Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6292/86//2008 - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALA, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 261
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3236 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a lipsit pârâta recurentă și reclamantul intimat.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
C UR TEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secției comerciale, contencios administrativ și sub nr. 6292/86 la data de 28.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta DGFP S, solicitând obligarea acesteia la restituirea contravalorii taxei de primă înmatriculare în sumă de 1.062 lei pe care a achitat-o odată cu achiziționarea unui automobil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul lunii iulie 2007 achiziționat un autoturism Opel Astra fabricat în anul 2001, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească o taxă de primă înmatriculare în cuantum de 1.062 lei. Taxa a fost percepută în baza art. 2141- 2143Cod fiscal, fiind plătită prin chitanța nr. -/24.07.2008, confirmată prin adeverința nr. 500/18.02.2008 eliberată de Administrația Finanțelor publice
A mai arătat reclamantul că taxa de primă înmatriculare pe care a plătit-o este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Ilegalitatea taxei se concretizează sub dublu aspect: în primul rând prin raportarea articolului 148 alin. 2 din Constituția României la art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității europene și în al doilea rând prin faptul că nu există nici un act administrativ fiscal prin care această taxă să fie încasată. Legat de primul aspect, cel al contradictorialității cu Tratatul prin mijlocirea realizată de Constituție potrivit textului constituțional amintit " Ca urmare a aderării, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" iar potrivit art. 90 alin. 1 din Tratatul " nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În ceea ce privește caracterul ilegal al încasării acestei taxe, față de faptul că nu există un act administrativ fiscal cu privire la aceasta, potrivit art. 41din Codul d e procedură fiscală, " actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale".
A mai susținut reclamantul că sunt încălcate o serie de principii printre care. principiul priorității dreptului comunitar față de cel național, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul nediscriminării și principiul restituirii în integrum și ab origine a sumelor încasate în baza textelor cu efect echivalent.
Taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului CE dar și cu principiile instituie de CJCE în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.
Prin prevederile OUG 50/208 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule se menține caracterul discriminatoriu și ilegal al acestei taxe fără a se ține seama de jurisprudența Curții Europene care consacră interzicerea taxelor cu efect echivalent din care se constată că orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care în speță reprezintă o taxă de poluare constituie o taxă cu efect echivalent interzisă de articolele 23 CE și 25 CE.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP Sas olicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
Prin sentința nr. 3236 din 6 noiembrie 2008, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 1062 lei achitată cu talonul nr. - din 24.07.2007, precum și dobânda legală, calculată de la data achitării taxei și până la restituirea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Legea nr. 343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art. 2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art. 2141din Codul fiscal prin OUG110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților, în practică însă, nefăcându-se distincție între comercianți și necomercianți, ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
Prima instanță a mai reținut că potrivit jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art. 90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art. 25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
Noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
S-a mai arătat că în cauza de față rezultă din interpretarea art. 2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, realizându-se astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second - hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare în care există o incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90.
Față de această situație s-a considerat aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C -6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de aceasta, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate ( introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe ) și cu un regim de reglementare diferit.
A susținut recurenta că prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
A mai arătat recurenta că prin OUG nr.50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 01.07.2008. La art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Analizând actele dosarului, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum a reținut și tribunalul, taxa specială ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art. 214/1 Cod fiscal, se circumscrie dispozițiilor art. 90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora, pentru autovehiculele second - hand achiziționate dintr-un stat comunitar nu se percepe taxa de primă înmatriculare.
În acest sens a statuat și Jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, scopul acestor dispoziții fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre ale Comunității Europene, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea unor impozite sau taxe discriminatorii cum este și cea de față.
Nu poate fi reținută apărarea că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut tribunalul că reclamantul nu trebuia să plătească taxa de primă înmatriculare, iar dacă a plătit-o este îndreptățit să-i fie restituită.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3236 din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond.
2 ex./16.02.2009
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
