Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 290/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 290
Ședința publică din 26 februarie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții recurenți, și reprezentați prin Sindicatul Reșița împotriva sentinței civile nr. 1591/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, contradictoriu cu pârâtul intimat Primăria prin Primar, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal se prezintă qavocat în reprezentarea reclamanților recurenți, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate în sensul obligării Primăriei la acordarea sporului de dispozitiv pentru perioada 07.05.2005-31.12.2006.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S la data de 12.05.2008 sub nr -. reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâta Primăria prin Primar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata indemnizației de dispozitiv pe perioada 01.08.2003 - 31.12.2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 1591 din 08.102.2008, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.08.2003-07.05.2005.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, -, prin reprezentant Sindicatul "", în contradictoriu cu pârâta Primăria prin Primar, ca prescrisă pentru perioada 01.08.2003-07.05.2005 și ca neîntemeiată pentru perioada 07.05.2005-31.12.2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru plata indemnizației de dispozitiv aferente perioadei 01.08.2003-07.05.2005, prin încheierea de ședință din data de 10.09.2008 instanța a admis această excepție, motiv pentru care va constata prescrisă acțiunea reclamanților pentru această perioadă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta îndeplinește funcția publică de referent începând din data de 19.07.2003, în cadrul Primăriei comunei; începând cu 01.11.2000 îndeplinește funcția de referent; - începând cu data de 07.05.2005 îndeplinește funcția de referent; începând cu data de 20.10.2005 îndeplinește funcția de referent, calități necontestate de pârâtă, existând între aceasta și reclamanți raporturi de serviciu, astfel cum rezultă din adeverința nr. 635/22.09.2008 emisă de Primăria comunei.
Indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr. 138/1999 și vizează cadrele militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de telecomunicații Speciale și Ministerul d e Justiție. De asemenea, potrivit prevederilor art. 47 și 49 din actul normativ menționat, personalul civil din ministerele și instituțiile centrale enumerate în art. 1, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora.
Prin Ordinul Ministerului d e Interne nr. 275 din 5 iunie 2002 au fost adoptate Normele metodologice pentru punerea în aplicare a Legii nr. 138/1999, acest din urmă act normativ fiind modificat și completat prin Ordinul Ministerului Administrației de Interne nr. 496/28 iulie 2003. Potrivit punctului 9.2. introdus prin Ordinul modificator: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr.63/2003 și Legii nr.138/1999. În același ordin, la pct. 31.1 este definit personalul civil ca fiind format din funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. De asemenea se menționează că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege. Or, potrivit art.13 din Legea nr.138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Din coroborarea dispozițiilor legale anterior menționate s-a constatat că, pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999. Or, personalul din cadrul pârâtului face parte dintr-un organ al administrației publice locale, și nu din cadrul Ministerului d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministerului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate în privința reclamanților. Același lucru reiese și din punctul VI al Ordinului, care arată că măsuri de aplicare a ordinului vor fi luate de comandanții și șefii de unități.
De asemenea, nu există nici o legătură de subordonare a instituției pârâte față de Ministerul Administrației și Internelor, consiliul local fiind potrivit Legii nr. 215/2001 o autoritate publică locală autonomă.
În aceste condiții, Ministrul Administrației și Internelor nu avea nici o atribuție în privința salarizării personalului contractual din cadrul administrației publice locale și, prin urmare, ordinul sus menționat nu poate fi aplicat în cazul pârâtului și cu atât mai puțin dispozițiile Legii nr. 138/1999, care nu fac nici o referire la salarizarea personalului civil din administrația publică locală. Același lucru rezultă și din denumirea legii, care se referă în primul rând la personalul militar și la personalul civil, dar din cadrul acelorași unități (adică al unităților militare), or, în mod evident, pârâtul nu are personal militar.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter eminamente civil, cum este instituția pârâtă.
În consecință, față de cele reținute, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți ca prescrisă pentru perioada 01.08.2003-07.05.2005 și ca neîntemeiată pentru perioada 07.05.2005-31.12.2006.
În motivarea recursului, recurenții reclamanți au arătat că Legea 138/1999 a fost modificată și completată prin Ordinul nr.496/28.07.2003, introducându-se în conținutul legii pct.9.2, care acordă indemnizația de dispozitiv și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, astfel încât susținerea instanței de fond potrivit căreia dreptul menționat s-ar acorda numai personalului militar și civil din cadrul MIRA apare ca fiind gratuită, dispoziția legală menționată fiind neechivocă, nefăcând nici o distincție între administrația publică centrală și administrația publică locală.
Au mai arătat reclamanții că textul de lege menționat nu aduce nici o limitare sau restrângere acestui drept, astfel încât instanța de fond nu avea posibilitatea să interpreteze într-un mod atât de personal o lege, aceasta dând totodată o interpretare greșită punctului 31.1 din Ordinul menționat, potrivit căruia prin personalul civil se înțeleg funcționarii publici și personalul contractual din cadrul MIRA.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Este de necontestat că Ordinul nr.496/2003, invocat de către recurenți, constituie un act normativ, însă trebuie precizat că acesta este un act administrativ și, chiar dacă are caracter normativ, el își păstrează natura de act administrativ care nu se confundă cu legea sau cu alte acte normative cu forța juridică a legii, cum ar fi ordonanțele de Guvern.
Prin urmare, recurenții se află într-o evidentă eroare în ceea ce privește clasificarea și forța juridică a actelor normative atunci când afirmă că prin Ordinul nr.496/2003 ar fi fost modificată Legea nr.138/1999, introducându-se în cuprinsul legii punctul 9.2, în primul rând din considerentul că un act administrativ, chiar și având caracter normativ, nu poate modifica o lege, și în al doilea rând din considerentul că, la simpla lecturare a cuprinsului legii menționate, ar fi putut observa că aceasta este structurată pe articole, iar nu pe puncte, actul menționat nefăcând corp comun cu Legea nr.138/1999.
Totodată, Curtea reține că interpretarea dată de Tribunalul C-S Legii nr. 138/1999 și Ordinului nr.496/2003 este corectă, însușindu-și în totalitate considerentele care au condus la respingerea acțiunii reclamanților.
Astfel, prima instanță a avut în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile legale aplicabile în speță, conform cărora, pentru a beneficia de sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, se impune ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Este adevărat că potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare și salariați civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă sau din salariul de bază, însă, aceste dispoziții se aplică, așa cum însăși denumirea Legii nr.138/1999 o exprimă, personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Nu pot fi reținute susținerile recurenților cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor pct. 31.1 din Ordinul nr. 496/28.07.2003 întrucât acestea trebuie interpretate în spiritul dispozițiilor de ansamblu ale Legii nr.138/1999, fiind necesar ca personalul beneficiar să își desfășoare activitatea într-un dispozitiv militar, ori într-una din instituțiile prevăzute la art.1 din actul normativ menționat, activitatea acestora presupunând, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul C-S, o disponibilitate la angrenarea în acțiuni operative în cadrul exercitării atribuțiilor de ordine publică, aflându-se în permanență la dispoziția conducerii operative.
Deosebit de pertinente sunt și concluziile instanței cu privire la incidența prevederilor art. 91 din Legea 215/2001, potrivit cărora primăria este o structură funcțională a autorității publice locale, concluzionând că aceasta nu face parte din structura Ministerului Administrației Internelor și Reformei (MIRA). Curtea apreciază că, deși ministerul menționat are atribuții și în domeniul organizării administrației, ca și concept general, această situație nu plasează primăriile în subordinea MIRA, ele fiind organizate pe principiile descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice și eligibilității autorităților publice locale, potrivit dispozițiilor art.2 din legea nr.215/2001, principii care vin să confirme concluzia primei instanțe potrivit căreia reclamanților nu le sunt aplicabile prevederile Ordinului MAI nr.496/2003, având calitate de funcționari publici ai Orașului și neaflându-se prin urmare în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Totodată, Curtea va lua act că intimații pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantele, și, împotriva sentinței civile nr. 1591/8.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER
-
Prima instanță: Tribunalul C-S -Judecător
Red./ 26.03.3009
Tehnodact /2 ex/29.03.2009
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Maria Cornelia
