Refuz acordare drepturi conform legii nr. 189/2000. Sentința 31/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--05.01.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.31
Ședința publică din 28.01.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, având ca obiect refuz acordare drepturi - Legea nr.189/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul asistat de avocat, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta a depus întâmpinare în două exemplare, dintre care unul se comunică reprezentantei reclamantului.
Instanța comunică întâmpinarea cu reprezentanta reclamantului și acordă acesteia timp pentru studiul întâmpinării.
După reluarea cauzei, nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată:
Prin cerereaînregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 19/59/05.01.2009, contestatorul Gac hemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii T - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, solicitând următoarele:
- admiterea Contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 10470 din data de 15.12.2008 a Casei Județene de Pensii T - Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000, privind acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare, și apreciind netemeinicia și nelegalitatea acesteia;
- constatarea nulității acestei hotărâri, și
- obligarea intimatei la acordarea drepturilor stabilite de legiuitor în Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare
În motivare contestatorul G arat că este născut în 17.04.1944 în localitatea, județul T, fiul lui și (conform Certificatului de naștere Seria - -. - eliberat de Primăria Com. în 15.03.2006), persoane evacuate din și stabilite în Comuna, județul T;
Din cuprinsul ului din de evacuați din stabiliți în Comuna, județul T, din anul 1941 eliberat de - Arhivele Naționale - Direcția Județeană T, eliberat sub nr. C/1089 din data de 18.09.2008, reiese faptul că la poziția nr.70 din Registrul repertor sus amintit întocmit de Primăria Com., se află menționat numele mamei sale, care a primit 1.000 lei, 48 kg. și 140 kg porumb în contul recoltelor lăsate în teritoriul evacuat;
Dispozițiilor art.1 lit.c din Legea nr. 189/2000 prevăd că: " de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv dacă.a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu".
Mai mult, copiii născuți în perioada în care părinții erau deportați în ghetouri ori în lagăre de concentrare din străinătate, privați de libertate în locuri de detenție ori în lagăre de concentrare sau strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu, au suferit traumele familiei despărțite și au trăit în condițiile unui mediu pauper și străin;
În mod indubitabil, rezultă faptul că, copiii născuți în perioada în care părinții lor erau deportați în ghetouri ori în lagăre de concentrare din străinătate, privați de libertate în locuri de detenție ori în lagăre de concentrare sau strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu au suferit;
Contestatorul arată că este atât copil născut în perioada în care părinții lui erau strămutați în altă localitate decât cea de domiciliu, dar și descendentul unor persoane care au suferit traumele regimului hortist.
Față de întreaga stare de fapt și de drept sus arătată, solicită instanței de judecată să constate faptul că Hotărârea nr. 10470 din data de 15.12.2008 este netemeinică, nelegală și atinsă de nulitate.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului G, ca fiind nefondată, iar pe cale de consecință menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 10470 din 15.12.2009 de respingere a cererii privind acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 189/2000, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În motivarea întâmpinării pârâta arată că, Comisia pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.189, funcționează în cadrul Casei Județene de Pensii T si nu este o instituție cu personalitate juridică separată. Ea a fost constituită în cadrul acestei instituții în conformitate cu art.7, alin.1 din Legea nr.189/2000, modificată, si deci, reclamantul greșit a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii T cât și Comisia pentru aplicarea Legii nr.189/ 2000, modificată. Mai mult decât atât, reclamantul solicită ca instanța să constate nulitatea Hotărârii nr.10470 din 15.12.2009, ceea ce din nou este greșit.
Față de cele de mai sus, învederează instanței că urmare a examinării actelor depuse la dosarul administrativ, înregistrat pe numele reclamantului, Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii Tac onstatat că, în raport de dispozițiile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, conform cărora: "Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG105/1999, aprobată și modificată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral", reclamantul nu dovedește calitatea de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, nefiind îndrituit să beneficieze de prevederile art. 1 al acestui act normativ, întrucât este născut la data de 17.04.1944 în localitatea, județul T, iar mama petentului ( ) a fost strămutată din în septembrie 1940, conform actului numit: " din de evacuați" eliberat de către Arhivele Naționale - Direcția Județeană
Comisia pentru aplicarea Legii 189/2000, în mod corect, a reținut că reclamantul G, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000 și art. 2 din HG127/2002, întrucât în luna septembrie 1940, când s-au strămutat părinții săi, petentul nici nu era conceput, astfel că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut ca și al mamei, deoarece sa născut la un interval de 43 luni ulterioare strămutării.
De asemenea, arată că în mod temeinic, instituția pârâtă a respins cererea formulată de reclamant și a stabilit că numitul nu are calitatea de beneficiar al drepturilor conferite de Legea 189/2000, modificată și completată, în raport cu Precizările nr. 3233 din 12.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale potrivit cărora: "de prevederile art. 1 lit. c din OG105/1999 aprobată prin Legea 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 din Codul civil,beneficiază și copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților în acea localitate", coroborate cu Precizările nr. 3423 din 26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția îndrumare și coordonare pensii și alte drepturi de asigurări sociale care menționează că prin: sintagma "concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților conform Codului Familiei care stipulează că perioada concepției este cuprinsă între a 180-a zi si a 300-a zi dinaintea nașterii copilului.
În concluzie, apreciază că reclamantul ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 zile de la data refugiului mamei sale, însă d-nul G s-a născut la aproximativ 1290 zile după refugiul mamei sale.
În drept își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 189/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului - Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, nr.HG127/14.02.2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor nr.OG 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie din motive etnice, Precizările nr. 3233/12.09.2002 și nr. 3423/26.09.2002 emise de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și înregistrate sub nr. 1229/S/24.09.2002 la Casa Județeană de Pensii T; Adresa nr.72762 a Ministerului Justiției si Legea nr. 323/2004.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Domnul G s-a născut la data de 17.04.1944 în localitatea, județul
Anterior nașterii reclamantului, părinții acestuia au locuit în partea sudică a (ul).
În urma Tratatului d l Craiova, semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria, România a cedat Bulgariei partea sudică a (ul în română), și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație. Ca urmare a acestui acord, 80 000 de români (mocani mărgineni, aromâni și meglenoromâni), majoritatea așezați de la sfârșitul celui de-al doilea război balcanic din 1913, în urma căruia teritoriul a fost anexat de România, au fost obligați să își abandoneze locuințele din sudul și să se așeze în nord, în timp ce 65 000 de bulgari din nordul regiunii au fost obligați să așeze în. În final, din întreaga Bulgarie s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români, iar din România au plecat 77.000 bulgari.
Ca urmare a acestei situații, familia reclamantului a fost nevoită să se refugieze în anul 1941 în localitatea, județul T, localitate în care s-a născut reclamantul, la data de 17.04.1944, la aproximativ 1290 de zile de la refugiul părinților săi.
Instanța constată că drepturile reclamantului sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 105 din 30 august 1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999.
După intrarea în vigoare, Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 a fost modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 189/2000, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 242/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 367/2001; Legea nr. 367/2001; Legea nr. 319/2002; Legea nr. 586/2002, cu modificările ulterioare; Legea nr. 323/2004; Legea nr. 148/2005 și prin Legea nr. 204/2007, acest din urmă act normativ fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 467 din 11 iulie 2007.
Conform art. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999,"beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c)a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate ori executate din motive etnice sau în urma masacrelor îndreptate împotriva populației minoritare, dacă ulterior nu s-a recăsătorit;
g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea".
Conform art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 - norme aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 127 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 139 din 22 februarie 2002 - "prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral".
În privința mijloacelor de probă ale acestor ipoteze, art. 61din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 prevede că "dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În același sens, art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 stipulează următoarele:
"(1)Dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, cum sunt:
- acte eliberate de Crucea Roșie Internațională;
- acte eliberate de lagărele de concentrare;
- livrete militare sau adeverințe eliberate de 02405 Pitești, pentru persoanele care au fost în detașamentele de muncă obligatorie;
- carnet/foi de pontaj privind zilele de muncă obligatorie;
- carnet de identitate privind pe cei deportați în;
- adeverințe eliberate de Arhivele Naționale Române sau de direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții etc.;
- buletine de evidență a populației, eliberate de postul de jandarmi din localitatea respectivă din;
- acte eliberate de primăria orașelor respective;
- certificate sau adeverințe de la autoritățile militare ori civile românești;
- adeverințe eliberate de alte autorități din;
- alte asemenea acte oficiale.
(2) În lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face prin declarație cu martori.
(3) În situația în care persoana în cauză dovedește cu acte oficiale data de la care a început perioada de persecuție pe motive etnice, fără să rezulte când încetează aceasta, se poate face uz de proba cu martori pentru stabilirea intervalului de timp pentru care se solicită drepturi conform legii".
Instanța reține că reclamantul nu era născut la momentul la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din în localitatea, județul
De asemenea, dată fiind data nașterii reclamantului, în raport cu perioada strămutării, nu se poate reține că aceasta a fost conceput în perioada strămutării părinților săi.
Pe de altă parte, instanța consideră că acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 nu poate fi condiționată de o interpretare strictă a dispozițiilor legale incidente în cauză, impunându-se luarea în considerare a scopului avut de legiuitor la edictarea acestor măsuri reparatorii.
Instanța observă, din acest punct de vedere, că Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 are menirea - astfel cum indică însuși titlul actului respectiv - de a acorda anumite drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.
Chiar dacă reclamantul nu era născut sau conceput la momentul strămutării părinților săi, instanța subliniază că această stare de fapt nu înlătură consecințele pe care strămutarea părinților săi a avut- asupra împrejurărilor în care reclamantul a fost nevoit să trăiască, din momentul nașterii sale.
Instanța observă că strămutarea părinților reclamantului a determinat abandonarea de către aceștia a tuturor bunurilor imobile deținute în zona din care au fost alungați, cu consecința lipsirii acestora de o parte importantă din averea lor, coroborată cu lipsa unei locuințe în zona în care au fost nevoiți să se refugieze.
Aceste lipsuri nu au putut fi remediate în perioada scurtă care a trecut de la momentul strămutării și până la nașterea reclamantului, fiind justificată presupunerea că starea materială a părinților reclamantului nu permitea acestora să asigure reclamantului condițiile de creștere pe care le-ar fi putut asigura în absența strămutării. Reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în condițiile în care - dată fiind starea de război în care se găsea România la momentul respectiv - aceștia nu puteau beneficia de sprijin din partea Statului Român. Nu rezultă din înscrisurile depuse la dosar - și nici nu s-a susținut acest fapt - că părinții reclamantului aveau o situație financiară care să le permită să suporte fără privațiuni pierderea patrimonială ocazionată de strămutarea la care au fost supuși.
De aceea, instanța apreciază că reclamantul - deși nu s-a născut și nici nu a fost conceput în perioada strămutării părinților săi - beneficiază de statutul acestora, de refugiați, dat fiind faptul că a fost afectat în mod indiscutabil prin această formă de persecutare la care au fost supuși părinții săi, fiind născută în perioada imediat ulterioară mutării forțate a părinților săi din teritoriile cedate de Statul Român Bulgariei prin Tratatul d l Craiova - tratat semnat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria, prin care România a cedat partea sudică a (ul) și și-a dat acordul în realizarea unor schimburi de populație.
O interpretare contrară a acestor texte legale ar conduce la excluderea pe considerente formale a unor persoane care au fost în mod evident afectate de persecuțiile etnice la care au fost supuse familiile din care făceau parte.
De asemenea, instanța apreciază ca fiind formală recunoașterea statutului de persoană strămutată exclusiv în raport cu împrejurarea că strămutarea a avut loc sau nu în perioada legală de concepție.
Sub acest aspect, instanța consideră că nașterea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 se raportează la data intrării în vigoare a acestui act normativ și, eventual, la data depunerii cererii de acordare a acestor drepturi, iar nu la data concepției persoanei în cauză.
În acest sens, instanța observă că în discuție este dreptul reclamantului la plata unor drepturi bănești recunoscute prin Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, drept care a luat naștere o dată cu intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar nu de la data nașterii sau a conceperii reclamantului.
Data concepției persoanei în cauză poate fi avută în vedere la determinarea statutului de persoană strămutată, astfel încât nu poate fi considerată ca un criteriu de excludere de la acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de Guvern nr. 105/1999 decât în măsura în care instanța reține absența calității de persoană strămutată a petentului.
Dată fiind această situație - reținând că reclamantul are calitatea de persoană strămutată - instanța apreciază ca fiind nelegală Hotărârea nr. 10.470/15.12.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T, hotărâre prin care s-a respins cererea reclamantului de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999.
Constatând nelegalitatea acestei hotărâri, în raport cu starea de fapt reținută, instanța va admite acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii T și va anula Hotărârea nr. 10.470/15.12.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
În consecință, instanța va obliga Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, începând cu data de 1.11.2008, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. 1 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, potrivit cărora"persoanele prevăzute la art. 1 și 3 vor beneficia de prevederile prezentei ordonanțe cu începere de la data de 1 lunii următoare celei în care a fost depusă cererea", cererea reclamantului fiind înregistrată sub nr. 10.470/22.10.2008.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul fondat al acțiunii reclamantei, instanța va obliga ârâta p. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă, respectiv la plata sumei de 600 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Anulează Hotărârea nr. 10.470/15.12.2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii
Obligă Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Județene de Pensii T să emită hotărârea de recunoaștere a calității reclamantului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de art. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 105/1999, cu începere de la data de 1.11.2008.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2009.
PREȘEDINTE
- - GREFIER
- -
Red./09.02.2009
Tehnored./12.02.2009
Ex.2
Emis 2 comunicări
. G - - jud.
. Casa Județeană de Pensii T - T str.- -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
