Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 274/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 274/CA
Ședința publică de la 04 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții, G și în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - recurs împotriva sentinței civile nr. 24/CA din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04.05.2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 24/CA din 26.01.2009 Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamanții, G și în contradictoriu cu intimatul Primarul Comunei.
În motivarea sentinței instanța, reține că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului de specialitate al Primarului com., făcând, așadar, parte din cadrul administrației publice locale.
Nici o dispoziție a actelor normative speciale de salarizare ale funcționarilor publici nu prevăd acordarea indemnizației de dispozitiv pentru persoanele care au calitatea de funcționar public.
Indemnizația de dispozitiv este recunoscută de lege, în speță de Legea nr. 138/1999, doar în cazul unor categorii de funcționari publici cu statut special, categorii strict si limitativ prevăzute de lege, nicidecum în cazul tuturor funcționarilor publici care sunt salarizați potrivit prevederilor legale mai sus arătate.
Potrivit prevederilor art.1 și art. 13 coroborate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, invocate în acțiunea reclamanților, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili doar din cadrul, MI, și MJ, categorii strict și limitativ prevăzute de lege, beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Sunt, astfel, clar stabilite categoriile de funcționari publici care beneficiază de indemnizația în discuție, categorii printre care nu se regăsesc si reclamanții, funcționari publici în cadrul administrației publice locale, nefiind nici în subordinea, nici sub coordonarea MIRA, nefăcând parte din structurile de ordine si siguranță publică menționate mai sus.
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2002 s-au aprobat Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 138/1999.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit unele modificări în sensul în care acesta a devenit Ministerul Internelor si Administrației Locale, prin comasarea sa cu Ministerul Administrației Publice, iar unele servicii ale internelor( pașapoartele, evidența informatizată a persoanei) au fost preluate în cadrul administrației locale.
În atare condiții,prin prevederile art. 17 al.3 din OUG nr. 63/2003 privind organizarea Ministerului Administrației si Internelor, în vigoare la data emiterii Ordinului 275/2003, invocat de către reclamanți ca temei legal al acordării indemnizației de dispozitiv, se prevedea că personalul MIRA, adică personalul preluat din cadrul MAI, beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației si în limita bugetului adoptat. Adică, personalul fostului Minister de Interne, preluat în administrația locală urma să beneficieze în continuare, în virtutea principiului drepturilor câștigate, de indemnizația de dispozitiv de care beneficiase anterior, indemnizația specifică instituțiilor de apărare națională.
O prevedere similară regăsim și în prevederile art. 18 al.3 din OUG nr. 30/2007, care precizează faptul că personalul MIRA preluat în condițiile arătate mai sus, beneficiază în continuare de drepturile dobândite anterior în cadrul instituțiilor din sistemul național de apărare si ordine publică și siguranță națională.
În aceste condiții au fost adoptate prevederile Ordinului nr. 496/2003, prin care au fost aduse modificări și completări la Ordinul. nr. 275/2002.
Astfel, prin Ordinul nr. 496/2003 se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ca urmare a faptului că Ministerul Internelor si Ministerul Administrației Publice s-au reunit într-un singur minister.
Prin acest ordin, mai bine zis prin prevederile art.9.2, invocate de către reclamant, care arată că indemnizația de dispozitiv se acordă si personalului civil din domeniul administrației publice, practic, în aplicarea prevederilor legale mai sus arătate, dar si a art. 17 al.3 din OUG nr. 63/2003, indemnizația de dispozitiv se menține în cazul funcționarilor publici preluați în structurile administrației locale din structurile MAI. S-au avut în vedere funcționarii publici care-și desfășoară în cadrul unor servicii ale internelor preluate în administrația publică, tocmai pentru a se respecta principiul drepturilor câștigate.
Nu se poate reține punctul de vedere al reclamanților potrivit căruia prin prevederile art. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003, practic s-ar fi extins sfera de aplicare a indemnizației de dispozitiv tuturor funcționarilor publici care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației locale, inclusiv funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului com., deoarece printr-un ordin al ministrului nu se poate extinde sfera de aplicare a legii pe care acesta este chemat să o aplice, respectiv a Legii nr. 138/1999, iar adăugarea la lege nu este permisă avându-se în vedere și principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative. A considera contrariul s-ar recunoaște unui ordin al ministrului, nepublicat în Monitorul Oficial o forță juridică superioară legii și ordonanței de urgență.
De altfel, potrivit ierarhiei actelor normative prevăzute de prevederile art. 4 al.3 din Legea nr. 24/2000, actele normative date de guvern se emit în limitele și potrivit normelor în a căror aplicare sunt emise. Astfel, ordinul la care fac referire reclamanții, nu poate completa legea cadru, respectiv Legea nr. 139/1999 și nu poate extinde sfera de aplicare a legii cadru.
Interpretarea dată de către reclamant este contrară dispozitiilor Legii nr. 138/1999 care prevede expres categoriile de personal care beneficiază de această indemnizație, funcționarii publici din aparatului de specialitate al primarului, adică funcționarii publici dintr-un organ al administrației publice locale, nefiind printre acestea.
În concluzie, funcționarilor din cadrul aparatului de specialitate al Primarului com. nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 138/1999 și nici prevederile pct.9.2 din Ordinul Mai nr. 275/2002, cu modificările si completările ulterioare, aduse prin Ordinul MAI nr. 496/2003, întrucât prin ordinul respectiv se fac unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, ca urmare a faptului că Ministerul Internelor și Ministerul Administrației Publice s-au reunit într-un singur minister. Aceștia beneficiază de drepturile salariale si prevăzute de legislația privind salarizarea funcționarilor publici, care nu prevede acordarea indemnizației de dispozitiv si pentru această categorie de funcționari publici.
Nu sunt aplicabile nici prevederile art. 16 din Constituția României și nici cele din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, deoarece nu există o situația analoagă între persoanele care-și desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar și o instituție publică, în care regulile specifice instituțiilor prev. de art. 13 din Legea nr. 139/1998 nu se aplică.
Pe de altă parte, eferitor la unul din temeiurile de drept invocate de reclamanți - nr.OG 137/2000, este de remarcat că dispozițiile acestui act normativ au fost declarate neconstituționale (Deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 820/2008 ale Curții Constituționale), în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența de a înlocui un act normativ considerat discriminatoriu cu alte acte normativ neavute în vedere de legiuitor la adoptarea reglementării în discuție.
Ori, prin acțiunea promovată, se tinde tocmai la acest scop, anume de a completa reglementarea legală privind salarizarea reclamaților cu un alt act normativ (Legea nr. 138/1999) sau administrativ (Ordinul MAI nr. 496/2003).
În plus, prin reclamanții susțin că prin neacordarea acestui drept salarial li s-ar crea o discriminare nejustificată.
Nici această apărare nu poate fi primită deoaerece, pe de o parte, actul administrativ invocat, respectiv Ordinul nr. 496/2003 emis de Ministerul Administratiei si Internelro nu le este aplicabil funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, adică fncționarilor publici din admninistrația locală, aceștia neavînd raporturi de serviciu cu Ministerul Administrației si Internelor, iar pe de altă parte, nu poate fi vorba nici de o discriminare directă( art. 2 al.1 din OUG nr. 137/2000), nici de o discriminare indirectă( art. 2 al.2 din OUG nr. 137/2000) pentru motivul că nu ne aflăm în prezenta unei restrângeri sau ecluderi de la acordarea unui drept salarial tocmai pentru cî în cauză nu se există un asemenea drept prevăzut de lege, așa cum prevede expres art.2 al.1 din Ordonanața 137/2000.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanții, care arată că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe vază de contract și salariații civili beneficiază de indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de grad, solda de merit, indemnizația de conducere și gradații, respective din salariul de bază.
Conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații. Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale, Ministerului Justiției.
Ulterior apariției acestei legi, Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-au reorganizat întru-un singur minister -
În temeiul art. 9 din G nr. 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496/28 iulie 2003, prin care a fost completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2. având conținutul: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Este evident faptul că această completare vizează și pe cei care desfășoară activitatea ca personal civil - pe funcții publice - ( în sensul dat de art. 31, pct. 1 din Ordinul nr. 275/2002), în cadrul Administrației publice locale din comuna.
De asemenea, este evident
că prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv - așa cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999 - să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Legea nu distinge asupra sferei instituțiilor administrației publice ce fac obiectul acestei reglementări și că, acolo unde legea nu distinge, nici punerea în executare nu trebuie să facă distincție și aplicare diferențiată, sau chiar discriminatorie. În acest context nu pot fi reținute ca temeinice și legale aprecierile instanței de fond cu privire la faptul că salariații - funcționari publici din administrația locală a comunei - nu fac parte din categoria celor care beneficiază de sporul de dispozitiv de 25 % din salariul de bază lunar.
Nu este adevărat faptul reținut de instanța de fond că nici o dispoziție a actelor normative speciale de salarizate a funcționarilor publici nu prevăd acordarea indemnizației de dispozitiv pentru persoanele care au calitatea de funcționar public.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicată în anul 2007, funcționarii publici a dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului.
De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
Nu poate fi reținut nici aspectul că printr-un ordin al ministrului nu se poate extinde sfera de aplicare a legii pe care acesta este chemat că o aplice, respectiv Legii nr. 138/1999, iar adăugarea la lege nu este permisă avându-se în vedere și principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative.
Ordinul nr. 275/2002 modificat și completat prin Ordinul nr. 4967/2003 este dat, așa cum se stipulează și în titlu - pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din cu modificările și completările ulterioare. Acesta nu adaugă la lege, ci este dat în aplicarea legii, și este evident că vizează și personalul din domeniul administrației publice.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama nici de actele depuse la dosarul cauzei, din care rezultă că au efectuat activitate pe linia protecției civile și a situațiilor de urgență, prin permanență în afara orelor de program, conform graficelor depuse, că unii dintre ei sunt cuprinși și în structurile locale pe linia protecției civile, a organizării și prevenirii situațiilor de urgență, cum este secretarul comunei, care este și inspector de protecția civilă conform dispoziției de numire depusă la dosar, membru în comisia locală de apărare și potrivit legii beneficiază de aceleași drepturi ca și personalul profesionist din cadrul Serviciilor județene pentru situații de urgență, conform art. 13 din Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Reclamanții au solicitat acordarea indemnizației de dispozitiv prev. de art. 13 din Legea 138/1999 coroborat cu prevederile pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul 498/2003, în cuantum de 25% din salariul de bază, în calitate de funcționari publici ce-și desfășoară activitatea în cadrul Primăriei com..
Potrivit art. 13 din Legea 138/1999 prin salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de venit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Prin OUG63/2003 s-au comasat Ministerul Administrației Publice și Ministerul d e Interne, luând ființă Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în prezent Ministerul Administrației și Internelor.
Din interpretarea dispozițiilor legale ce reglementează plata acestei indemnizații și având în vedere însăși rațiunea legiuitorului în momentul creării normei, rezultă că de aceasta beneficiază doar personalul civil din cadrul instituțiilor prevăzute la art. 1 din Legea 138/1999, iar extinderea sferei de aplicare și altor categorii de salariați civili nu poate fi justificată doar de comasarea instituită prin OUG63/2003.
Indemnizația de dispozitiv a fost acordată în considerarea specificului activității categoriilor de personal prevăzut la art. 1 din Legea 138/1999 în timp ce activitatea reclamanților din prezenta cauză, funcționari publici, în cadrul aparatului Primăriei nu se subscrie acestui specific.
Nu în ultimul rând se impune a fi subliniat că Ordinul 496/28.07.2003 emis de, prin care s-a modificat Ordinul 275/2002, are caracterul unei norme metodologice de aplicare a Legii 138/1999, este un act ce a fost comunicat doar instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României.
Acesta este un act clarificat individual, vizează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice arătate mai sus, iar împrejurarea invocată în susținerea recursului de către reclamanți în sensul că au participat inclusiv la activități de protecție civilă, cu un caracter de semipermanență, nu îi asimilează categoriilor speciale de militari menționate mai sus, îndreptățindu-i, astfel, la acordarea prevăzută doar pentru anumite categorii de personal militar și pentru activități specifice.
Prin Ordinul 496/2003 s-a urmărit ca în rândul personalului ce beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, dar s-au avut în vedere acele categorii din cadrul unor servicii ale internelor din administrația publică, preluat în urma reorganizării, în scopul evitării unei discriminări între personalul rămas la interne și cel preluat de administrație.
Sistemul de salarizare aplicabil domeniului de activitate al reclamanților nu prevede acordarea sporului solicitat, iar extinderea sferei beneficiarilor ar echivala cu admiterea posibilității de acordare a unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioară legii.
Astfel precum s-a mai arătat, trebuie avut în vedere rațiunea legiuitorului la momentul emiterii actului ce prevede acordarea sporului în discuție, acesta încadrându-se între sporurile pentru misiune permanentă, în sensul că persoana se află în regim comandat, în permanență la dispoziția unității, cu obligativitatea de a anunța, pe bază de raport, când părăsește localitatea, motivația părăsirii localității, întrucât conform raportului de serviciu, este obligat să intervină ori de câte ori este nevoie, la orice oră din zi și din noapte.
Tot în considerarea regimului special evidențiat, condițiilor specifice, acordarea sporului de dispozitiv doar unor categorii de personal nu contravin prevederilor Constituției și CEDO, nu evidențiază o discriminare între diferite categorii de personal ce desfășoară același tip de activitate, iar faptul că el ar fi acordat personalului civil din ale instituții, centrale, prin dispoziții interne, nu conduce la altă interpretare a dispozițiilor legale în materie.
În consecință, apreciind că sentința atacată este legală și temeinică, pronunțată ca urmare a unei corecte interpretări și aprecieri a legii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile numărul 24/CA din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
20.05.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
dosar nr-
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul promovat de reclamanții, G, împotriva sentinței civile numărul 24/CA din 26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
