Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 297/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 297/CA/2008
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă și consilier juridic pentru pârâta recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-au înregistrat la dosar întâmpinări din partea recurentelor, din care câte un exemplar se comunică cu acestea.
Reclamanta recurentă depune la dosar concluzii scrise și practică
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reclamanta recurentă solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta recurentă prin întâmpinare, întrucât nici până la această dată nu i s-a comunicat o decizie individuală din care să rezulte reîncadrarea acesteia, iar pe fond solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, respectiv admiterea și a cererii de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente funcției publice de execuție "consilier juridic superior A/I/I" începând cu data de 15.07.2003, data emiterii deciziei nr.250/2003 și până la momentul plății efective, actualizată cu indicele de inflație. Cu privire la recursul pârâtei H solicită respingerea acestuia ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâta recurentă solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că reclamanta a promovat acțiunea cu depășirea termenului de prescripție, iar pe fond solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei în principal ca fiind prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată. Cu privire la recursul reclamantei solicită respingerea acestuia ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor în contencios de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rectificarea Deciziei nr. 250/2003 sau emiterea unei noi decizii de reîncadrare corespunzătoare funcției gradului profesional și treptei de salarizare corespunzătoare funcției publice de consilier juridic superior A/I/I, să se dispună plata drepturilor salariale aferente funcției publice de execuție consilier superior A/I/I începând cu data de 15.07.2003 și până la momentul plății efective, actualizat cu indicele de inflație și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data emiterii Deciziei nr. 250/2003 îndeplinea condițiile pentru reîncadrarea sa în funcția publică de execuție consilier superior A/I/I, având calificative de foarte bine, punctaj 8,41 și o vechime în funcție de peste 3 ani.
Prin întâmpinare, H solicită respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar în subsidiar ca nefondată.
Se apreciază că, în speță sunt aplicabile prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958 și cum decizia contestată a fost adusă la cunoștință reclamantei în data de 15.07.2003, acțiunea este formulată cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei se arată că reîncadrarea reclamantei s-a făcut cu respectarea criteriilor stabilite prin Ordinul nr.218/2003, iar promovarea într-o funcție publică se face prin concurs și în situația existenței unor posturi superioare vacante, ceea ce nu este cazul în speță.
Prin sentința civilă nr. 2560/CA/2007 Tribunalul Hunedoaraa admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să emită o decizie de reîncadrare a reclamantei în funcția de consilier juridic superior A/I/I începând cu data de 14.11.2007 și să-i acorde drepturile salariale aferente începând cu aceeași dată actualizate cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 250/15.07.2003 reclamanta a fost reîncadrată în funcția publică de consilier juridic asistent, reîncadrare făcută în baza dispozițiilor art. XVI și art. XVII din Legea nr.161/2003, ale Ordinului nr.218/2003 și a Notei nr.-/2003.
La data reîncadrării profesionale a reclamantei, în urma reevaluării, aceasta a obținut 8,41 puncte, depășind minimul prevăzut pentru reîncadrarea sa în gradul profesional superior și mai mult, avea o vechime în funcția publică de aproape 4 ani și calificative de "foarte bine".
Deși îndeplinea criteriile pentru reîncadrare în funcția consilier juridic superior gr. I treapta I, pârâta nu a dat curs prevederilor art. 4 alin. 1 lit. a din Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici.
Prin apariția nr.OUG 92/2004, pârâta a avut încă odată posibilitatea reîncadrării profesionale a reclamantei în gradul superior, dar nici de această dată nu a dat curs acestei posibilități, deși reclamanta îndeplinea condițiile pentru a fi reîncadrată în treapta superioară.
Susținerea că reclamanta nu se încadra în procentul de 20% din totalul personalului de execuție nu prezintă relevanță, în condițiile în care nu s-a stabilit cu certitudine care sunt persoanele mai îndreptățite decât altele să se încadreze în acest procent, fără a discrimina restul personalului.
Nici susținerea că promovarea în funcție se realizează numai prin concurs nu poate fi reținută, dat fiind că pârâta nu a organizat concurs pentru promovare și nici nu-i este imputabilă reclamantei împrejurarea că pârâta nu a organizat concurs, deși avea obligația legală în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ambele părți.
Reclamanta a solicitat în baza art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod pr. civilă, modificarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii în contencios așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea doar începând cu data de 15.11.2007, data introducerii acțiunii, întrucât nu operează termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul - Lege nr.167/1958, față de împrejurarea că pârâta nu a comunicat reclamantei Decizia nr. 250/2003 care este o decizie colectivă, a tuturor funcționarilor publici din De asemenea, acest act denumit de pârâtă "comunicare" și semnarea de luare la cunoștință de către reclamantă nu echivalează cu comunicarea propriu - zisă.
Pârâta Has olicitat, în baza art. 304/1 Cod pr. civilă, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei în principal ca prescrisă și în subsidiar ca neîntemeiată.
În expunerea de motive s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției acțiunii reclamantei, excepție peremptorie și absolută, dispozitivul sentinței necuprinzând nici o referire cu privire la prescripție, deși în considerente se reține faptul că acțiunea este prescrisă, fiind promovată cu depășirea termenului legal. În ceea ce privește fondul cauzei, hotărârea atacată este criticabilă, întrucât promovarea funcționarilor publici se realizează prin concurs, aceasta fiind o dispoziție expresă și imperativă a legii aplicabile funcției publice.
Prin Legea nr. 161/2003 s-a modificat și completat Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, iar în vederea aplicării acestei legi a fost emis Ordinul nr. 218/2003 al Președintelui, pentru aprobarea Instrucțiunilor privind reîncadrarea funcționarilor publici.
Instituția pârâtă a efectuat reîncadrarea cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003, act normativ cu putere superioară ordinului, întrucât potrivit Legii nr. 24/2000 actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor și/sau hotărârilor de guvern se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă și numai în baza și în executarea legilor, hotărârilor și a ordonanțelor guvernului.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursurile formulate sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta H, instanța constată că este fondat, primul motiv de recurs referitor la nepronunțarea instanței asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 2, 3 pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție pe care instanța a unit-o cu fondul așa cum rezultă din practicaua sentinței (fila 49). Ca urmare, instanța avea obligația de a se pronunța în dispozitivul sentinței asupra acestei excepții în sensul admiterii sau respingerii, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, în sensul că nu a dat o rezolvare acestei excepții.
Din analizarea sentinței atacate rezultă o vădită neconcordanță între motivarea hotărârii și dispozitivul acesteia în ceea ce privește soluționarea acestei excepții. Astfel, în pagina 3 sentinței, alineatul 2, instanța reține faptul că acțiunea a fost promovată de reclamantă după expirarea termenului de 3 ani, de la data emiterii Deciziei nr.250/15.07.2007. Cu toate acestea, instanța admite acțiunea pe fond, începând cu data de 14.11.2007, fără a se pronunța pe excepție. Or, atâta timp cât a reținut în considerente că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului legal, soluția firească și logică a instanței trebuia să fie de respingere a acțiunii și nu de admitere în parte.
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Judecătorul are obligația să motiveze soluția oglindită în dispozitiv, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că nepronunțarea asupra excepției prescripției dreptului la acțiune și contradicția dintre considerente și dispozitiv echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei, în sensul art. 312 alin. 5, ceea ce atrage casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Cu ocazia rejudecării instanța de fond se va pronunța în sensul admiterii sau respingerii excepției prescripției, cu prioritate, în temeiul art. 137 Cod pr. civilă, iar ulterior, dacă va fi cazul, va analiza și fondul, având în vedere și criticile formulate de părți în expunerea motivelor de recurs.
Analizarea primului motiv de recurs și casarea cu trimitere a cauzei face de prisos analiza celorlalte motive de recurs, precum și analiza recursului celeilalte părți, oricum ambele recursuri urmând a fi admise.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H împotriva sentinței civile nr. 2560/CA/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Casează sentința atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Hunedoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 12 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./08.04.2008
Jud. fond -,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru
