Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 297/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 297
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Artene Doina
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Mitrea Muntean
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, cu sediul în B, sector 6, nr.294 și din B, sector 6,-, împotriva sentinței nr.1233 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit pârâta recurentă, pârâții intimați Agenția pentru Protecția Mediului B și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B și reclamanții intimați, C, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererile înregistrate pe rolul Tribunalului Botoșani și conexate în temeiul art. 164 Cod procedură civilă reclamanții, C, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Protecția Mediului B, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B și Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1.01.2004 și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, care prevede că "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare", că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat in vigoare la data de 01.01.2007, astfel că aceste drepturi trebuiau să le fie acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01 ianuarie 2007.
În drept, reclamanții au invocat Constituția României, Legea nr.188/1999 republicată și Legea nr.53/2004.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții au cerut respingerea acțiunii ca nefondată. Totodată Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile a invocat excepție lipsei calității sale procesuale pasive justificat de faptul că agențiile județene se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și nu în subordinea sa.
Prin sentința nr.1233 din 26 noiembrie 2008 Tribunalul Botoșania admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, față de care a respins acțiunea ca inadmisibilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să plătească reclamanților, proporțional cu timpul lucrat, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază datorat începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației calculată de la data scadenței și până la data plății efective.
Totodată a respins ca nefondată cererea privind plata acestor drepturi în continuare.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit art. 2 al. 1 din HG 459/2005 reclamanții se află în raporturi de serviciu cu Agenția pentru Protecția Mediului B care se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și nu în subordinea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, că stabilirea unor drepturi bănești pentru viitor nu poate constitui obiectul unei acțiuni admisibile, deoarece drepturile salariale reprezintă un drept de creanță, iar creanța pretinsă nu are un caracter cert, lichid și exigibil.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei Agenția pentru Protecția Mediului B și că potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.
În acest context reclamanții, având calitatea de funcționari publici, sunt salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c și d din actul normativ citat.
Reclamanții nu au primit până în prezent, de la apariția actului normativ sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, iar pentru această îngrădire pârâta nu are justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Mai mult, este de principiu că o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efectele, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Apărarea dreptului și a Libertăților Fundamentale: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt un drept de creanță și, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul adițional 1 la Convenția menționată.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Agenția națională pentru Protecția Mediului
În dezvoltarea motivelor pârâta arată că deși aceste sporuri sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, printr-o serie de acte normative acordarea lor a fost suspendată, că aceste sume nu au fost prevăzute în buget și că se află în imposibilitatea plății acestora, că instanța și-a depășit competența de a stabili cuantumul acestor drepturi salariale, că în prezent se află în vigoare Ordonanța nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Drepturile reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâta, în condițiile art. 1082 cod civil, corect a fost obligată la plata sumelor solicitate.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, cu sediul în B, sector 6, nr.294 și din B, sector 6,-, împotriva sentinței nr.1233 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/26.02.2009
jud fond.
Președinte:Artene DoinaJudecători:Artene Doina, Galan Marius, Mitrea Muntean
