Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 298/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 298/
Ședința publică de la 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 339 din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții reclamanți, și, avocat, lipsă fiind intimata UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat, iar apărătorul recurenților a depus la dosar acte, după care;
Nefiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților, av. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare,în temeiul dips.art.312 pr. civ. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamanții, în calitate de funcționari publici și, și personal contractual în cadrul Unității Administrativ Teritoriale, județ B, au solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al comunei, acordarea începând cu data de 01.08.2003 până în prezent a indemnizației de dispozitiv reglementată de Legea nr.138/1999, în cuantum de 25% din salariul de bază potrivit Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, actualizată cu indicii de inflație la data plății efective.
Reclamanții au mai solicitat și obligarea pârâtului la plata în continuare a acestei indemnizații precum și includerea în bugetul local pentru anul 2008, prin rectificarea de buget, a sumelor necesare plății indemnizației de dispozitiv restante.
În motivarea acțiunii s-a precizat că urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generate de organizarea Guvernului în cursul lunii iulie a anului 2003, prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, s-a uniformizat sistemul de acordare a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister, prin comasarea celor două domenii - cel al internelor cu cel al administrației publice.
Față de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din administrația publică, ordinul menționat a adus elemente de noutate, reașezând salarizarea funcționarilor publici și personalul contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice după normele care, anterior reorganizării Ministerului Administrației și Internelor, erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Astfel, personalul din administrația publică urmează a beneficia de o indemnizație lunară de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază, drept reglementat la pct.9.2 și 31.1 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003.
Actul normativ menționat precizează că personalul civil din minister beneficiază de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepția celor din domeniul Administrației Publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din Legea nr.138/199, respectiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază.
Reclamanții au arătat că pe lângă sporurile prevăzute de OUG nr.192/2002, modificată și completată prin Legea nr.161/2003, Ordinul nr.496/2003 stabilește în mod cert o indemnizație de 25% din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din analiza pct.9.2.din Ordinul nr.496/2003 reiese că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, așa cum rezultă și din prevederile art.13 și art.47 din Legea nr.138/1999.
S-a arătat că activitatea de evidență a populației prevăzută de OUG nr.63/2003 ca aparținând Ministerului Administrației și Internelor a fost preluată în cadrul autorităților publice, personalul care exercită atribuțiile de evidență a populației beneficiind de sporul de dispozitiv.
Reclamanții au invocat și dispozițiile art.1 alineat 2 din Legea nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în care este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și exercitarea drepturilor economice (lit."e").
Prin acordarea sporului de dispozitiv tuturor categoriilor de personal și nu numai celor care își desfășoară activitatea la evidența populației se realizează principiu constituțional al egalității cetățenilor, ținând seama că toți desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
S-au invocat și prevederile art.14 din OUG nr.192/2002 (act normativ care reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii ordinului nr.496/2003), în referire la elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici, cuprinzând salariile de bază, premiile, stimulente și alte drepturi. Sporul de dispozitiv face parte din categoria "alte drepturi", pe care ordonatorul trebuie să le acorde personalului în condițiile în care Ordinul 496/2003 reglementează expres acest spor.
În cauză s-a dispus citarea în calitate de pârâtă a Unității Administrativ Teritoriale, județ B întrucât aceasta are calitatea de instituție angajatoare.
Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, pârâta a precizat că nu a acordat funcționarilor publici din cadrul instituției sporul de dispozitiv, deși acest drept a fost solicitat anterior. Față de temeiurile de fapt și de drept ale acțiunii, precum și practica judiciară depusă, a fost de acord însă cu cererea formulată, solicitând admiterea acesteia, în condițiile existenței în bugetul local a sumelor ce puteau fi alocate cu destinația menționată.
Întrucât o parte dintre reclamanți nu aveau calitate de funcționari publici, ci aceea de personal contractual, fapt ce rezultă din adeverința nr.275/28.02.2008 depusă la dosar, fiindu-le deci aplicabile dispozițiile Codului Muncii, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a Secției de Contencios Administrativ și în consecință a dispus prin încheierea pronunțată în ședința din 10.10.2008 disjungerea cauzei privind pe aceștia, scoaterea de pe rol și înaintarea spre competenta soluționare Secției civile a Tribunalului Brăila - complet specializat litigii de muncă.
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri de către reclamanți, respectiv plângerile prealabile adresate pârâtei, adeverința nr.275/28.02.2008 emisă de, județ B, practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de contencios administrativ apreciază că acțiunea formulată de funcționarii publici din cadrul, județ B, este nefondată, urmând să o respingă ca atare pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, etc. respectiv din salariul de bază.
Reclamanții au invocat Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, privind modificarea și completarea Ordinului nr.275/05.06.2002, ce a fost dat în aplicarea Legii nr.138/1999.
Potrivit acestui ordin funcționarii publici și personalul contractual din structurile Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază, textul punctului 9.2 menționând că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța constata însă că dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică numai personalului militar și civil din instituțiile și ministerele menționate expres la art.1 (în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, justiției), neavând relevanță în privința salarizării faptul că prin nr.OUG63/200( ce nu conține dispoziții în acest sens) Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost reorganizate într-unul singur - Ministerul Administrației și Internelor.
Ca urmare, reclamanții în cauză, în calitate de funcționari publici angajați în cadrul Unității Administrativ Teritoriale, județ, nu intră sub incidența acestei legi, fiind salarizați potrivit dispozițiilor Legii funcționarilor publici nr.188/1999 și a ordonanțelor nr.OG2/2004 și nr.OG6/2007, ce au reglementat ulterior salarizarea, fără a prevedea și acordarea sporului de dispozitiv.
În referire la Ordinul. nr.496/2003 invocat ca temei de drept în cauză, tribunalul reține că acesta este inopozabil, nefiind îndeplinită condiția de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, așa cum o cere art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000, care prevede că "în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Ordinul menționat nu se încadrează în categoria excepțiilor expres prevăzute la art.10 alineatul 11 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, astfel încât trebuia publicat pentru a-și produce efectele.
Totodată se constată că prin Ordinul nr.496/2003 nu se poate adăuga la legea în executarea căreia a fost emis, respectiv Legea nr.138/1999, încălcându-se prevederile art. art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000 prin includerea și a personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice în categoria persoanelor care beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Întrucât solicitarea reclamanților din prezenta cerere de chemare în judecată vizează un drept ce nu este reglementat printr-un act normativ aflat în vigoare, în condițiile legii, instanța o apreciază ca nefondată, și a respins ca atare acțiunea formulată privind obligarea Unității Administrativ Teritoriale, județ la acordarea indemnizației de dispozitiv.
Împotriva sentinței nr. 339//2008 a Tribunalului Brăila în termen legal au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că actul normativ invocat în motivarea acțiunii se înscrie în categoria actelor derogatorii care nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al României, conform art. 10 alin.11 lit. b) din Legea nr. 24/2000, dar a căror implementare este totuși obligatorie în domeniul de reglementare.
Această calificare este atribuită de art. 75 din Legea nr. 24/2000, care prevede că "Ordinele cu caracter normativ, instructiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor. se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului." de reglementare este trasată de art. 76 din aceeași lege, respectiv "Ordinele, instructiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține solutii care să contravină prevederilor acestora."
Din această perspectivă Ordinul MAI. nr. 496/2003 este reglementarea specială și derogatorie față de Legea nr. 138/1999, al cărei scop este de a da o soluție specifică într-o situație anume determinată cu norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-și caracterul general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri (art. 14 alin. 3 din Legea nr. 24/2000).
Cele două acte normative, cel general (Legea nr. 138/1999) și cel special (Ordinul nr. 496/2003) nu își exclud reciproc existența și aplicarea corelată, fiind vorba despre efectele concursului de legi în timp.
Astfel, alegerea art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 făcută de prima instanță pentru respingerea acțiunii este o interpretare și o aplicare greșită a legii pentru cauza dedusă judecății.
Totodată, modalitatea de soluționare nu implică nici soluționarea efectivă a fondului cauzei, deoarece analiza s-a restrâns doar la criteriul opozabilității, nu și al verificării dacă interesul era justificat și legitim, criterii pe care reclamanții le îndeplinesc din punctul de vedere al legislației invocate în mod corect pentru motivarea în drept a acțiunii.
De asemenea, aprecierea primei instanțe că "solicitarea reclamanților din prezenta cerere de chemare în judecată vizează un drept ce nu este reglementat printr-un act normativ aflat în vigoare" este criticabilă deoarece ar trebui să aibă la bază atât scopul urmărit prin reglementările invocate, cât și cercetarea altor acte normative cu incidență în materie și, care ar fi putut conferi explicația continuării aplicabilității dispozițiilor Legii nr.138/1999 (și nu a Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici).
În acest sens, în primul rând Ordinul MAI. nr. 496/2003 are o reglementare cu caracter extensiv indemnizația de dispozitiv se acorda și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice". Sintagma subliniată are ca scop instituirea indemnizării și pentru personalul civil (în înțelesul opus celui de personal militarizat), nu restrângerea la categoriile personal civil și funcționari publici. Ambele categorii amintite sunt cuprinse în sfera "personal civil", nu doar personalul contractual (care are denumire specifica) și cu excluderea din noțiune a funcționarilor publici.
Ulterior, nr.OUG 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale stabilește la art. 11 ca "Personalul instituțiilor publice înființate potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență se preia de la instituțiile ale căror structuri sau activități sunt preluate, respectiv de la instituțiile care se reorganizează, care se comasează sau care își încetează activitatea, și își menține nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare", Prin acest act normativ se stabilește o păstrare a drepturilor în domeniul salarizării pentru personalul din instituțiile publice supuse reorganizării, fără a face diferențiere între funcționarii publici și personalul contractual.
Tot astfel, nr.OUG 1/2009 prevede la art. 1 că "sunt si rămân în vigoare următoarele acte normative: nr.OG 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999."
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304 /1 Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Contrar susținerilor recurenților prin instanță a reținut că Ordinul MAI nr. 496/2003 nu poate avea efecte juridice, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României, astfel cum prevede în mod expres art.10 al.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Cum reclamanții nu au indicat un alt temei al acțiunii,și cum legea nr.138/1999 prevede în mod expres căror categorii se aplică, Curtea constată că susținerile recurenților sunt nefondate, motiv pentru care, înt emeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 339 din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 martie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu - - | JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile - - | JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu - - |
Grefier, - - |
Red./06.04.2009
Tehnored./2ex./06.04.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
