Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 281/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.281/ Dosar Nr-
Ședința publică din 15 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3697/C din 20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 1 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 8 aprilie 2008, respectiv pentru astăzi 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.3697/C/20.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Ministerul Economiei și Finanțelor și Inspectoratul de Poliție Județean
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
În baza adeverinței nr. -/13.03.2007 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului B, reclamantul face parte din cadrul poliției judiciare de la data de 11.04.2005.
Potrivit art. 28 din OUG nr. 43/2002, privind Parchetul Național Anticorupție, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurori A sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a OUG nr. 24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii A și judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție detașați la.
Reclamantul îndeplinește funcția de ofițer al poliției din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, desemnat ca de Cercetare al Poliției Judiciare prin Ordin al I și a fost salarizat în conformitate cu prevederile OG nr. 38/2003, act normativ, care nu prevede acordarea sporului de 30% instituit potrivit art. 28, alin. 5 din OUG nr. 43/2002 doar pentru ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul A.
Pe cale de consecință, prima instanță nu a reținut susținerile reclamantului, în sensul că s-a creat o discriminare din punct de vedere al salarizării, având în vedere că legiuitorul a urmărit să recompenseze polițiștii detașați la DNA pentru activitate specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Mai mult, reclamantul nu a sesizat Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării pentru constatarea unei discriminări directe în ceea ce-l privește, iar Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării îi privește pe magistrați și nu poate fi aplicată și ofițerilor de poliție judiciară prin similitudine.
De altfel, din adeverința depusă la dosar, rezultă că reclamantul face parte din cadrul poliției judiciare, doar de la data de 11.04.2005, însă solicitând acordarea despăgubirilor începând cu data de 01.03.2003, instanța de fond respins acțiunea astfel cum a fost precizată.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul, iar în dezvoltarea motivelor de recurs arată că este ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, iar pârâții au obligația legală de a aloca fonduri bănești necesare plății drepturilor salariale inclusiv cele solicitate. OUG nr.177/2002, OUG nr.43/2002, Legea 78/2000, OUG nr.24/2004 și OUG nr.120/2005 reglementează acordarea sporului de 30% și ulterior 40% și polițiștilor care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției, dispozițiile fiind motivate de necesitatea de a asigura incompatibilitatea beneficiarilor care trebuie asigurată pentru toți magistrații și ofițerii de poliție judiciară în toate dosarele, deoarece, în caz contrar s-ar crea o discriminare directă între aceste categorii de persoane.
Se arată că legislația internă nu prevede dispoziții discriminatorii în ceea ce privește cetățenii României, iar conform art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în drepturi în fața legii și a autorităților publice. De asemenea, reglementările internaționale cu referire la drepturile omului interzic discriminarea.
La dosar s-a depus Hotărârea nr.219/1.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, precum și cazuri de practică judiciară.
Intimații Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au depus întâmpinare la dosar prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de reclamant precum și din prisma dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Din probele de la dosar rezultă că reclamantul este ofițer de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Brașov, acesta a solicitat ca pârâții să fie obligați la plata diferențelor de salariu echivalente cu sporul de 30% din solda lunară neachitată în mod discriminatoriu începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art.11 din OUG nr.177/2002, respectiv 1 ianuarie 2003 până la data de 26 aprilie 2006 și continuându-se în perioada 27 aprilie 2004 - 1 aprilie 2006, cu prevederile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004, art.3 din OUG 120/2005 și art.21 alin.1 din OUG nr.38/2003.
Cererea formulată de reclamant este neîntemeiată și nefondată așa cum corect a reținut prima instanță.
Reclamantul, fiind ofițer în cadrul poliției judiciare este salarizat conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, iar, acest act normativ nu prevede prin nicio dispoziție legală acordarea sporului de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Reclamantul recurent invocă în justificarea cererii sale dispozițiile art.11 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, putându-se constata că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză deoarece se referă la altă categorie de personal respectiv la magistrați, dispoziții care nu pot fi aplicate, prin asimilare polițiștilor.
Atât cu privire la magistrați cât și la polițiști au fost elaborate reglementări speciale de salarizare care au aplicabilitate proprie și care nu se pot substitui una pe cealaltă.
De asemenea, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, precum și intensificarea măsurilor de prevenire și combatere a corupției întrucât se referă la procurorii din cadrul Parchetului Național Anticorupție.
Recurenții mai invocă dispozițiile OUG nr.120/2005 cu modificările și completările ulterioare, privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, precizând că la art.21 alin.11, se prevede că polițiștii care desfășoară activități privind prevenirea și combaterea corupției în rândul personalului Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de un spor lunar de 30% din salariul de bază, însă se constată că nici aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la polițiștii, care, așa cum se arată și în titulatura acestei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative ), or, în speță reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Conform dispozițiilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată la art.1 se stabilește că, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare V, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În același context, prevederile art.3 alin.2 din OG nr.137/2000 republicată, stabilesc că sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Pentru a constata dacă reclamanții sunt supuși unei situații discriminatorii față de polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, instanța trebuie să analizeze dacă există distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă.
De asemenea, instanța trebuie să analizez și să aprecieze dacă una din cele două categorii de polițiști beneficiază de un tratament preferențiale și dacă acestea sunt plasate în aceeași situație profesională.
Din analiza comparativă a dispozițiilor OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, raportat la prevederile OUG nr.120/2005 privind operaționalizarea Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor rezultă că aceste dispoziții legale nu creează situații discriminatorii între diferite categorii de polițiști, întrucât prin situațiile reglementate se stabilesc măsuri corespunzătoare de salarizare și stimulare, diferențiate în funcție de specificul activității desfășurate de fiecare dintre aceste categorii de polițiști. Sporurile specifice stabilite de OUG nr.120/2005, se acordă deci, pentru activitățile de descoperire a infracțiunilor de corupție ce intră în competența Parchetului Național Anticorupție săvârșite de personalul Ministerului Administrației și Internelor, condiții în care acordarea acestora nu vizează și polițiștii care nu desfășoară astfel de activități.
Diferențierea de salarizare este justificată de faptul că polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști care lucrează în cadrul poliției judiciare. Acesta a fost și motivul pentru care, legiuitorul, fără a încălca principiul egalității de tratament, a stabilit reglementări diferite de salarizare.
În aceste împrejurări se poate reține că nu au fost încălcate nici dispozițiile art.16 alin.1 din Constituția României republicată și nici cele ale art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece nu se constată distincții între situații analoage și comparabile, nu se constată diferențieri de tratament sau tratamente preferențiale între categoriile de polițiști.
Față de aceste considerente, curtea va respinge recursul reclamantului, nefiind îndeplinite condițiile art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3697/c/20.11.2007 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 29.04.2008/dact.VP 29.04.2008/2 ex/jud.fond
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
