Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 275/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. privind funcționarii publici -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 275
Ședința publică din 19 februarie 2010
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele: Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S; Garda Financiară - Secția Județeană S, cu sediul în mun. S, str. - -,. 7, jud. S și Garda Financiară - Comisariatul General, cu sediul în mun. B, A I, nr. 6, -.5, sector 3 împotriva sentinței nr. 1795 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâtele recurente Garda Financiară - Secția județeană S și Garda Financiară - Comisariatul General B, lipsă fiind pârâta recurentă DGFP S, reclamantul intimat și intervenienții intimați, -, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtele recurente Garda Financiară - Secția județeană S și Garda Financiară - Comisariatul General B, a solicitat admiterea recursurilor pentru motivele invocate în scris la dosar.
A mai arătat că este dată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisariatului General, întrucât acesta a delegat calitatea de ordonator terțiar de credite Secției Județene S, aceasta din urmă având calitate procesuală pasivă în cauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr-, la data de 22.05.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Garda Financiară S - Comisariatul General B:
- obligarea pârâtei DGFPS să-i plătească sumele de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 - până la data de 01.04.2005 - când au încetat raporturile de serviciu;
- obligarea pârâților Garda Financiară S și Comisariatul General B să-i plătească sumele de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu 01.04.2005 până la data pronunțării prezentei sentințe - respectiv 29.10.2009, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. "c" si "d" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a)salariul de baza;
b)sporul pentru vechime in munca;
c)suplimentul postului;
d)suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
A mai învederat instanței faptul că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. "c" si "d" din lege.
Relevant este faptul ca potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006, prevederile art. 29 alin.1 lit. "c" si "d" din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007.
Referitor la acordarea acestor drepturi retroactiv, a solicitat a se constata că potrivit art.29 alin.1 devenit art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată, are dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada menționată:
- de la data de 01.01.2004 și până la 01.04.2005 - de la prim pârâta DGFPS;
- de la data de 01.04.2005 și până la data pronunțării, de la pârâta Garda Financiară - Comisariatul General B;
A mai susținut reclamantul că, potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Libertăților Fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului la sporurile salariale solicitate este un drept de creanță și, prin urmare, este un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la convenția menționată.
Mai mult, prin prevederile Codului Muncii și ale celorlalte acte normative subsecvente în domeniul muncii rezultă, în mod indubitabil, că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
A arătat reclamantul că, cererea este întemeiată pe o normă legală care își produce efectele în acest moment. Abrogarea sau modificarea ulterioară a acesteia va conduce, fără îndoială, la imposibilitatea de a pune în executare hotărârea, dar acest fapt nu poate conduce la neacordarea de către instanță, pentru viitor, a acestor sporuri.
Aceste drepturi se acordă lunar și consideră că, ar fi ridicol ca periodic să cheme în judecată angajatorul pentru a-și îndeplini obligația, ipoteză care intră în contradicție cu scopul legii, acela de a oferi salariatului o protecție privind securitatea muncii.
Consideră că, nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate a textelor de lege deoarece, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cenzurarea legalității acestei suspendări revine instanței de fond și nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.31 alin.1 lit."c" și "d" și art.109 din Legea nr.188/1999 republicată, art.38 și 39 din Legea nr.53/2003.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri și practică judiciară.
La data de 09.06.2009, s-a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu de către numiții:, -, și - toți având calitatea de funcționari publici angajați la Garda Financiară - Secția județeană S, care au achiesat la motivele redactate de reclamant în cererea principală.
La data de 26.06.2009, reclamantul a înțeles să extindă cadrul procesual, arătând că dorește să se judece și cu Garda Financiară - Secția județeană S - în calitate de pârâtă.
Prin încheierea de ședință din data de 1 iulie 2009, s-a admis,în principiu, cererea de intervenție voluntară formulată în cauză de intervenienți.
Pârâta DGFPS, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și a intervenienților motivat de faptul că, din contextul acțiunii, rezultă că nu s-a îndeplinit procedura prealabilă obligatorie dispusă de Legea nr. 554/2004, iar pe cale de consecință nu se face dovada vătămării într-un drept conferit de lege.
A arătat de asemenea că, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 31 alin.1 lit. "c" si "d" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Salarizarea funcționarilor se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și că dispozițiile legale nu prevăd un asemenea cuantum de 25 % din salariul de bază, pentru suplimentul postului și nici pentru suplimentului corespunzător treptei de salarizare, astfel că solicitarea reclamantului este lipsită de temei legal.
Pârâta Garda Financiară - Secția județeană Saf ormulat în termen legal, întâmpinare solicitând respingerea, ca nefondată, atât a acțiunii reclamantului cât și a cererii de intervenție, motivând că dreptul la plata acestor suplimente, derivat dintr-un raport de funcție publică odată câștigat, nu poate fi făcut inaplicabil ca efect al suspendării actului normativ sau a dispoziției care îl consacra.
Măsura suspendării suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare a afectat doar exercițiul dreptului, nu și existența acestuia. Această măsură nu a condus la pierderea dreptului salarial stabilit prin lege.
În același sens a statuat și practica judiciară, instanțele de judecată apreciind că dreptul acordat prin lege și suspendat, în mod succesiv, exista în temeiul legii și trebuie acordat titularului acestuia.
A mai arătat pârâta - Garda Financiară - Secția județeană S, că reclamantul și intervenienții, nu au efectuat procedura prealabilă obligatorie dispusă de Legea nr. 554/2004, iar nefăcând dovada vătămării într-un drept conferit de lege, acțiunea este prematur introdusă, dreptul reclamantului de a sesiza instanța de contencios administrativ putând fi exercitat după epuizarea procedurii prealabile.
Pe de altă parte legiuitorul nu a cuantificat suplimentul postului și nici suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel încât solicitarea reclamantului și a intervenienților este lipsită de temei legal.
Prin sentința nr. 1795 din 29 octombrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal admis acțiunea și a obligat pârâta DGFPS să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 01.01.2004 - până la data de 01.04.2005 - când au încetat raporturile de serviciu.
obligat pârâții Garda Financiară S și Comisariatul General B, să plătească reclamantului, sumele de bani reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu 01.04.2005 până la data pronunțării sentinței - respectiv 29.10.2009, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective.
obligat pârâții Garda Financiară S și Comisariatul General B, să plătească intervenienților, -, și sumele de bani reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu 01.01.2004 până la 05.12.2005, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, până la data efectuării plății efective.
Totodată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Așadar, sunt aplicabile regulile prevăzute de Legea contenciosului administrativ în materie de competență materială și teritorială, dar nu și cele stipulate în art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la procedura prealabilă obligatorie; așadar în speța de față nu există obligația reclamantului și a intervenienților de parcurgere a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul și intervenienții sunt salariați ai pârâtei Garda Financiară - Secția Județeană
Potrivit art.40 alin.2 lit.c) din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei sus- menționate.
In acest context, reclamantul și intervenienții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c) și d) din actul normativ citat.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană drepturilor omului: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamantului și a intervenienților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și, prin urmare, reprezintă un "bun" în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, au declarat recurs pârâții DGFP S, Garda Financiară - Secția Județeană S și Garda Financiară - Comisariatul General.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, prin recursul declarat, arătat că în perioada 2004- 2005, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea 76/2005 și prin OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Pe durata suspendării, dispozițiile respective nu fac parte din ordinea de drept, astfel că apare lipsită de temei legal obligarea angajatorului, pe cale judecătorească, să plătească aceste suplimente prin înfrângerea voinței legiuitorului.
A mai arătat că, dispozițiile legale nu prevăd un asemenea cuantum de 25% din salariul de bază, pentru suplimentul postului și nici pentru suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel încât solicitarea reclamantei este lipsită de temei legal.
A mai precizat că, ICCJ, în ședința din 21.09.2009, a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României, statuând faptul că nu sunt întemeiate acțiunile promovate de funcționarii publici prin care se solicită acordarea și cuantificarea suplimentului postului și suplimentul treptei de salarizare.
Prin recursul său, Garda Financiară - Secția Județeană a arătat că, aceste drepturi nu pot fi acordate, atâta timp cât legiuitorul nu le-a prevăzut în legea salarizării, în sensul că nu a determinat în concret cuantumul sau, cel puțin, nu a prevăzut modalitatea prin care se poate determina acest supliment. A mai arătat că, aceste drepturi au fost suspendate succesiv pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 ianuarie 2006, tocmai pentru a nu produce efecte și pentru a nu se putea reglementa cadrul legal, cu scopul de a nu putea fi acordate nici pentru trecut, dar nici pentru viitor.
Pârâta Garda Financiară - Comisariatul General, prin recursul declarat, a invocat în prealabil excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond arătat că, din interpretarea cumulativă art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, rezultă că cele două componente solicitate de funcționarii publici, urmează să fie reglementate prin Legea privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, iar în condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de către legiuitorul român, funcționarilor publici le sunt aplicabile, în acest moment, prevederile din OG nr. 6/2007.
Procentul celor două suplimente salariale nu a fost stabilit nici prin Legea nr. 188/1999 și nici prin actele normative subsecvente, astfel încât orice cuantificare acestor drepturi este arbitrară.
Criticile recurentelor care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, sunt întemeiate și vor fi admise, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat, în interesul legii, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Ori, din această perspectivă, coroborată cu prevederile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe apare ca fiind pronunțată nu în exercitarea atribuțiilor puterii judecătorești, ci cu depășirea acestora, și încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
În acest context, punerea în discuție și reținerea prezumtivei excepții a lipsei calității procesuale pasive a Gărzii Financiare - Comisariatul General, apare ca fiind lipsită de relevanță în acest stadiu procesual.
Față de cele ce preced, constatând lipsa de temei legal al sentinței pronunțate de Tribunal cu depășirea limitelor autorității judecătorești, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1-3 și 6 raportat la art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, va admite recursurile, cu consecința modificării acesteia, în sensul respingerii pretențiilor reclamantului, precum și pe cele ale intervenienților în interes propriu, ca nefondate.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală Finanțelor Publice S, cu sediul în mun. S,-, jud. S; Garda Financiară -Secția Județeană S, cu sediul în mun. S, str. - -,. 7, jud. S și Garda Financiară - Comisariatul General, cu sediul în mun. B, A I, nr. 6, -.5, sector 3 împotriva sentinței nr. 1795 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Modifică sentința atacată, în sensul că, respinge acțiunea și cererea de intervenție, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2010
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/15.03.2010
jud. fond.
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel, Rață Gabriela
