Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2736/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2736
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - Judecător
-- - - Judecător
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanții, și pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței nr. 190 din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și recurenta reclamantă, lipsind recurenții reclamanți, recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice și intimata pârâtă DGFP
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează cererea formulată în scris de intimata pârâtă DGFP M prin care solicită suspendarea cauzei conform dispozițiilor art. 244 alin.1, pct.1, până la soluționarea recursului în interesul legii.
Curtea, pune în discuția părților prezente cererea de suspendare a cauzei conform prevederilor art. 244 alin.1, pct.1, formulată de recurenta pârâtă DGFP
Recurenta reclamantă solicită respingerea cererii de suspendare.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Agenția Națională De Administrare Fiscală solicită admiterea cererii de suspendare.
Curtea, respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de recurente pârâtă DGFP M, din oficiu invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2004 - 19.01.2006, apreciind cauza în stare de judecată pune recursurile în discuția părților prezente:
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu privire la recursurile declarate de pârâți, pune concluzii de respingerea acestora.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Agenția Națională De Administrare Fiscală solicită admitere recursurilor, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. Cu privire la recursul reclamanților pune concluzii de respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 190 din data de 29 ianuarie 2009, Tribunalul Mehedinția admis acțiunea intentată de reclamanții, în contradictori pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat pârâții să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 01.01.2004 - 21.08.2005.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Prescripția extinctivă reprezintă o sancțiune specifică prin care legea sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului.
În cauză, starea de pasivitate a reclamanților nu s-a datorat atitudinii acestora, ci a fost generată de acte, fapte, împrejurări mai presus de voința lui, respectiv, de apariția legilor bugetare anuale, prin care s-a suspendat, succesiv, plata drepturilor cuvenite, care au afectat exercițiul liber al drepturilor procesuale ale reclamantului și au suspendat cursul prescripției dreptului la acțiune, potrivit art.13 din Decretul nr.167/1958.
Astfel, nu s-a putut reține că, acțiunea privind plata sporurilor solicitate nu a fost exercitată în termenul legal de prescripție prevăzut de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, fiind prescrisă.
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, act normativ care reglementează și salarizarea funcționarilor publici, a fost modificată și completată prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, introducând elemente noi în ceea ce privește salariul funcționarilor publici.
Astfel, art.29 din Legea nr.188/1999 inițială, devenit ulterior art.31, a fost modificat și completat în sensul că pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul gradului.
Până în prezent, aplicarea acestor prevederi normative exprese a fost suspendată succesiv, după cum urmează: pentru anul 2005, prin art.44 din nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005; pentru anul 2006, prin art.48 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006.
S-a apreciat că nu s-a impus sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege menționate, deoarece, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Pentru anii 2007 și 2008, această suspendare nu a mai fost menținută, însă nu au fost achitate cele două sporuri ale salariului funcționarului public, așa cum stipulează prevederile legale invocate.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din lege.
Relevant este faptul că, potrivit art.XIII din Legea nr.251/2006, prevederile art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
În acest sens se menționează: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin.1, lit.b) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Mai mult decât atât, prin dispozițiile art.37 alin.3 din nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, care a fost menținută în vigoare și pentru anul 2008 prin nr.OG9/2008, se menționează expres: " funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări, cu excepția reținerilor din salariul efectuate în conformitate cu prevederile legale. Orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate absolută."
În temeiul dispozițiilor art.117 din Legea nr.188/1999, prevederile acestui act normativ se completează cu prevederile Codului Muncii.
Suspendarea contravine și dispozițiilor art.18, art.38 și art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.53/2003, care prevăd în mod imperativ faptul că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament, iar dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare îi corespunde obligația corelativă a angajatorului de a efectua plata.
Normele de suspendare contravin prevederilor art.41 și art.53 din Constituție.
Astfel, dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echitații impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
Art.53 alin.1 din Constituția României stipulează expres care sunt cazurile în care pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale omului - valori esențiale ocrotite prin legea fundamentală, și anume:
"Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav", situații care sunt aplicabile în cazul dedus judecății.
Potrivit art.1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
În cauză sunt aplicabile dispozițiile legale menționate, întrucât suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare constituie un drept de creanță cert, lichid și exigibil și, prin urmare, constituie un bun în sensul art.1 din Convenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională De Administrare Fiscală, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin motivele de recurs reclamanții au susținut că în mod greșit instanța de fond nu a stabilit cuantumul de 25% din salariul de bază pentru suplimentul postului și 25% pentru suplimentul treptei de salarizare și nu a actualizat aceste sporuri cu indicele de inflație.
Și-au întemeiat recursul pe prevederile art. 3041și 304 pct. 7 Cod pr. civilă.
În motivele de recurs formulate de pârâți s-a arătat că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este reglementat de art.31 lit.c și d din legea 188/1999 modificată, că printr-o serie de acte normative a fost suspendat acest drept, dar începând din anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea acordării drepturilor respective și că neacordarea drepturilor se constituie într-o încălcare a prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând motivele de recurs, legislația aplicabilă în speță și situația de fapt, se rețin următoarele:
Reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare pentru perioada 01.01.2004- 21.08.2005, cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute de art.29 alin.1 lit.c și d din legea 188/1999.
Au precizat reclamanții că aceste drepturi au fost suspendate în anii 2005 și 2006, dar că ulterior, pentru anii 2007 și 2008, nu s-a mai dispus suspendarea textelor legale privind acordarea suplimentelor solicitate prin acțiune.
Curtea apreciază însă că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamanților privind acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de la data de 01.04.2004 - 21.08.2005, având în vedere că a operat prescripția extinctivă, fiind depășit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, art.3.
Potrivit art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, în speță la finalul anului când încetează suspendarea anuală.
Curtea constată că față de data introducerii acțiunii, 6.01.2009, dreptul la acțiune pentru plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 - 21.08.2005 s-a prescris.
Cum, în materia prescripției nu există dispoziții specifice, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun, Decretul nr. 167/1958.
Decretul nr. 167/1958, în art. 13, 14 stabilește expres cazurile în care cursul prescripției se suspendă, reclamanții nefiind în nici unul din aceste cazuri.
Având în vedere cele expuse, se va admite recursul pârâților, se va modifica sentința în sensul că se va respinge acțiunea reclamanților.
Pentru aceleași considerente va fi respins și recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților, împotriva sentinței nr. 190 din data de 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Admite recursul pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională De Administrare Fiscală, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu - - |
Grefier, |
Red. Jud. T
Ex.2//18.06.2009
Jud. fond S
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
