Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 30/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.12.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.30
Ședința publică din 28.01.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtului, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța unește excepția cu fondul cauzei și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii în principal pe cale de excepție a tardivității față de prevederile art.11 alin.5 din Legea nr.554/2004, iar în subsidiar ca neîntemeiată, pentru motivele învederate prin întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 1344 din 03.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, solicitând
- anularea Ordinului nr.S/II/4152/24.08.2007 prin care a fost trecut din categoria A - corpul ofițerilor de poliție cu gradul profesional de inspector de poliție, în categoria B - corpul agenților de poliție cu gradul profesional de agent șef principal de poliție;
- reîncadrarea în categoria A în funcția și gradul profesional avute anterior aplicării Ordinului nr.S/II/4152/24.08.2007;
- obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative la plata diferenței de drepturi salariale și a celorlalte drepturi cuvenite funcției avute anterior, de la data aplicării Ordinului nr.S/II/4152/24.08.2007 și până la data reîncadrării în funcție, actualizate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat următoarele:
În fapt, până la data de 24.08.2007 a deținut gradul profesional de inspector de poliție în cadrul A - Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T - Sectorul Poliției de Frontieră. La data de 28.08.2007, prin nota telefonică i s-a comunicat faptul că prin Ordinului nr.S/II/4152 din 24.08.2007, a fost trecut din categoria A - corpul ofițerilor de poliție cu gradul profesional de inspector de poliție, în categoria B - corpul agenților de poliție gradul profesional de agent șef principal de poliție.
Prin Cabinetul individual de avocat " " din T, a înțeles să conteste măsura luată, invocând prevederile Legii privind Statutul Funcționarilor Publici în materie, nr.188/18.12.1999 republicată în MO. nr.251/22.03.2004; art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ. Despre răspunsul la această contestație a luat la cunoștință doar la data de 20.11.2008 când Cabinetul individual de avocat " ", prin scrisoare recomandată i-a trimis documentația ce a făcut obiectul procedurii prealabile conform Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel luând la cunoștință și de conținutul adresei cu nr. - din 05.10.2007 a A - Direcția Generală Management Resurse Umane.
Consideră că Ordinul nr. S/II/4152/24.08.2007 este netemeinic și nelegal, fiind un act administrativ unilateral întrucât nu a ținut seama de pregătirea profesională avută până la data aplicării Ordinului, pregătirea avută permițându-i să-și desfășoare activitatea în continuare pe funcția și gradul profesional de inspector de poliție. Consideră că invocarea de către a prevederilor art.73, alin.8 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului cu modificările și completările ulterioare, reprezintă o interpretare subiectivă a prevederilor legale care să justifice măsura luată în ceea ce-l privește, respectiv aducerea sa într-o situație de involuție profesională. Pe de altă parte, solicită să se constate că aplicarea în această formă a prevederilor art.14 și 73 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului cu modificările și completările ulterioare, reprezintă o încălcare gravă a drepturile sale de a profesa în calitate de ofițer, drepturi câștigate în conformitate cu legislația aflată în vigoare la data obținerii calității de ofițer, legislație care nu prevedea ca și condiție obligatorie absolvirea studiilor superioare de scurtă sau de lungă durată cu licență, astfel încât se poate afirma cu certitudine ca aceste dispoziții (în forma aplicată de A) reprezintă un caz disimulat de retroactivare a legii civile.
Reclamantul expune situația sa profesională, respectiv faptul că în anul 1981 absolvit liceul industrial jud.I cu Diplomă de seria A nr. - din anul 1981 conform legalizate nr.15143/ 02.12.2008; în anul 1983 absolvit Școala Militară de și "G ", cu durata de doi ani fiindu-i acordat gradul de conform diplomei legalizate seria - nr.1511 la data de 20.08.1983; în perioada 21 - 25 1994 promovat examenul de trecere din corpul subofițerilor în cel al ofițerilor de grăniceri; la data de 28.06.1995 a absolvit cursul de trecere din categoria lor cu Școală Militară în cel al de în gradul de Sublocotenent desfășurat în perioada 01.03.-30.06.1995 cu Certificat de nr.6595/28.06.1995.
Până la apariția Legii nr.360/2002 privind statutul polițistului a fost avansat la gradul de Locotenent, iar după apariția acestei legi acest grad profesional i-a fost echivalat cu gradul profesional de Inspector de Poliție, context în care a obținut Brevetul Ordinul "Meritul Militar" clasa a-III-a prin Decretul nr.459/21.12.1998 și Brevetul "Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru ofițeri" prin Decretul nr.838/25.10.2004 pe care le-a anexat în copii legalizate.
Consideră că prin școala absolvită și prin absolvirea cursului de trecere din categoria subofițerilor cu școală militară în cel al ofițerilor de grăniceri și prin experiența de 13 ani în funcțiile de ofițer avute anterior, studiile i-au fost echivalate cu cele a unei școli militare de ofițeri.
Mai arată faptul că la data emiterii Ordinului nr. S/II/4152 din 24.08.2007 era student în ultimul an al Universității " " C-N - Facultatea de Științe Politice Administrative și ale Comunicării, specializarea Administrație Publică.
În concluzie, consideră că pregătirea pe care o are îi permite să își desfășoare în continuare activitatea pe funcția și gradul profesional anterior emiterii Ordinului nr. S/II/4152/24.08.2007 a cărui anulare o solicită, reîncadrare în categoria A în funcția și gradul profesional avute anterior aplicării Ordinului nr. S/II/4152/24.08.2007 și obligarea pârâtului A la plata diferenței de drepturi salariale și a celorlalte drepturi cuvenite funcției avute anterior, de la data aplicării Ordinului mai sus citat și până la data reîncadrării în funcție, actualizate.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a solicitat instanței să se pronunțe cu privire la excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula acțiune, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare:
Potrivit art. 11 alin. 1 lit. a și b din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare: "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii".
Art. 11 alin. 2 din același act normativ prevede faptul că "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul mai sus menționat, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință".
Având în vedere faptul că reclamantului i-a fost comunicată modalitatea de soluționare a cererii sale de a nu fi trecut în corpul agenților de poliție, (prin adresa Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor nr.-), la data de 05.10.2007, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1, respectiv cel de 1 an de zile prevăzut de art. 11 alin. 2, din actul normativ menționat mai sus au fost depășite.
În speță, Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. S/II/4152 a fost emis la data de 24.08.2007 iar acțiunea a fost promovată la data de 02.12.2008, reclamantul depășind termenul de decădere de un an prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere aceste aspecte, solicită să se constate că, în cazul de față, reclamantul este decăzut din dreptul de a formula acțiune.
În cazul în care nu va fi admisă excepția invocată, pe fondul cauzei precizează următoarele:
Reclamantul este absolvent al Școlii Militare de și "G " S - promoția 1983, ulterior fiind încadrat ca subofițer, ajutor la 68 din 9
La data de 01.01.1995 reclamantul a fost avansat la gradul de sublocotenent, ca urmare a promovării examenului organizat la nivelul Ministerului Administrației și Internelor pentru trecerea în corpul ofițerilor.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, polițiștii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, după cum urmează:
a) categoria A - Corpul ofițerilor de poliție - cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare;
b) categoria B - Corpul agenților de poliție - cuprinde agenții de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă.
Potrivit art. 73 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare, "perioada acordată polițiștilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețin.este de 5 (cinci) ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Întrucât Legea nr. 360/2002 a intrat în vigoare la data de 24.08.2002 rezultă că termenul limită în care trebuia ca polițiștii să-și definitiveze studiile necesare echivalării în gradele, corespunzătoare funcției pe care o dețin este 24.08.2007.
Din aspectele prezentate mai sus rezultă că legiuitorul, în mod expres, a prevăzut un termen de grație foarte bine determinat, necesar definitivării studiilor prevăzute la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, pentru menținerea în categoriile și gradele profesionale deținute.
Modalitatea de soluționare a situațiilor în care se aflau polițiștii care nu și-au definitivat studiile prevăzute la art. 14 alin. 1 lit. a din Legea nr. 360/2002, până la data de 24.08.2007, este stipulată chiar de conținutul art. 73 alin. 8: "dacă după expirarea perioadei de 5 (cinci) ani polițiștii nu și-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care Ie au, ofițerii de poliție vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare pregătirii.".
Întrucât reclamantul a absolvit cursurile Școlii Militare de și "G " S, cursuri care sunt echivalente studiilor postliceale și nu studiilor universitare de lungă sau de scurtă durată, în mod corect acesta a fost încadrat în Corpul agenților de poliție.
La art. 73 alin. 4 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că "polițiștii ofițeri care nu au absolvit studii superioare de" scurtă durată sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadrați în funcții potrivit gradelor profesionale echivalente".
Având în vedere faptul că reclamantul nu și-a definitivat studiile prevăzute la art. 14 alin. 1 lit.a din Legea nr. 360/2002, până la 24.08.2007, apreciază că Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. S/II/4152/24.08.2007,a fost emis în mod corect, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Față de cele învederate, solicită să se constatate că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și să fie respinsă ca atare.
Analizând probatoriuladministrat în cauză,instanța constată următoarele:
Examinând excepția prescripției acțiunii reclamantului, instanța constată că domnul a solicitat anularea Ordinului Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/II/4152/24.08.2007, prin care domnul a fost încadrat, începând cu data de 24.08.2007, în categoria B - corpul agenților de poliție - cu gradul profesional de agent șef principal de poliție.
Domnul a luat cunoștință de acest ordin la data de 28.08.2007, astfel cum a arătat în cererea de chemare în judecată, formulând plângerea prealabilă administrativă, prin care solicită revocarea acestui ordin.
Prin adresa nr. -/5.10.2007 (atașată la fila 10 dosar), Ministerul Internelor și Reformei Administrative respinge cererea domnului de revocare a ordinului în cauză.
Domnul arată că nu a luat cunoștință de acest răspuns decât la data de 20.11.2008, când avocatul care îl reprezenta i-a comunicat, prin scrisoare recomandată, adresa nr. -/5.10.2007.
Domnul a introdus prezenta acțiune la data de 3.12.2008.
În privința dispozițiilor legale aplicabile acestei situații, instanța precizează că art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede următoarele:
"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(21) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2).
-
(5)Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere".
În raport cu starea de fapt reținută, instanța constată că reclamantul a introdus prezenta acțiune la data de 3.12.2008, în condițiile în care i s-a răspuns la plângerea administrativă prealabilă la data de 5.10.2007.
Reclamantul admite că a depășit termenul de 6 luni de la comunicarea actului, prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea contenciosului administrativ, însă apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. 2 din aceeași lege, conform cărora "pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
Instanța constată că motivul pentru care reclamantul consideră justificată întârzierea este acela că avocatul care îl reprezenta în procedura administrativă i-a comunicat cu întârziere răspunsul emis de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În această privință, instanța consideră că nu poate constitui un motiv justificat întârzierea comunicării acestui răspuns către reclamant. Domnul nu a dovedit existența unui impediment care l-a împiedicat pe reprezentantul domniei sale să îi comunice actul în termenul legal, și nici nu a arătat că reprezentantul domniei sale ar fi acționat cu rea credință.
În aceste condiții, orice eventuală întârziere în comunicarea actului de către reprezentantul reclamantului nu este justificată de motive întemeiate și nu poate constitui o astfel de întârziere nejustificată un motiv temeinic în sensul art. 11 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, chiar și în condițiile în care s-ar reține existența unui astfel de motiv întemeiat, instanța constată că și termenul de un an de la comunicarea actului - prevăzut de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 - este depășit, în condițiile în care răspunsul a fost comunicat în 5.10.2007, iar reclamantul a introdus prezenta acțiune la data de 3.12.2008, așadar după trecerea unui an de la comunicarea răspunsului la plângerea prealabilă. Or, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere, nefiind posibilă repunerea în termen sau întreruperea acestuia, împrejurări pe care, însă, nici reclamantul nu le-a invocat sau justificat.
Date fiind aceste concluzii, instanța constată că domnul a introdus prezenta acțiune după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acțiunea fiind, așadar, prescrisă.
Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, conform cărora "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege", instanța va admite excepția prescripției acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În consecință, ca urmare a admiterii acțiunii, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul în comuna M, sat M, nr. 504, județ T, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în mun. B, -, nr. 1A, Sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către reclamant și către pârât.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red. /09.02.2009
Tehnored./12.02.2009
Ex.2
Emis 2 comunicări
. - M nr.504 jud.
. Ministerul Internelor și Reformei Administrative - B, P-ța - nr.1A sect.1
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
