Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 2907/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2907
Ședința publică din data de 05 decembrie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Rodica Filip
JUDECĂTOR 3: Andrei
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta POLIȚIA COMUNITARĂ împotriva sentinței civile nr. 1493 din data de 10 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Sălaj în contradictoriu cu intimații, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI având ca obiect litigiu privind funcționarii publici -anulare sancțiune disciplinară.
La apelul nominal, făcut în cauză la a doua strigare se prezintă intimatul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de 20.10.2008 intimatul a înregistrat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Intimatul solicită instanței să țină cont de cele exprimate prin întâmpinare și să judece în această ședință recursul.
Curtea în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante, rămâne în pronunțare.
Notă: După rămânerea cauzei în pronunțare se prezintă consilier juridic, în reprezentarea intereselor recurentului care depune precizări privind motivele de recurs și dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1493 din 10 iulie 2008 Tribunalului Sălajs -a admis contestația reclamantului în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z și POLIȚIA COMUNITARĂ Z și s-a dispus anularea deciziei nr.15/01.04.2008 emisă de pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță reținut că reclamantul a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului Z, Poliția Comunitară, să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei nr.15/01.04.2004 a pârâtei, arătând în motivare că actul contestat nu arată concret faptele săvârșite de către reclamant și data săvârșirii abaterilor, decizia și raportul care a precedat-o fiind abuzive și conținând afirmații nedovedite.
Prin raportare la fișa postului, reclamantul susține că nu a încălcat nici o obligație de serviciu precum și că o persoană nu poate fi sancționată pe baza unor generalități.
În fine, reclamantul recunoaște că s-a deplasat o singură dată cu mașina personală în timpul serviciului, în anul 2007, dar pentru aceasta a fost sancționat prin excluderea de la atribuirea unui premiu și nu se pot aplica două sancțiuni pentru aceeași faptă.
Prin întâmpinare, Poliția Comunitară solicită respingerea contestației, susținând, în esență, că toate cele reținute prin decizie sunt probate cu declarațiile martorilor audiați în cadrul procedurii administrative.
Tribunalul a reținut că reclamantul este angajat în cadrul Poliției Comunitare Z în funcția de referent principal iar prin decizia nr.15/01.09.2008 directorul executiv al acestei instituții i-a aplicat sancțiunea disciplinară a diminuării drepturilor salariale cu 20%, pe o perioadă de trei luni.
Două sunt abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului:
a) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu, prevăzută de art.77 alin.2 lit.i din Legea nr.188/1999, coroborat cu nerespectarea principiului subordonării ierarhice, prevăzut de art.3 lit.g din Legea nr.188/1999. Această abatere disciplinară constă în nerespectarea, în mod repetat, a notei interne privind interzicerea folosirii mașinii personale în timpul exercitării funcției publice (serviciul de patrulare).
b) Nerespectarea în mod repetat a programului de lucru, prevăzut de art.77 alin.2 lit.d din Legea nr.188/1999, coroborat cu art.18 alin.2 din legea nr.7/2004, care prevede obligația de a folosi timpul de lucru numai pentru desfășurarea activităților aferente funcției publice deținute. Această abatere disciplinară constă în pauze repetate datorită dificultăților de deplasare, în timpul exercitării serviciului de patrulare, consecința fiind colaborarea defectuoasă cu colegii de serviciu.
Tribunalul a constatat că declarațiile colegilor de serviciu ai reclamantului nu susțin însă aceste acuze. Audiați în cadrul cercetării prealabile administrative, aceștia declară că au avut o colaborare foarte bună cu reclamantul, din unele declarații rezultând că o afecțiune a membrelor inferioare îi îngreunează acestuia deplasarea. Martorul declară că în perioada noiembrie - decembrie 2006 (deci nu în anul 2007), reclamantul a făcut o singură intervenție cu mașina personală, datorită timpului nefavorabil (viscol).
Un alt coleg al reclamantului declară expres că acesta nu se deplasa în zonele sale de competență cu mașina personală, aspect confirmat pe deplin și de martorul, aspect reiterat și de martorii, și
Agentul constatator menționează în declarația consemnată în procesul verbal de audiere aflat la fila 70 din dosar că reclamantul circula cu mașina personală în timpul serviciului și efectua reparații tehnice la autturismul său în timpul serviciului, însă audiat în fața instanței martorul a menționat că relatările sale se referă la anul 2006, când lucra în echipă cu reclamantul.
Și martorii și au declarat în instanță că relatările făcute în cadrul anchetei administrative privesc anul 2006.
Din interpretarea acestor probe se impune concluzia că reclamantul a avut o conduită corespunzătoare, (martorul declară că în anul 2007 reclamantul a primit calificativul ), abaterile sale, în măsura în care acestea au existat, neavând caracter de obișnuință și neechivalând cu refuzul îndeplinirii sarcinilor de serviciu și, cu atât mai puțin, neputând fi interpretate ca o încălcare a principiului subordonării ierarhice.
A mai reținut tribunalul că probele administrate nu confirmă încălcarea de către reclamant a programului de lucru.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Poliția comunitară Z solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare pârâta a arătat că masura sanctionarii disciplinare a fost luata in baza raportului comisiei de disciplina nr. 217/31.03.2008. Abaterile disciplinare retinute in sarcina reclamantului se refera la refuzul de indeplini atributiile de serviciu (art. 77, alin. 2, lit. i) si nerespectarea in mod repetat a programului de lucru (art. 77, alin. 2, lit. d).
Comisia de disciplina din cadrul Politiei Comunitare Z, constituita in baza Deciziei nr. 77/04.12.2007, a fost sesizata de catre directorul executiv prin sesizarile nr. 78/23.01.2008, respectiv 91-92/28.01.2008. Obiectul sesizarilor se refera la:
1. Nerespectarea sarcinilor de serviciu, prin folosirea in mod repetat a masinii proprietate personala, in timpul efectuarii serviciului de patrulare;
2. Rezolvarea problemelor personale in timpul serviciului;
3. Colaborare defectuoasa cu colegii de serviciu.
In cadrul procedurii cercetarii administrative, au fost respectate principiile prevazute de nr.HG 1344/2007, privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina. De asemenea, propunerea comisiei de disciplina continuta in cadrul raportului a fost facuta in urma administrarii probelor, cu respectarea principiului proportionalitatii si a legalitatii sanctiunii.
Prin urmare, pârâta consideră ca reclamantul se face vinovat de savarsirea abaterilor disciplinare mai sus-mentionate, declaratiile martorilor (colegi de patrulare) fiind elocvente (ex., -, -), iar sanctiunea disciplinara este legala si temeinica.
Prin întâmpinarea depusă reclamantul, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, arătând în motivare că sesizarea comisiei s-a facut de catre directorul executiv prin simple rezolutii scrise, aplicate pe declaratiile unor martori pe care i-a audiat dansul in birou sub presiune psihica, chemandu-i in repetate randuri, declaratii date ulterior comisiei cu rezolutii pe ele. De altfel, directorul executiv s-a adresat direct comisiei de disciplina, aducand in fata acesteia propriile acuzatii privind persoana sa. In aceste imprejurari s-a creat o presiune de natura psihica asupra membrilor comisiei de disciplina, aducandu-se astfel atingere principiilor prevazute de art. 19 din R 1344/2007, care trebuie sa stea al baza activitatii unei asemenea comisii, atata vreme cat membrii acesteia sunt la randul lor subordonati ierarhic directorului executiv.
Potrivit art. 78 din Legea 188/1999, directorul executive poate, in virtutea atributiilor sale, sa aplice sanctiunile disciplinare prevazute de art. 77 alin. 3, lit.a-e din aceeasi Lege, dintre care "mustrare scrisa" in mod direct, iar celelalte la propunerea comisiei de disciplina.
Rezulta asadar, din cele precedente, ca directorul executiv, ca persoana indreptatita sa aplice sanctiuni disciplinare, nu poate fi in acelasi timp si titularul dreptului de sezina pentru că s-ar incalca principiul conform caruia cel care acuza nu poate sa judece in aceeasi pricina.
Tocmai de aceea art.27 28 din RG. nr. 1344/1999 prevad in mod expres ca cererea adresata comisiei trebuie sa aiba un anumit continut si sa fie formulate, in termenul prevazut, de "orice persoana care se considera vatamata prin fapta unui functionar public", nicidecum de seful ierarhic, cu atat mai putin de directorul executiv care aplica sanctiunea.
De altfel, din declaratiile colegilor mei, date in fata comisiei de disciplina nu rezulta ca ar avea ce sa-i reproseze, ci dimpotriva au avut rezultate bune in munca pe timpul patrularii cu el in echipa si au dat de inteles ca starea tensionata din cadrul colectivului se datoreaza unor cause obiective, fie conducerii institutiei, care nu intotdeauna stie sa gestioneze astfel de situații.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
În primul rând, actul atacat nu arată în mod concret, individualizat, faptele imputate reclamantului, data și circumstanțele presupusei săvârșiri a abaterilor, obligațiile de serviciu, obligațiile de serviciu concret încălcate, fiind doar o sumă de generalități.
În al doilea rând, susținerea reclamantului privind lipsa de independență a membrilor comisiei față de autorul sesizării este deplin întemeiată, având în vedere că sesizarea aparține directorului executiv.
De asemenea, pe fondul chestiunii litigioase, Curtea constată că tribunalul a făcut o corectă apreciere a probelor administrate, concluzionând just în sensul nevinovăției reclamantului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta POLIȚIA COMUNITARĂ în contradictoriu cu intimatul având ca obiect sentința civilă numărul 1493/10.07.2008 pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul numărul - pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 5.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - --
GREFIER
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Rodica Filip, Andrei
