Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 28/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 28/CA
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor introduse de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 706/ din 17 iunie 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, din care rezultă că, prin serviciul registratură al instanței, intimata () a depus concluzii scrise, cu practică judiciară în materie anexată.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 706/CA/17.06.2008 Tribunalul Iași Comercial și contencios administrativ a hotărât:
Respinge excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și a inadmisibilității, invocate de Ministerul Justiției precum și a lipsei calității procesuale pasive a
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Respinge acțiunea reclamantei ( ) cu domiciliul procedural ales la ribunalul Iași, Mun. I, str. - nr. 25, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Admite acțiunea reclamantei ( ) în contradictoriu cu Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava cu sediul în S,-, Ministerul Justiției cu sediul în B,-, sector 5 și ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Obligă pârâții Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava și Ministerul Justiției să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești, pentru perioada 01.11.2004 - 06.03.2006, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Obligă să includă în bugetul de stat și să asigure fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantei.
În motivarea acestei sentințe a reținut instanța că reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Tribunalului Suceava în perioada 01.11.2004 - 06.03.2006.
Pentru anul 2004 salarizarea funcționarilor publici s-a făcut conform dispozițiilor OUG nr. 82/2004 și, deci, potrivit art. 125 - 128 din legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, organizarea și funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative din cadrul instanțelor judecătorești este uniformă pentru tribunale, curți de apel și pentru Înalta Curte de casație și Justiție, salarizarea funcționarilor din respectivele departamente a fost diferită. Funcționarii publici din cadrul departamentului Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt salarizați conform anexei 1 OUG nr. 82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentelor aparținând tribunalelor, curților de apel sunt salarizați la un nivel inferior potrivit anexei 3 la actul normativ menționat.
Această situație s-a perpetuat prin nr.OUG 92/2004 pentru anul 2005, nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007.
Aceste diferențe salariale introduc o discriminare care nu are un criteriu obiectiv și rațional între funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cei din aceleași departamente ale tribunalelor și curților de apel.
De altfel, prin Hotărârea nr. 262 din 21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat că prevederile legale citate au caracter discriminatoriu potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
În cauză au fost încălcate dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului raportat la art. 1 din protocolul adițional 1 la Convenție.
Astfel, art. 14 din Convenție se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin Convenție ori protocoalele adiționale.
Cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că și dreptul la o sumă de bani decurgând dintr-un raport de muncă, în măsura în care este prevăzut de legislația în vigoare, reprezintă drept patrimonial în sensul art. 1 din protocolul 1 și cum, dispozițiile nr.OUG 82/2004 precum și actele normative ulterioare acordă drepturi salariale mai mari unora dintre funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare aparținând instanțelor judecătorești, fără un criteriu obiectiv bazat pe munca depusă, pe o specializare anume ori pe un grad mai mare de complexitate a lucrărilor efectuate, instanța va constata că acestea sunt în contradicție cu dispozițiile art. 14 din CEDO raportat la ar. 1 din protocolul adițional 1 la Convenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 27 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
În cauză, reclamanta a suferit un prejudiciu prin introducerea acestei discriminări constând în diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico-financiar și administrativ Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentelor economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Arată Ministerul Economiei și Finanțelor că nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât titlul de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, concretizat în speță în drepturi bănești, cu rezultat al raporturilor de serviciu.
Stabilirea diferențelor sporuri și a diferențelor salariale constituie un atribut exclusiv al angajatorului, care verifică și condițiile de acordare.
Între reclamantă și nu există nici un raport juridic, iar nu are vreun drept de dispoziție asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare.
Recurentul Ministerul Justiției arată, în primul rând, că prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare au fost declarate neconstituționale, prin decizia 818/2008 a Curții Constituționale din 3.07.2008 publicată în Monitorul Oficial 537/16.07.2008. Ca atare hotărârea instanței este nelegală în măsura în care dispune acordarea către intimați a unui drept neprevăzut de lege.
În al doilea rând se susține că, în temeiul art. 12 din Decretul 167/1958 și art. 283 Cod civil, se impunea constatarea prescripției dreptului material la acțiune.
În al treilea rând, recurentul arată că o diferențiere în ceea ce privește felul muncii prestate în raport cu caracterul local sau central al autorității publice rezultă din dispozițiile art. 90 al. 5 din Legea 188/99 privind statutul funcționarilor publici, disp. art. 4 din OG6/2007 ce stabilesc criteriile pentru salarizarea funcționarilor publici.
Depunând întâmpinare, intimata a răspuns criticilor formulate și a solicitat respingerea ambelor recursuri.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că sunt fondate recursurile sub aspectele următoare.
Reclamanta, în acțiunea sa în justiție, având ca obiect plata drepturilor salariale, a înțeles să cheme în judecată, alături de angajatorul său, și Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Având în vedere natura obiectului cererii ce a fost dedusă judecății, este de arătat că această calitate, de parte în procesul civil, trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv obligației, deduse judecății, ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Raportul de drept material în cauză având ca obiect drepturi bănești s-a născut doar între reclamanta - intimată și angajator și, ca atare, și raportul de drept procesual se poate forma doar între aceste părți. Aceasta în condițiile în care acordarea sporurilor, a diferențelor salariale este atributul exclusiv al angajatorului, iar nu și al altor entități, cu care reclamanta nu are nici un raport juridic de natura celui invocat ca și angajat funcționar public.
Așa fiind, atât Ministerul Economiei și Finanțelor, care reprezintă statul în fața organelor de justiție conf. HG386/2007 și care nu are vreun drept de dispoziție asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare, cât și Ministerul Justiției, ce nu are raport juridic cu reclamanta, ca și angajator, nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Reținând lipsa calității procesuale pasive atât a Ministerului Economiei și Finanțelor, cât și a Ministerului Justiției, ca excepție dirimantă, nu se impune a mai fi cercetate celelalte motive formulate pe fondul cauzei, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Ca atare, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată și va respinge acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de și Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 706/CA/17.06.2008 a Tribunalului Iași sentință pe care o modifică în parte.
În fond respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele -recurente și Ministerul Justiției, ca fiind lipsite de calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
09.02.2009
Tehnored.
2 ex.
10.02.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
