Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 288/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 288/R/
Ședința publică de la 24 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 5/ /09.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată, motivat iar intimații au depus întâmpinare și recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamantele, -, au solicitat obligarea Ministerului Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului Economico - Financiar și Administrativ al Înaltei Curți de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcționarii publici din departamentele economico-financiare și administrative ale celorlalte instanțe, pentru perioada 1 octombrie 2004 -1 octombrie 2007, actualizate.
Tribunalul Brăila, prin sentința nr.5//9 ianuarie 2008 admis în parte acțiunea, obligând pârâții Tribunalul Brăila, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Galați, la plata diferențelor de salarii.
A fost respinsă acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora, precum și cererea de intervenție în nume propriu, formulată de intervenienta -, ca nefondată.
Tribunalul, în motivarea sentinței, a reținut că prin modul de salarizare al reclamanților se încalcă disp.art. 6 al.2 din Codul Muncii, dar si disp.art.20 din Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinței a declarat recurs Ministerul Justiției, invocându-se greșita aplicare a legii.
Se susține că instanța, și-a depășit atribuțiunile puterii judecătorești, stabilind juste actele normative privind salarizarea funcționarilor publici, că reclamanții se află într-o situație inechitabilă și discriminatorie.
Sub un alt motiv de recurs, se invocă încălcarea dispozițiilor Ordonanței nr.6/2007, care prevăd că funcționarii publici, din cadrul ÎCCJ sunt salarizați conform Anexei 1 din Ordonanță, în vreme ce funcționarii publici din cadrul celorlalte instanțe judecătorești sunt salarizați conform Anexei III, ceea ce impune concluzia că, existența unei situații analoage și comparabile trebuie analizată nu doar în raport de calitatea de funcționar public ci din punctul de vedere al conținutului concret, al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitatea funcției, precum și de faptul că președintele ÎCCJ este ordonator principal de credite.
În fine, soluția instanței de fond este criticabilă și pentru că obliga la plata, pentru viitor, ignorându-se faptul că nu este vorba de drepturi născute și actuale.
Recursul s-a declarat în termen legal.
Recursul este nefondat.
Referitor la motivul de recurs ce vizează pretinsa încălcare a atribuțiunilor judecătorești se fac următoarele precizări:
La pronunțarea sentinței, instanța a avut în vedere Hotărârea nr.262/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a statornicit, o situație discriminatorie în materia salarizării, între categoriile de funcționari publici, din cadrul acelorași compartimente de activitate, dar aparținând instanțelor de grade diferite.
Curtea, ca respinge susținerea potrivit cu care o instanța nu poate înlătura o stare de discriminare când constată existenta ei, pe motiv că, ar putea fi suspectată de imixtiuni în competențele legiuitorului.
Instanța de fond, în cauza de față, s-a rezumat să constate ca legea referitoare la salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor, încalcă prevederile constituționale și cele internaționale, iar în acest sens, există precedente judiciare, în sensul invocării neconcordanței dintre prevederile menționate, fără însă, a se aprecia că acest fapt, este o depășire a atribuțiunilor puterii judecătorești.
Pe de altă parte, instanța, nu putea face abstracție de Hotărârea nr.262/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, câtă vreme, prin OG 137/2000, înființarea acestui organism s-a apreciat ca oportună și necesară, în calitatea sa de garant al respectării și aplicării principiului discriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și aplicarea documentelor internaționale, la care România este parte.
În acest sens trebuie apreciat și punctul de vedere al recurentei exprimat prin adresa nr.- din 8 noiembrie 2007, prin care a fost recunoscută și ca având deplină eficiență, Hotărârea nr.262/2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Referitor la motivul de recurs ce privește diferențele în conținutul concret al atribuțiunilor de serviciu, complexitatea acestora și responsabilitatea în funcție, Curtea observă că, aceste elemente au fost stabilite prin dispozițiile art.125-128 din Legea nr.304/2004, pentru toți funcționarii publici, inclusiv pentru cei aflați la nivelul ÎCCJ, fără a se face deosebiri, la nivelul instanțelor, la care sunt numiți.
Împrejurarea că președintele ÎCCJ este ordonator principal de credite, iar președinții curților de apel și tribunalelor, sunt ordonatori secundari și respectiv terțiari de credite, nu poate crea consecințe diferite asupra activității departamentului economico-administrativ, care în toate situațiile întocmește un buget al instanței, care, în cazul ÎCCJ este aprobat direct de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice,iar în ce privește celorlalte instanțe, aprobarea este făcută după centralizarea bugetelor tuturor instanțelor, prin intermediul Ministerului Justiției.
În sfârșit critica privitoare la greșita obligare la plata pentru viitor, urmează a fi înlăturată, întrucât, prin sentința criticată, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, iar instanța, în considerentele hotărârii și-a motivat opinia cu privire la respingerea acestui capăt de cerere.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr. 5/ /09.01.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./23.05.2008
Tehnored./2ex./.05.2008
Fond - /
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
