Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 297/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 297/
Ședința publică de la 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr.- -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr. 398 din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții reclamanți, și, lipsă avocat -, conform împuternicirii pe care o depune la dosar lipsă fiind intimata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ GRECI -PRIN PRIMAR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, netimbrat, după care;
Apărătorul recurenților depune la dosar chitanța nr.-/2009 în sumă de 10,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,75 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru stabilită în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii reclamanților ca fondată, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr-, reclamanții -, și -, în contradictoriu cu pârâtul Instituția Primarului comunei, județul B, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la acordarea începând cu data de 01.08.2003 până în prezent a indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, sume de bani actualizate cu indicii de inflație la data plății efective. Totodată, reclamanții au solicitat ca plata acestui drept salarial să se efectueze și în viitor până la încetarea calității de angajat al instituției pârâtului precum și obligarea acestuia de a se include în bugetul local pentru anul 2008 prin rectificare de buget sumele necesare plății indemnizației de dispozitiv restante.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de organizarea Guvernului, în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/2003 s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acelui minister, prin comasarea celor două domenii - cel al internelor cu cel al administrației publice. Astfel, prin acest ordin și personalul civil din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv de 25% din salariul de bază pe lângă sporurile prevăzute de nr.OUG192/2002 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.161/2003.
Reclamanții au mai precizat că din analiza textelor de lege menționate mai sus nu rezultă că există o distincție între autoritățile centrale și cele locale iar art.1 din nr.OG137/2000 consacră principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice.
In consecință, au susținut reclamanții, acordarea sporului de dispozitiv este o măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic salarial din cadrul aceleiași autorități.
Pârâtul Instituția Primarului comunei, județul B nu a formulat întâmpinare în cauză dar a depus la dosar note scrise prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii având în vedere normele legale aplicabile și practica judiciară.
La termenul din data de 9.10.2008, instanța a admis excepția de necompetență materială a Secției de Contencios Administrativ privind soluționarea cauzei formulată de reclamanții, și -, motivat de faptul că aceștia nu au calitatea de funcționari publici ci sunt personal contractual fiindu-le aplicabile prevederile Codului Muncii. In consecință, s-a dispus disjungerea cererii introductive față de acești reclamanți și înaintarea cauzei la Secția Civilă a Tribunalului Brăila, complet specializat în litigii de muncă.
La solicitarea reclamanților, instanța a dispus la termenul din data de 20.11.2008 citarea în calitate de pârâtă a Unității Administrativ Teritoriale județul B întrucât aceasta are calitatea de instituție angajatoare care a depus la dosar note scrise cu același conținut ca cel prezentat mai sus.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri depuse la dosar de reclamanți, respectiv plângerile prealabile adresate pârâtei.
Examinând acțiunea introductivă prin prisma înscrisurilor depuse la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța a apreciat ca nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamanții -, si sunt funcționari publici în cadrul Administrativ Teritoriale, judetul
Potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, etc. respectiv din salariul de bază. In vederea aplicării acestui act normativ a fost emis Ordinul nr.275/05.06.2002 al Ministerului d e Interne care cuprinde norme metodologice pentru aplicarea prevederilor legii referitor la salarizarea personalului militar din instituții publice, de apărare națională, ordine publică și siguranță națională (anexa nr.1), pct.9 precizând că beneficiază de sporul de dispozitiv și absolvenții Academiei de Poliție "Al.".
Tribunalul observă că ulterior, acest ordin a fost modificat prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor, punctul 9.1 din vechiul ordin fiind completat cu pct.9.2 în sensul că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Se constată că dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică numai personalului militar și civil din acele ministere (apărării, ordine publică și siguranță națională) si nu are relevanță că prin nr.OUG63/2003 Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost reorganizate într-un singur minister și anume Ministerul Administrației și Internelor întrucât în acest act normativ nu se prevede nimic cu privire la salarizare.
După reorganizarea Ministerului d e Interne și Administrației, funcționarii publici ai fostului Minister al Administrației au fost salarizați după Legea funcționarilor publici nr.188/1999 și a ordonanțelor ce au reglementat ulterior salarizarea nr.OG2/2004 și nr.OG6/2007. Conform dispozițiilor art.1 și 2 din nr.OG6/2007, salarizarea funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 așa cum sunt reclamanții din cauza de față, sunt retribuiți conform acestui act normativ și nu se poate face o extindere a sporurilor și indemnizațiilor prevăzute în Legea nr.138/1999.
Sub un alt aspect, tribunalul retine că atât din titlul Legii nr.138/1999 cat și din conținutul acesteia reiese clar categoriile profesionale beneficiare a acestui spor, personalul din cadrul unităților administrativ teritoriale, cum este cazul reclamanților în cauza neintrând sub incidența acestei legi.
Referitor la Ordinul. nr.496/2003 invocat de reclamanți, se constata că, potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă".
Așa fiind, tribunalul va aprecia că prin emiterea Ordinului nr.496/2003 nu se poate completa Legea nr.138/1999 întrucât s-ar încalcă limitele exprese ale acesteia incluzându-se si alte categorii profesionale astfel încât, în lipsa unei reglementări în acest sens, invocarea de către reclamanți a acestui Ordin nu justifică pretențiile formulate.
Nefiind un drept expres prevăzut printr-un act normativ cu forță general obligatorie cum este legea sau ordonanța de guvern aprobată prin lege, indemnizația de dispozitiv nu poate fi acordată decât dacă ordonatorul de credite decide dacă o încuviințează.
Pe de altă parte, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000 "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I". De la această regulă, alineatul 11 al acestui articol prevede anumite excepții, stipulând că "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Așadar, în raport cu aceste dispoziții legale, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 se impunea a fi publicat în Monitorul Oficial, Partea I, în vederea intrării sale în vigoare întrucât este un ordin emis de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv de, nu este act normativ clasificat, potrivit legii, și nici act cu caracter individual, reglementând anumite drepturi de natura salariala pentru mai multe categorii de persoane, pentru a constitui o excepție de la regula publicării în Monitorul Oficial.
Ori, în cauză se observă ca Ordinul nr.496/2003 nu este un act publicat in Monitorul Oficial iar absenta acestei publicări conduce la consecința lipsirii de efecte juridice până în momentul publicării în Monitorul Oficial astfel ca acordarea unor drepturi salariale in baza unui astfel de act normativ ar fi nelegala.
Pentru toate considerentele expuse mai sus și prevederile legale menționate, tribunalul a apreciat că acțiunea, așa cum a fost disjunsă, este nefondată și a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței nr. 398//2008 a Tribunalului Brăila în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivare recurenții au arătat că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, Ordinul MAI nr.496/2003 fiind un act normativ, care prevede în mod expres un drept în favoarea personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Orice act normativ trebuie interpretat în sensul aplicării și nu al neaplicării acestuia, iar sensul dat de instanță art.9.2 din Ordinul 496/2003 conduce la neaplicarea lui, sau cel puțin la nerespectarea principiului potrivit căruia, acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu are dreptul să distingă.
Oare de ce s-a exprimat emitentul ordinului 496/2003 cu expresia, administrație publică, și nu a făcut dir4ect referire la art.1 din Legea nr.138/1999
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304 /1 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Contrar susținerilor recurenților prin instanță a reținut că Ordinul MAI nr. 496/2003 nu poate avea efecte juridice, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României, astfel cum prevede în mod expres art.10 al.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Cum reclamanții nu au indicat un alt temei al acțiunii,și cum legea nr.138/1999 prevede în mod expres căror categorii se aplică, Curtea constată că susținerile recurenților sunt nefondate, motiv pentru care, înt emeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței nr. 398 din 04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Dr.- - - - - -
GREFIER
- -
Red./06.04.2009
Tehnored./2ex./06.04.2009
Fond-
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
