Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 299/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 299/CA
Ședința publică de la 11 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător: I -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: G, G, G, G, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Secției Regionale de Poliție Transporturi I, în I, Bd.-, nr.22, județul I, în contradictoriu cu intimații: Ministerul Administrației și Internelor; Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție I, Ministerul Finanțelor Publice - prin P I, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 81/ca din 30.01.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru toți recurenții, lipsă fiind reprezentanții intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Avocat, pentru recurenți, solicită admiterea recursului ca întemeiat având în vedere argumentele dezvoltate în cererea de recurs și pe cale de consecință, să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Instanța, constatând încheiate dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 81/ca/30 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 31.07.2005, excepție invocată de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul Județean de Poliție
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul Județean de Poliție I și Ministerul Internelor și Reformei Administrative în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.09.2002 - 31.07.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții G, G, G, G, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.08.2005 - până la zi și pentru viitor, actualizat și în ce privește plata de despăgubiri începând cu data de 01.04.2006.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții G, G, G, G și sunt ofițeri, respectiv subofițeri din cadrul poliției judiciare - IPJ I, Secția Regională de Poliție Transporturi (conform tabelului depus la dosar de reclamanți - 14).
Pretențiile reclamanților din prezenta acțiune, respectiv obligarea la plata sporului de 30% și a despăgubirilor aferente, derivă din raporturile de serviciu ale acestora.
În ceea ce privește pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanții nu au nici un fel de raporturi de serviciu cu acesta. De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația, în conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din HG nr. 208/2005, elaborării proiectului bugetului de stat, a legii bugetului de stat și raportului asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectului legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, precum și obligația urmăririi execuției bugetare, conform solicitărilor primite de la ministere, astfel încât nu poate fi obligat să vireze pârâtului IPJ I sumele necesare plății unor sporuri către reclamant. Totodată, conform prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare deja aprobate pentru un alt ordonator principal de credit nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, în speță a pârâtului IPJ
Astfel, instanța urmează, în baza dispozițiilor art. 137. proc. civ. a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta (nemaimpunându-se astfel analizarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de același pârât prin întâmpinare).
analizei excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța va analiza și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți.
Astfel, în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază lunar, instanța constată că reclamanții puteau formula acțiune doar în ce privește drepturile care pretind că li se cuvin pentru ultimii 3 ani, anterior promovării acțiunii, astfel cum dispune art. 3 din nr. 167/1958 coroborat cu art. 166 alin. 1 din Codul muncii. Astfel, față de data introducerii acțiunii - 01.08.2008, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.09.2002 - 31.07.2005.
Pentru aceste motive, instanța urmează a respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.09.2002 - 31.07.2005, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul acțiunii, respectiv procedând la analizarea temeiniciei pretențiilor reclamanților în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 01.08.2005 - zi și pentru viitor, precum și pentru plata de despăgubiri începând cu 01.04.2006 și până la introducerea acțiunii, instanța constată că acestea sunt neîntemeiate.
Referitor la sporul de 30% din salariul de bază lunar pe care reclamanții îl pretind, solicitând totodată menționarea în evidențele de salarizare a dreptului lor la acest spor, precum și plata de despăgubiri, instanța reține că se invocă discriminarea față de polițiștii detașați la DNA, pentru care legiuitorul a prevăzut până la intrarea în vigoare a OUG nr. 27/2006, prin art. 28 din OUG nr. 43/2002 și ulterior prin OUG nr. 24/2004, acest spor. Reclamanții au învederat instanței că în alte cauze Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, sesizat fiind, a constatat în cauze similare că a existat discriminare între agenții și subofițerii de poliție judiciară care funcționează în cadrul inspectoratelor de poliție și cei detașați la DNA, fiind încălcat art. 2 din OG nr. 137/2000.
Instanța constată că într-o serie de 4 decizii (818-821/2008), Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ca si conținut, după ce în art. 1 al ordonanței se enunță principiile constituționale pe care se întemeiază egalitatea în drepturi între cetățeni și se enumeră principalele drepturi cu privire la care sunt excluse privilegiile și discriminările, în art. 2 alin.(3) se prevăd următoarele: "Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare."
Prin art. 27 alin.(1) al ordonanței, se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată, de a cere instanței de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare.
S-a reținut, în esență, de către Curtea Constituțională că art. 2 alin. 3 declara discriminatorii prevederile care dezavantajează anumite persoane față de alte persoane, fără distincție, ceea ce înseamnă că se referă și la legi și ordonanțe de guvern, emise în virtutea delegării legislative. În consecință, art. 27 alin. 1 se poate referi și la anularea legilor, iar atribuția de a anula dispoziții legale și de a le înlocui este contrară art. 1 alin. 4 (separația puterilor în stat) și art. 61 (Parlamentul - unica autoritate legiuitoare).
În plus față de motivarea Curții Constituționale, instanța apreciază că art. 2 alin. 3 din ordonanță dublează art. 53 din Constituție, iar art. 1 dublează unele principii constituționale. Cu alte cuvinte, un mecanism de nivel constituțional a fost replicat legislativ, deci la un nivel inferior și cu alte pârghii de cenzură, respectiv instanțele de judecată în loc de CC. Ca rezultat, a fost sustrasă din competența exclusivă a Curții Constituționale o anumită problemă de constituționalitate.
Curtea Constituționala s-a pronunțat astfel asupra concurentei unui drept convențional cu unul constituțional, respectiv asupra situației în care dreptul e prevăzut în ambele texte, statuând că nu poate fi evitată ori ocolită Curtea Constituțională în asemenea situații. Interpretarea, apreciază instanța, este în concordanță cu practica CEDO care nu a exclus recurgerea la o instanță constituțională si a lăsat în domeniu o marjă largă de apreciere statelor.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța apreciază că, dată fiind lipsa unei prevederi legale în ceea ce îi privește pe reclamanți, ca organe ale poliției judiciare, care să îi îndreptățească să primească sporul de 30%, față de deciziile Curții Constituționale nr. 818-821/2008, care au putere obligatorie, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean de Poliție I, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în ceea ce privește sporul de 30% din salariul de bază pentru perioada 31.07.2005 - zi și pentru viitor și menționarea în evidențele salariale a dreptului lor la acest spor, precum și în ceea ce privește obligarea pârâților la plata de despăgubiri începând cu data de 01.04.2006 este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, instanța neputând legifera în locul Parlamentului și stabili că reclamanții au dreptul de a primi pentru trecut acest spor, ca efect al unei discriminări în ceea ce îi privește.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică motivat de faptul că instanța de fond a analizat greșit probatoriul administrat în cauză, fiind dată sentința cu interpretarea greșită a legii.
Apreciază reclamanții recurenți că potrivit art. 28 din nr.OUG 43/2002 ofițerii de poliție detașați la Direcția Națională Anticorupție primesc un spor de 30 % din salariul de bază lunar, spor ce a fost menținut și după intrarea în vigoare a nr.OUG 24/2004. Aceste prevederi conțin dispoziții discriminatorii cu privire la salarizarea recurenților, în condițiile în care aceștia dețin aceleași atribuții ca și ofițerii de poliție judiciară detașați la Direcția Națională Anticorupție și au aceeași răspundere în efectuarea urmăririi penale. Într-un caz asemănător, prin Hotărârea nr. 185/22.07.2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări directe, în sensul art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, în ceea ce privește acordarea acestor sporuri numai anumitor categorii de persoane.
În ceea ce privește cauzele cercetate de polițiștii care sunt membri ai Poliției Judiciare în comparație cu cele cercetare de polițiștii detașați la se va observa că nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității, deoarece complexitatea unei cauze nu este dată de nivelul prejudiciului cauzat sau al sumei vehiculate drept mită, ci de ansamblul activităților și probelor ce trebuie administrate pentru aflarea adevărului și pentru dovedirea vinovăției sau nevinovăției persoanei cercetate. Singura diferență existentă între atribuțiile celor două categorii de polițiști constă în faptul că polițiștii care au calitatea de membri ai Poliției judiciare au inclusiv răspunderea decizională în efectuarea urmării penale, mai precis ei dispun începea urmăririi penale, reținerea preventivă a unei persoane și întocmesc acte de terminare a urmăririi penale, iar polițiștii detașați la DNA nu au răspundere decizională, în cazul lor actele mai sus-menționate sunt emise exclusiv de procuror.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul solicită respingerea recursului motivat de existența Deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008, prin care s-a constatat că prevederile art. 1, 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale.
Prin întâmpinarea depusă de se solicită a se constata că sentința recurată este temeinică și legală avându-se în vedere considerentele sentinței recurate.
Și Ministerul Administrației și Internelor apreciază prin întâmpinarea depusă că sentința recurată este temeinică și legală, tot ca urmare a deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond ca reține următoarele:
Reclamanții recurenți sunt ofițeri și agenți de poliție judiciară și își desfășoară activitatea în cadrul
Conform calității pe care o au, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor nr.OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, așa cum în mod greșit apreciază aceștia.
Prin Deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008 s-a constatat că prevederile art. 1 art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, pe care se întemeiază intimații - reclamanți sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
-și activitatea în cadrul I, chiar și ca agenți / ofițeri de poliție judiciară, salarizarea recurenților - reclamanți nu se poate face decât potrivit nr.OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea dreptului solicitat.
Autoritatea competentă - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat deja în spețe similare, în care reclamanții au invocat presupune situații discriminatorii între polițiștii din carul / și cei din cadrul poliției judiciare, stabilind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu.
Astfel, a reținut că "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al ". Principiul egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de situații. În cauză situația polițiștilor din structurile nu este identică cu situația polițiștilor detașați la Diferențierea rezultă din însăși atribuțiile specifice cazurilor anchetate. Existența nivelului diferit de salarizare nu este de natură să aducă atingere folosinței sau exercitării dreptului la un salariu egal pentru muncă egală".
Astfel fiind și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de reclamanții G, G, G, G, împotriva sentinței numărul 81/ca din 30.01.2009 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
12.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Dan Mircea Tăbâltoc, Iulia
