Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 282/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 282
Ședința publică din 19 februarie 2010
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 1960 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantul intimat a depus la dosar întâmpinare, după care, instanța având în vedere lipsa părților și faptul să s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr- din data de 02.10.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Comunale S, solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 5441 lei, la plata căreia a fost obligat pentru obținerea primei înmatriculări a autoturismului marca VOLKSWAGEN Break, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data achitării taxei până la restituirea efectivă.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, la data de 12.02.2008 a achitat pentru autoturismului marca VOLKSWAGEN Break, pentru a-l înmatricula în România, taxa de 5441 lei, iar ca urmare a solicitării sale privind restituirea taxei, pârâta i-a respins cererea. Consideră reclamantul că și acest răspuns încalcă legislația comunitară, dar și pe cea internă.
Prin obligarea la plata acestei taxe, la acea dată, au fost încălcate dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de înființare a Comunității Europene, deoarece în prezent România este membră cu drepturi depline a acestei comunități, iar între statele comunitare nu se poate percepe o astfel de taxă, la înmatricularea unui autoturism ce provine dintr-un stat membru, ci numai dacă acesta a fost achiziționat din afara Comunității Europene.
Deoarece supremația dreptului comunitar este statuată și garantată în România la nivel constituțional - art. 148 al.2 și 4 din Constituția României - rezultă că dispozițiile Codului fiscal în vigoare la data efectuării plății, privitoare la introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, respectiv cele cuprinse în art. 2141și 2142, încalcă dispozițiile tratatului și deci, nu pot fi aplicabile în speță.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.11 și art.148 din Constituție,art.90, 25 și 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, art.112 și art. 274c.pr.civilă.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că, în primul rând, art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant în susținerea acțiunii, prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și nici impozite interne de natură să protejeze indirect alte produse.
În al doilea rând, între impozite și taxe există unele deosebiri ( în cazul impozitului lipsește total obligația prestării unui serviciu direct și imediat din partea statului, situația fiind inversă în ceea ce privește taxele; stabilirea diferită a cuantumului; stabilirea termenelor de plată, la date fixe pentru impozite și în momentul solicitării sau după prestarea serviciilor, la taxe ), față de care taxa de primă înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90, având un regim de reglementare diferit.
În al treilea rând, atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea ( 77/388/CEE ) a Consiliului Comunităților Europene prevede că, dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
Prin sentința nr. 1960 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal admis acțiunea și a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 5441 lei, reprezentând taxa specială plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoutilitarei marca VOLKSWAGEN Break cu număr de identificare -, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data achitării taxei până la data restituirii efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul fiscal în sensul introducerii art.214 ind. 1 și 241 ind. 2, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. Urmare a modificării textului art.214 ind. 1 din Codul fiscal prin OUG nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
taxei speciale, cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.418/2007, pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța a apreciat că, această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris, care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță, reglementat de art.6 par.1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Reclamantul a invocat în cauză, incidența art. 90 al.1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană () un caracter complementar, raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre, în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne, discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că, noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că, taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, în temeiul art.214 ind. 1 Cod fiscal, se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară, libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al.1, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar, decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă, evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90, dacă este conceput de manieră a exclude, în orice ipoteză, ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art. 90 al.1 atunci când, impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
In cauza de față, rezultă din interpretarea art.214 ind. 2 din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja în România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90.
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice, în limitele competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioară, fără a fi necesar să ceară sau să aștepte eliminarea, în prealabil, a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art. 148 al. 2, conform cărora: "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
Instanța a apreciat astfel că, cererea cu care a fost investită este întemeiată în ceea ce privește pretenția reclamantului la restituirea contravalorii taxei speciale, ce a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 al.1 din
A mai reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art.994 civ, când cel care a primit plata a fost de rea- credință, este dator a restitui atât capitalul,cât și dobânzile din ziua efectuării plății. Cum pârâta a fost de rea-credință în perceperea taxei, pe considerentul că nu a acordat prioritate prevederilor și supremației dreptului comunitar, primind practic, o plată care nu era datorată, aceasta datorează reclamantului și dobânda legală aferentă debitului începând cu data achitării taxei-12.02.2008-și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului.
În motivarea recursului care, în drept, se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, pârâta a arătat că, pre deosebire de impozite, taxele sunt plăți efectuate bugetului de către contribuabili, persoane fizice si juridice, cu ocazia și în legătură cu prestarea unui serviciu public.
au un caracter ante-factum, fiind datorate si achitate in momentul solicitării serviciilor sau lucrărilor care urmează a fi efectuate de către serviciile publice.
Taxa de prima înmatriculare nu se încadrează în categoria impozitelor la care face trimitere art. 90 al CEE, fiind o taxă distinctă de acestea, prin care se urmărește stoparea importurilor autovehiculelor uzate (introdusă conform reglementărilor UE cu privire la limitarea emisiilor de noxe) și cu un regim de reglementare diferit.
Prevederile Tratatului CEE ar fi încălcate atunci când taxa aplicata produselor importate si taxa aplicată produselor naționale similare ar fi calculate pe baza unor criterii diferite, ceea ce nu este cazul pentru legislația română.
De altfel, Tratatul privind instituirea Comunității Europene, cât și alte acte adoptate de instituții și organe ale Uniunii Europene nu interzic perceperea unei taxe precum cea de primă înmatriculare, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acesteia, astfel cum art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene prevede că dispozițiile directivei, fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri.
A mai arătat că, prin nr.OUG 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008, prin art. 11 din acest act normativ fiind instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Noțiunea de "impozit intern" are o accepțiune diferită față de cea din dreptul extern, desemnând în jurisprudența un sistem de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Așadar, taxa specială cu prilejul primei înmatriculări a unui autoturism în România, percepută în temeiul art. 2141Cod Fiscal, are caracterul unei taxe în sensul avut în vedere de art. 90 din.
Dispozițiile art. 90 alin.1, interzic orice discriminare intre produsele naționale si produsele altor state membre, așadar si o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate"produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care seaplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața interne a Statului Român.
Este necontestat în cauză că, taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Astfel, se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare, autoturismele second hand înmatriculate deja în România, realizându-se în mod indirect o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România. În această situație apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 din.
Nu poate fi reținută apărarea în sensul că taxa de primă înmatriculare ar urmări stoparea importului de autovehicule uzate, atâta timp cât, pentru autovehiculele existente deja în România și care fac obiectul unor tranzacții, nu se percepe o astfel de taxă.
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile nr.OUG50/2008 întrucât, potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale nr.OUG50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că, taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care, a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, cum corect reținut tribunalul.
Așa fiind, constatând că nu este dat motivul de recurs invocat și că nici motive de ordine publică nu au fost reținute, Curtea, în baza art. 3041, 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
espinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, cu sediul în mun. S,-, jud. împotriva sentinței nr. 1960 din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-), în contradictoriu cu reclamantul intimat .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond..
Tehnored.
Ex. 2/15.03.2010
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel, Rață Gabriela
