările si completările ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31 decembrie 2006, prin art. 44 din nr.OUG 92/2004.
In acest sens au solicitat a se constata că norma legală de suspendare, mai sus menționată, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constituția României care prevede că " Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară intr-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinato, să fie aplicată in mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Față de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constituționale și de lege organică ( respectiv Codul Muncii ), rezultă în mod indubitabil că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Ori, contrar acestor dispoziții, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.
Consideră ca nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt În vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor-Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, invederând dispozițiile art.1,2,6 din HG nr.495/2007. A mai arătat că reclamanții sun numiți în funcția publică de execuție prin decizie a directorului executiv, aceștia având raporturile de serviciu încheiate cu S și nu cu ANAF.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta S, prin întâmpinare, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului pentru perioada 01.01.2004-01.10.2005 în temeiul art.3 din Decretul nr.167/1958.
A mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă, obligatorie dispusă de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că în perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Prin sentința nr. 3233 din 6 noiembrie 2008, Tribunalul Suceava a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 01.10.2005 invocată de pârâta S; admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală și admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și obligat pârâta S să acorde reclamanților, în funcție de data angajării, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat pentru reclamanta, începând cu data de 06.08.2007 până la data de 06.11.2008, data pronunțării sentinței, iar pentru reclamantul, începând cu data de 01.01.2004 până la data de 6.11.2008, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata acestor drepturi în continuare precum și cererea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 01-10.2005, instanța a respins-o pentru următoarele motive:
Potrivit art.7 alin.1 din OG 167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
Astfel, dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.12.2006 când a expirat ultima suspendare a aplicării dispozițiilor art.48 din OG nr.2/2006.
Astfel, acțiunea formulată pentru perioada 01.01.2004-1.10.2005 este formulată în interiorul termenului de trei ani prev. de art.3 alin.1 din 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtului.
In acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâtul nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Referitor la cererea privind acordarea sporurilor în continuare, instanța de fond respins- motivat de faptul că creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP S, arătând în dezvoltarea motivelor de recurs faptul că în mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004- 01.10.2005, că reclamanții nu au îndeplinit procedura prealabilă obligatorie dispusă de Legea nr. 554/2004 și că dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prevăzut de art. 31 alin.1 lit. C și d din Legea nr. 188/1999, republicată au fost suspendate în perioada 2004- 2006 prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 417/2006.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Cu privire la motivul de recurs privind excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 01-10.2005, instanța urmează a- respinge motivat de faptul că potrivit art.7 alin.1 din OG 167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
Astfel, dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.12.2006 când a expirat ultima suspendare a aplicării dispozițiilor art.48 din OG nr.2/2006.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile întrucât acțiunea are ca obiect refuzul recunoașterii unui drept prevăzut de lege, situație în care nu este obligatorie respectarea acestei proceduri, fapt rezultat din interpretarea art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamantelor la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 1 martie 2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3233 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/16.02.2009.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
