Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 292/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 30.06.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR. 292
Ședința publică din 31 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și intervenientul în interesul reclamantului Consiliul Teritorial al Corpului Național al Polițiștilor din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28.10.2008, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea precizată reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând să se anuleze decizia de imputare nr. 307.052/24.2008 emisă de pârâtul I, și hotărârea nr. 57/30.2008 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul pârâtului II, să fie exonerat de plata sumei de 64.330 lei, să i se restituie sumele încasate în baza actelor atacate și să se dispună suspendarea executării decizie de imputație în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivare reclamantul arată că, în calitate de polițist de frontieră - funcționar public civil - a fost sancționat prin Decizia de nr. 307.052/24.01.2008 emisa de in temeiul nr.OG 121/1998 privind răspunderea materiala a militarilor. Deși a contestat decizia de impunere la organele competente ale plângerile si contestațiile sale au fost respinse in mod netemeinic si nelegal.
Susține că actele sunt nelegale pentru că polițiștii de frontieră nu sunt militari, ci fac parte din categoria personalului civil - în speță funcționari publici. Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 reglementează exclusiv materiala a militarilor si nu reglementează răspunderea personalului civil din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Consideră ca in cazul de față prevederile nr.OG 121/1998 au fost aplicate in mod greșit reclamantului - un civil si nu unui militar așa cum limitativ prevede nr.OG 121/1998.
Potrivit art. 1 lit. b din nr.OUG 104/2001, modificată, privind poliția de frontieră prevede că polițistul de frontieră este: "funcționarul public cu statut special, înarmat, care poarta, de regula, uniforma si exercita atribuțiile stabilite prin lege in sarcina Politiei de Frontiera Romane".
(1) "Personalul Poliției de Frontieră Române se compune din polițiști de frontieră, alți funcționari publici, polițiști de frontieră angajați pe baza de contract si personal contractual.
(3) Polițiștilor de frontiera le sunt aplicabile prevederile Legii privind Statutul Polițistului".
Este evident că după 1 ianuarie 2007, dată la care s-a finalizat procesul de demilitarizare al politiei de frontieră, nr.OG 121/1998 privind răspunderea materiala a militarilor nu mai poate fi aplicata polițiștilor de frontieră, iar reclamantul a fost sancționat in baza acestei prevederi in anul 2008, prin aplicarea greșita a legii.
Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului prevede fără echivoc în următoarele articole: - art. 1 - "polițistul este funcționarul public civil, cu statut special, înarmat"; art. 63 - (1) "polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din Ministerul d e Interne."; art. 78 (1) "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările si completările ulterioare".
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, prevede următoarele: art. 5 alin. 1: "Pot beneficia de statute speciale funcționarii publici care își desfășoară activitatea in cadrul următoarelor servicii publice: - f) " poliția si structurile de specialitate ale Ministerului Administrației si Internelor".
Ordonanța Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative prevede următoarele:
Art. 17 al. 1: "personalul Ministerului Internelor si Reformei Administrative se compune din: funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare in activitate, personal contractual, precum si soldați si gradați. "
Ordonanța Guvernului nr.121/1998 privind răspunderea materiala a militarilor prevede următoarele: art. 7: "prin termenul de militari in sensul prezentei ordonanțe se înțelege: militari in termen, militari cu termen redus, rezerviști concentrați sau mobilizați, elevi sau studenți ai instituțiilor militare de învățământ, militari angajați pe baza de contract si cadre militare ".
Pe cale de consecința arată că nu poate fi considerat militar, in înțelesul Ordonanței Guvernului nr.121/2008, care reglementează răspunderea materiala doar a militarilor, nu si răspunderea funcționarilor publici civili.
Pe fondul cauzei reclamantul susține că imputarea sa este nelegală pentru că Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a reținut în mod eronat faptul că cercetarea disciplinară efectuată de către comisia de cercetare administrativă constituită prin nr. -/10.10.2007, formată din președinte - comisar șef de poliție și membrii: comisar de politie si inspector de politie a fost făcuta in termenul legal.
Arată că cercetarea administrativa s-a efectuat de către Comisia de cercetare administrativa formata din președinte - comisar sef de politie si membrii - comisar de politie si inspector de politie cu încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. l din nr.OG121/1998, privind răspunderea materiala a militarilor.
Conform art. 23 alin. l din nr.OG121/1998, "termenul pentru efectuarea cercetării administrative si înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a luat la cunoștința de producerea pagubei".
Reclamantul arată că numirea comisiei pentru cercetarea administrativa a fost făcută prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției de Frontieră Nr.- din data de 10.10.2007, iar cercetarea administrativa a început in data de 11.10.2007. Prin nota raport nr. 766.172 din 13.11.2007, comisia de cercetare administrativa a solicitat prelungirea termenului pentru efectuarea cercetării administrative cu 60 de zile. Aceasta solicitare a fost aprobata in data de 16.11.2007 de către Ministrul Internelor si Reformei Administrative, in conformitate cu prevederile art. 23 alin. 2 din nr.OG121/1998, privind răspunderea materiala a militarilor si înregistrată la Secretariatul General, cu nr. 20716. Prin urmare, termenul de efectuare a cercetării administrative a fost prelungit cu 60 de zile. Procesul verbal de cercetare administrativă a fost înregistrat cu nr.- la data de 24.01.2008. dată la care a fost emisă și Decizia de imputare nr.307.051 din 24.01.2008.
Din momentul aprobării cererii de prelungire a cercetării administrative si înregistrării acesteia, respectiv data de 16.11.2007 (zi liberă, care nu se ia in calcul conform art. 101 alin. 1 din Codul d e procedura civila) și până in momentul înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativa in forma finala, respectiv data de 24.01.2008 s-a depășit termenul de 60 de zile, prevăzut in mod imperativ de art. 23 alin. 1 din nr.OG121/1998, privind răspunderea materiala a militarilor.
Procesul-verbal de cercetare administrativa trebuia sa fie înregistrat in data de 16.01.2008, acesta fiind ultima zi in care se putea înregistra în termenul legal de 60 de zile prevăzut in mod expres de lege.
Așa cum se prevede in mod expres la punctul 175 din Instrucțiunile nr.830/1999 privind răspunderea materiala a militarilor pentru pagubele produse Ministerului d e Interne, termenele prevăzute in prezenta Ordonanța (printre care se include și termenul de 60 de zile stabilit pentru efectuarea cercetări administrative) sunt termene de prescripție, susceptibile de întrerupere si suspendare, potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Data cererii de prelungire termenului pentru efectuarea cercetării administrative este data de 13.11.2007, data aprobării cererii este data 16.11.2007, iar Procesul verbal de cercetare administrativa a fost încheiat în data de 24.01.2008.
Reclamantul arată că, comisia de Cercetare administrativa formata din președinte - comisar sef de politie și membrii - comisar de poliție si inspector de poliție, constituită in baza Dispoziției Inspectoratului General al Politiei de Frontieră Română nr. - din 10.10.2007, nu a respectat termenul de efectuare a cercetării administrative si, prin urmare decizia de imputare nr. 307.051/24.01.2008 este lovită de nulitate, fiind emisă peste termen.
Conform art. 34 alin. l din nr.OG121/1998, privind răspunderea materiala a militarilor, "paguba se imputa celor vinovați de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare ".
Mai arată faptul că legea sancționează persoanele vinovate numai in cazurile in cercetarea administrativă nu a fost efectuată (doar in cazul in care aceasta nu fost finalizată). În cazul de față cercetarea administrativa a fost efectuată în termenul legal. Paguba poate fi imputata numai în cazul in care o cercetarea administrativa nu a fost efectuata deloc. Prin urmare, "așa zisa pagubă" produsa nu există și nu poate fi imputată, întrucât cercetarea administrativa a fost efectuată in termenul legal de 60 de zile prevăzut de dispozițiile legale.
Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor nu a ținut cont de faptul ca o comisie de cercetare administrativă nu fi sancționată pentru faptul ca nu a stabilit persoanele vinovate de producerea,așa zisei pagube " și partea din vina a fiecărui responsabil. Legea nu prevede faptul că intervine sancționarea membrilor comisiei de cercetare administrativă în cazul in care nu au fost menționate "elementele obligatorii prevăzute".
Mai mult decât atât, comisia de cercetare administrativa formata din G, si, constituită în data de 19.10.2006 a avut un scop precis și bine definit prin U, nr. 206 din data de 19.10.2006. ca fiind "stabilirea creării sau nu a unui prejudiciu prin acordarea sporului de frontieră si a sporului pentru pericole deosebit agenților proveniți din sursa externă, in perioada de timp dintre cele doua module ale cursului de formare ". Comisia de cercetare administrativa nu a fost constituită pentru a stabili persoanele vinovate (așa cum menționează membrii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor), ci a avut alt scop, acela de a stabili dacă s-a creat sau nu un prejudiciu prin acordarea unor sporuri agenților din sursa externă. Mai mult decât atât, persoanele care au beneficiat de aceste sporuri erau cunoscute, la fel si cuantumul așa-ziselor " sume datorate" era cunoscut. Era foarte ușor pentru orice persoana să afle cine a beneficiat de aceste sporuri si care este suma de bani exactă primită de fiecare agent provenit din sursa externă.
Motivarea data de către membrii Comisiei de Jurisdicție a Imputaților prin hotărârea nr.57 pronunțata in data de 30.05.2008 nu are nici un temei legal. Paguba poate fi imputată persoanei vinovate doar in cazurile menționate în mod expres si imperativ de art. 23 alin. 1 din nr.OG121/1998 privind răspunderea materiala a militarilor.
Decizia de nr. 307.052/24.01.2008, emisă de către Inspectorul general principal de politie nu are nici un temei legal și este făcuta cu încălcarea legii.
Comisia de soluționare a contestațiilor nu a ținut cont de faptul că membrii Comisiei de cercetare administrativă formata din G, si, constituită în data de 19.10.2006 și-au îndeplinit toate obligațiile prevăzute de lege și au înregistrat procesul-verbal de cercetare-administrativă nr. S- din 19.01.2007 la secretariatul unității in conformitate cu dispozițiile punctului 101 din Instrucțiunile nr. 830/1999 privind răspunderea materiala a militarilor pentru pagubele produse Ministerului d e Interne.
Comisarul, membru al comisiei de cercetare administrativă a prezentat procesul-verbal de cercetare administrativa contabilului sef, acesta din urma trebuind să facă calculele aferente pagubei si să întocmească deciziile de imputare, acest lucru fiind în sarcina și atribuția Compartimentului Financiar - contabil.
Contabilul șef nu se putea limita doar la simpla înregistrare a deciziilor de imputare în contabilitate, ci trebuia sa urmărească recuperarea prejudiciului și trebuia să informeze șeful unității despre acest lucru.
Contabilul șef avea obligația de a lua măsurile necesare pentru întocmirea deciziilor de imputare, pentru îndeplinirea procedurii de comunicare a deciziilor de imputare, precum și pentru efectuarea reținerilor legale. Comisia de cercetare administrativă formată din președinte G și membrii, care a efectuat cercetarea administrativă în termeni legal nu avea obligația de a verifica dacă contabilul șef a redactat deciziile de imputare, dacă le-a înregistrat sau daca le-a prezentat comandantului spre semnare. Deciziile de imputare se întocmesc de compartimentul financiar-contabil, iar conducătorul are obligația de a le semna după ce acestea au fost întocmite.
Reclamantul arată că și-a îndeplinit toate obligațiile stabilite in sarcina comisiei de cercetare administrativa. Mai mult decât atât deciziile de imputare au fost vizate de către compartimentul juridic care a consfințit legalitatea si realitatea deciziilor. Compartimentul juridic nu a constatat că aceste decizii de imputare nu au fost întocmite in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Punerea in aplicare a deciziilor de imputare a fost întârziată din cauza refuzului contabilului șef de a efectua calculele si de întocmi deciziile de imputare și nicidecum din cauza modului de întocmire a procesului-verbal de cercetare administrativă.
Privitor la existența prejudiciului imputat reclamantul arată că scopul constituirii comisiei de cercetare administrativa a fost acela de a stabili dacă s-a creat sau nu un prejudiciu prin acordarea sporului de frontieră si a sporului pentru pericol deosebit agenților proveniți din sursă externă, în perioada de timp cuprinsa intre cele doua module ale cursului de formare. Comisia de cercetare administrativa nu a avut drept sarcină stabilirea persoanelor vinovate de producerea prejudiciului, (situație care ia nivel național era si este confuză), întrucât aceste persoane se cunoșteau deja, erau menționate in contabilitatea unității, iar cuantumul sumei datorate de către aceștia era evidențiat in documentele contabile.
Mai arată că, inclusiv Inspectorul general chestor principal de politie (persoana care a emis decizia de imputare nr. 307.052/24.01.2008) și-a manifestat punctul de vedere cu privire la situația agenților de politie prin Nota Raport nr. - din data de 20.09.2006. Acesta a considerat in nota menționată că agenții de poliție au calitatea de cursanți numai pe perioadele cat se află in instituțiile de învățământ, proveniți din sursă externă.
Pe parcursul celor 6 luni prevăzute in Planul de învățământ, cat timp nu erau cursanți, agenții de poliție îndeplinesc misiuni specifice oricărui polițist de frontieră si se pregătesc individual pe baza unei tematici stabilite de instituția de învățământ. Acesta a reținut faptul că agenții de politie in timpul celor 6 luni cât se găsesc la locul de munca trebuie să beneficieze de toate drepturile financiare si materiale legale in vigoare și prin urmare a solicitat acordarea către agenții de poliție a drepturilor financiare si materiale legale. Așadar, sumele de bani care au fost acordate agenților de politie drept sporuri au fost considerate de către acesta ca fiind sume datorate (considerând ca aceste sume de bani sunt meritate, si prin urmare nu exista un prejudiciu).
Reclamantul arată că în procesul-verbal de cercetare administrativă a fost menționată obligația compartimentului financiar - contabilitate de a calcula sumele ce urmează a fi restituite, urmând ca după efectuarea calculelor acest compartiment sa întocmească deciziile de imputare, fiind organ de specialitate, iar în cauză fiind vorba un număr de aproximativ 300 de agenți. Membrii comisiei de cercetare administrativă, nu aveau reala posibilitate de a calcula pentru fiecare agent in parte partea sa din vină pentru producerea așa - zisei pagube, nefiind o comisie de specialitate.
Obligația comisiei de cercetare administrativă era de a stabili dacă prin acordarea acestor sporuri s-a creat un prejudiciu (o pagubă), aceasta fiind o obligație de constatare, respectiv de a constata, respectiv de a constata existența sau inexistența unui pagube create. Obligația stabilită în sarcina comisiei de cercetare administrativă formată din G, si nu era o obligație de realizare, respectiv aceștia nu aveau obligația de a stabili persoanele vinovate si sumele ce trebuite restituite de către aceste persoane.
Se mai arată că din nota nr. - din data de 19.02.2008 adresata Ministerului Internelor si Reformei Administrative, respectiv Domnului Ministru, rezultă în mod evident, că și în momentul de față exista numeroase îndoieli cu privire la acordarea acestor sporuri agenților de sursa externă. Și în prezent situația legată de acordarea unor sporuri agenților de sursa externa este încă confuză.
Prin Adresa nr. - din data de 21.03.2008 emisă de către Direcția Generală Management Resurse Umane, din Cadrul Ministerului Internelor si Reformei administrative s-a adus la cunoștința Corpului Național al Polițiștilor ca s-au întreprins mai multe măsuri pentru soluționarea globală a problemei acordării sporurilor agenților de sursă externă.
Prin aceasta adresa se aduce la cunoștința faptul ca a propus introducerea in proiectul Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițiștilor ca pe timpul scoaterii de la locul de muncă în vederea participării la activitățile de formare continuă a personalului, polițistul se consideră in misiune.
Reclamantul, în concluzie, arată faptul că nu este echitabil si legal să i se impute o pagubă, din moment ce in prezent situația acordării sporurilor nu este clarificata, nici la nivel județean si nici la nivel național si nu se poate stabilii că s-a creat o pagubă prin acordarea acestor sporuri agenților de sursă externă.
Prin întâmpinare pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Internelor și Reformei Administrative au cerut respingerea acțiuni ca nefondată pentru că privitor la invocarea de către reclamant a nelegalității Hotărârii nr. 57 din 30.05.2008 a Comisiei de Jurisdicție a Imputaților din cadrul pe considerentul că ".a fost emisă în baza unor reglementări care nu se aplică polițiștilor de frontieră", arată că art. 63 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că: " polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din ".
Dispozițiile art. 9 din nr.OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, stabilesc că " prevederile acestei ordonanțe se aplică și salariaților civili din ". De asemenea, art. 39 alin. (3) din nr.OUG 104/2001 statuează că: " polițiștilor de frontieră la sunt aplicabile prevederile Legii privind Statutul polițistului". Ca atare, coroborând prevederile legale menționate, rezultă în mod indubitabil că prevederile nr.OG 121/1998 se aplică și polițiștilor de frontieră.
Cu privire la invocarea de către reclamant a netemeiniciei Hotărârii nr. 57 din 30.05.2008 a Comisiei de Jurisdicție a Imputaților din cadrul întrucât " a reținut în mod eronat că cercetarea disciplinară efectuată. a fost făcută în termenul legal", pârâți arată că prin a inspectorului general al nr. -/10.10.2007, a fost numită o comisie de cercetare administrativă ce a avut ca obiect, stabilirea împrejurărilor, respectiv a persoanelor vinovate de nerespectarea termenului înăuntrul căruia trebuiau emise deciziile de imputare pentru un prejudiciu în cuantum de 351.441 lei RON, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (4) și art. 34 din nr.OG 121/1998. Înainte de expirarea termenului de 60 zile pentru efectuarea cercetării administrative, respectiv la data de 13.11.2007, comisia de cercetare administrativă din cadrul a solicitat conducerii aprobarea prelungirii termenului pentru efectuarea cercetării administrative, cu încă 60 de zile, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (2) din nr.OG 121/1998. Astfel, coroborând dispozițiile menționate cu data înregistrării procesului-verbal de cercetare administrativă (24.01.2008), rezultă că cercetarea administrativă materializată în procesul-verbal nr. -, a fost desfășurată în termen legal.
Referitor la susținerea reclamantului privind nemotivarea în fapt și în drept a Deciziei de imputare nr. - din 24.01.2008, pârâți arată că aceasta a fost emisă, respectându-se modelul prevăzut în Anexa nr. 2 Instrucțiunilor nr. 830/1999, cu modificările și completările ulterioare, reținându-se în conținutul acesteia concluziile inserate în procesul-verbal de cercetare administrativă nr. -/24.01.2008.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului Consiliul Teritorial al Corpului Național al Polițiștilor. din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, solicitând admiterea acțiunii.
Examinând acțiunea precizată se constată că este fondată și se admite împotriva pârâților F și A; se anulează decizia de imputare nr. 307.052/24. 2008 emisă de pârâtul I și hotărârea nr. 57/30.2008 emisă de comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul pârâtului II, este exonerat reclamantul de plata sumei de 64.330 lei imputată și se dispune restituirea sumelor reținute de pârâți în baza actelor anulate către reclamant; se dispune suspendarea executării deciziei de imputare nr. 307.052/24.2008 emisă de pârâtul I până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii, sunt obligați pârâții la 6283,2 lei cheltuieli de judecată față de reclamant reprezentând onorariu de avocat și este admisă cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului de intervenientul Consiliul Teritorial al din T, pentru că:
Privitor la problema aplicabilității dispozițiilor nr.OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, modificată, art. 2 din ordonanță prevede expres că: "răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură, cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției". Potrivit art. 9 din acest act normativ "prevederile prezentei ordonanțe se aplică și militarilor aflați în misiunea în afara granițelor tării, precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2".
Articolul 63 al. 1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, modificată, dispune că "polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității, potrivit legislației aplicabile personalului civil din Ministerul Administrației și Internelor".
Articolul 39 al.1 și 3 din nr.OUG 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de frontieră, modificată prevede că: "Personalul Poliției de Frontieră Române se compune din polițiștii de frontieră, alți funcționari publici, polițiști de frontieră angajați pe bază de contract și personal contractual" și "Polițiștilor de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii privind Statutul Polițistului".
Legea nr. 360/20025 privind statutul Polițistului prevede, în art. 1, că "polițistul este funcționarul public civil, cu statut special, înarmat", iar la art. 78 al.1 prevede că:" dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare".
Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor public, republicată prevede la art. 5 al.1 că:" pot beneficia de statut special funcționarii publici care își desfășoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice. -; f). poliția și structurile de specialitate ale Ministerului Administrației și Internelor".
Din coroborarea dispozițiilor legale suscitate instanța constată că polițistul de frontieră este funcționar public cu statut special, însă răspunderea sa materială este reglementată de OG nr. 121/1998, modificată, pentru că art. 78 al.1 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului prevede că dispozițiile legii se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999 și alte altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului și de asemenea pentru că art. 117 din Legea nr. 188/1999 modificată prevede că dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, și din alte domenii, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice.
În cauza dedusă judecății nu s-a dovedit aplicarea față de reclamant a unor dispoziții din nr.OG 121/1998 care să contravină legislației specifice funcționarului public, indiferent că acesta este statutar sau nu.
Privitor la decizia de imputare atacată, cu nr. -/24.2008, instanța constată că aceasta s-a emis pentru suma de 64.330 lei, reprezentând prejudiciul creat prin nerespectarea prevederilor art. 23 al.1 și 3 din OG nr. 121/1998, punctul 90 și a prevederilor punctului 90 din Instrucțiunile nr. 830/1999 cu modificările și completările ulterioare".
Din conținutul hotărârii nr. -/13.III.2008 emisă de Comisia de soluționare a contestației formulate de reclamant rezultă că suma imputată constituie contravaloarea unor drepturi salariile acordate unor agenți de poliție și pentru că acestea erau necuvenite s-a dispus, de către pârâți formarea unei comisii din care a făcut parte și reclamantul, având atribuția de a stabili valoarea pagubei, persoanele care trebuie să repare paguba și partea de contribuție a fiecărui beneficiar, în temeiul punctului 90 din Instrucțiunile nr. 830/1999 privind răspunderea militarilor pentru pagube.
Constatându-se că respectiva comisie nu a emis decizia de imputare de la beneficiarii sumelor, în termen, în raport cu prevederile art. 23 al.1 din nr.OG 121/1998 și ale punctului 88 din Instrucțiunile nr. 830/1999, pârâții au dispus imputarea reclamantului, cu suma de 82.223 lei.
Potrivit afirmațiilor reprezentantului pârâților consemnate în încheierea de ședință din 28.2008, nu s-a putut recupera paguba de la beneficiarii drepturilor salariale în litigiu, datorită prevederilor Instrucțiunilor nr. 830/1999, cu toate că termenul general de prescripție de 3 ani față de respectivii beneficiari nu este împlinit nici în prezent.
Din constatările de mai sus instanța reține că natura răspunderii materiale a reclamantului stabilită de pârâți este una subsidiară și rezultă din interpretarea prevederilor art. 272 Codul Muncii, care este aplicabil și funcționarilor publici, atâta timp cât în legislația specifică acestora nu există reglementare contrară.
Potrivit acestei categorii juridice, antrenarea răspunderii subsidiare poate să existe legal numai în ipoteza când, prejudiciul nu se mai poate recupera de la beneficiarul care a primit ceva fără drept, deci necuvenit.
Până la momentul în care nu se dovedește imposibilitatea recuperării pagubei de la cel care cauzat-o direct, paguba are caracter incert față de cel răspunzător subsidiar, deci nu poate face obiectul tragerii la răspundere materială, lipsind certitudinea creanței.
Raportat la acestea, instanța constată că pârâții nu au dovedit caracterul cert al impunerii, prevăzut în art. 270 Codul Muncii, astfel că acțiunea se admite, anulându-se actele atacate și drept consecință la soluția dată acțiunii, se admite cererea de intervenție formulată de intervenientul Consiliul Teritorial al Corpului Național al Polițiștilor din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
Fiind incidente dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 se admite și cererea de suspendare a executării deciziei de imputare nr. -/24.01.2008 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați la 6283,2 lei cheltuieli de judecată față de reclamant reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâților F și
Anulează decizia de imputare nr. 307.052/24. 2008 emisă de pârâtul I și hotărârea nr. 57/30.2008 emisă de comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul pârâtului II.
Exonerează pe reclamant de plata sumei de 64.330 lei imputată și dispune restituirea sumelor reținute de pârâți în baza actelor anulate către reclamant.
Dispune suspendarea executării deciziei de imputare nr. 307.052/24.2008 emisă de pârâtul I până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.
Obligă pârâții la 6283,2 lei cheltuieli de judecată față de reclamant reprezentând onorariu de avocat.
Admite cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul Consiliul Teritorial al din
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 31.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Se comunică:
- reclamantului -, T, nr. 6,. 14 la Cabinet avocat " "
- pârât - Ministerul Internelor și Reformei Administrative, B, nr. 1, sector 1
- pârât - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, B,-, sector 6
- intervenientul în interesul reclamantului - Consiliul Teritorial al Corpului Național al Polițiștilor din Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, T, str. - - 11-13.
Red./03.11.2008
Tehnored. /20.11.2008/6 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
