Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 29/CA
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în Bârlad,-, -.11,.B,.25, județul V, în contradictoriu cu intimații: MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V, având ca obiect - pretenții, recurs împotriva sentinței numărul 246/CA/06.10.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă, la prima și la a doua strigare, consilier juridic, pentru intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE V și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, lipsă fiind recurentul și reprezentantul intimatului MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia reclamantul a depus la dosar, prin registratura instanței, precizări, cu duplicat pentru comunicare.
Consilier juridic depune la dosar dovada reprezentării pentru intimate.
Se înmânează reprezentantului intimatelor P V și P V, consilier juridic, duplicatul precizărilor, după care cauza este lăsată la o nouă strigare pentru a se da posibilitate reprezentantului P V să ia cunoștință de conținutul precizărilor.
La reluare, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru intimatele P V și P V, pune concluzii de respingere a recursului, susținând că, în mod legal, prima instanță a apreciat că acțiunea nu este de competența instanței de contencios administrativ, nefiind vorba de vreun drept al reclamantului lezat printr-un act administrativ.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.246/CA/ din 6 octombrie 2008, Tribunalul Vaslui, admițând excepția lipsei competenței sale materiale, și-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul, în contradictor cu pârâții Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V, în favoarea Judecătoriei Vaslui.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâți pentru a fi obligați la plata de daune-interese, daune morale și dobânda legală aferentă, pe motiv că aceștia nu au răspuns notificărilor sale.
S-a mai reținut că, raportat la dispozițiile art.1 din Legea nr.554/2004, reclamantul nu a indicat care este actul administrativ prin care pretinde că i s-a încălcat un drept recunoscut și că, nefiind întrunite cerințele legale, competența de soluționare a acțiunii în pretenții revine instanței de drept comun și nu instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că a fost ignorat obiectul cererii deduse judecății, care vizează angajarea răspunderii entităților administrative chemate în judecată, pe temeiul "delictualității civile", conform art.998-1000 Cod civil, considerând hotărârea pronunțată ca fiind nemotivată și susținând că excepția nu a fost pusă în discuția părților, schimbându-se în mod nepermis obiectul cererii de chemare în judecată.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V, în solidar, "în măsura în care instanța poate să stabilească că poate fi aplicat acest principiu", sau "proporțional cu răspunderea fiecăreia", la plata de daune-interese, daune moratorii, "începând cu data de 24.01.2008 (data emiterii somației/titlului executoriu nr.-, respectiv -) și până la achitarea integrală a tuturor obligațiilor de plată", daune-morale și la dobânda legală, pe motiv că i-au fost aduse grave prejudicii prin refuzul de a se aduce la îndeplinire dispozițiile sentinței civile nr.1760 din 26 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr-; refuzul de a realiza lucrările administrative stabilite prin legislația fiscală în vigoare având ca efect "aruncarea" anatemei "cum că aș fi " la stat", tergiversarea definitivării procedurii administrative pentru închiderea rolului fiscal "persoane fizice", pentru anii respectivi, fiind apreciată ca un abuz de putere și ca un abuz de drept, "făcându-i-se o publicitate negativă prin "menținerea artificială a unei stări litigioase perpetue".
Prin sentința civilă nr.1760 din 26 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Vaslui în dosarul nr-, a cărui atașare reclamantul-recurent a solicitat-o, ca suport al acțiunii promovate în temeiul Legii nr.554/2004, instanța a admis contestația la executare formulată de contestatorul în contradictor cu creditoarea - V/ V, dispunând anularea titlului executoriu - din 24.01.2008 și a somației - din 24.01.2008, emise de creditoare.
Excepția lipsei competenței materiale a tribunalului, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ, a fost ridicată de pârâta V, prin întâmpinarea depusă la termenul din 8.09.2008, întâmpinare ce a fost comunicată reclamantului la data de 11.09.2008, care și-a făcut cunoscut punctul de vedere prin precizările depuse la termenul din 6.10.2008.
Notificările pe care reclamantul-recurent le-a trimis, V, V, Curții de Conturi a României vizează somația și titlul executoriu, emise de V, precum și consecințele decurgând din acestea în ceea ce privește obligațiile contribuabilului față de bugetul de stat.
Ca atare, chiar dacă prima instanță nu a făcut o examinare exhaustivă a situației de fapt, în mod justificat aceasta a reținut că nu poate soluționa acțiunea în pretenții atâta timp cât ea nu este acompaniată de o cerere prin care să se fi cerut ca pârâții să fie obligați a recunoaște pretinsul drept de modificare a evidențelor fiscale, sau să soluționeze o anumită cerere și că înscrisul denumit de reclamant "notificare/punere în întârziere - plângere prealabilă", datat 24 martie 2008, vizează actele administrative a căror anulare s-a solicitat prin contestația la executare ce a făcut obiectul dosarului nr-.
Este adevărat că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, dar, indiferent de obiectul acțiunii, judecătorul este în drept să stabilească, independent de voința reclamantului, dacă cererea este sau nu de competența instanței sesizate.
Regulile referitoare la competența materială a instanțelor judecătorești sunt norme de ordine publică, ele neputând fi ocolite sau ignorate de părți, prin modul în care înțeleg să-și formuleze cererea, sau prin motivele de drept ce s-ar invoca, rezolvarea problemei competenței nesemnificând o "derobare de responsabilitate", astfel cum în mod greșit susține recurentul, ci o asigurare a desfășurării procesului potrivit regulilor de drept care guvernează în materie.
Ori, atâta timp cât obiectul demersurilor administrative și judiciare ale reclamantului-recurent vizau actele de executare silită emise de V, prima instanță nu putea ignora faptul că, raportat la considerentele Deciziei nr. XIV(14) din 5 februarie 2007 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, chestiunile ce țin de un act sau măsură de executare, sau de refuzul organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, țin de competența de soluționare a instanțelor de drept comun, respectiv a judecătoriei, și nu de competența instanțelor de contencios administrativ.
Ca atare, atâta timp cât acțiunea principală - contestația la executare - este de competența instanței de drept comun, și cererea secundară - plata de despăgubiri - nu poate ține decât tot de instanța de drept comun, în discuție fiind chestiuni ce țin de executarea obligațiilor fiscale și nu actul administrativ-fiscal prin care acele obligații au fost stabilite, în condițiile OG 92/2003.
Ca atare, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamant ca fiind nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr.246/CA/ din 6 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
23.2009.-
2 ex.-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
