Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 301/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 301
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Dacu Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin T împotriva sentinței civile nr. 26 din 9.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și pârâții intimați Oficiul Român pentru B, T și Ministerul Internelor și Reformei Administrației B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă în reprezentarea reclamanților intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 26 din 9.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s- admis acțiunea formulată și precizată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, OFICIUL ROMÂN PENTRU, și T.
A admis cererea de chemare în garanție a MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN T,formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și în consecință:
A obligat pârâții la plata către reclamanți a sumelor reprezentând prima de concediu pe anul 2006 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâții la plata către reclamantul a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004-2006 și a sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
A obligat chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să vireze către MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE sumele necesare efectuării acestor plăți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special - ofițer de poliție fiind angajați la Oficiul R pentru - Serviciul pentru
Susținerea pârâtului IPJ T privind lipsa calității procesuale pasive raportat la faptul că reclamanții sunt angajați ai acestei structuri,ce este direct subordonată A nu are relevanță juridică în cauză câtă vreme rezultă că reclamanții sunt angajați ai MIRA iar drepturile salariale le sunt achitate de către IPJ
De altfel și prin C nr. 889/R/24.10.2007 s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că pârâtul MIRA are calitatea de ordonator principal de credite alături de care pârâtul IPJ T are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Raportat la calitatea reclamanților de ofițeri de poliție, le sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor potrivit cărora " la plecarea în concediul de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare ii sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag astfel competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public, dreptul la prima de concediu este o componentă a drepturilor salariale și se circumscrie astfel raportului de serviciu al polițistului.
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat până la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 până la 31.12.2005 și prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendată până la 31.12.2006.
Nu se poate reține, susținerea reclamanților că aceste suspendări contravin disp.art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la indemnizația de concediu ca și drept fundamental înscris între drepturile și libertățile enumerate la art.41 al.2 din Constituția României nu se confundă cu prima de concediu la care face referire art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, aceasta fiind adiacentă indemnizației de concediu.
De altfel și Curtea Constituțională sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispoziției de suspendare din legile bugetare nr.507/2003 și nr.511/2004, le-a respins ca inadmisibilă, respectiv neîntemeiată prin decizia nr.38/2005.
Cu toate acestea nu se poate considera ca dreptul stabilit prin art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, nu există câtă vreme dispozițiile legale ce-i consacră, sunt în vigoare și în prezent și nu au fost declarate neconstituționale
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică aplicarea legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent de eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstrucționați de a se bucura efectiv de acestea pe perioada în care au fost prevăzute pentru a nu fi astfel în ipostaza de titulari ai unor drepturi lipsite de orice valoare sau finalitate.
În acest sens s-a pronunțat și JBp rin decizia de admitere a recursului în interesul legii nr. XII/5.02.2007 publicată în din 30.10.2007 în care a reținut că potrivit art. 38 din Codul muncii drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. De aceea fiind un drept câștigat derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate.
Concluzionând că obligațiile cuprinse în OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin L 353/2003, precum și cele ale L 511/2004 si 379/2005 au fost numai suspendate, amânate prin acte normative temporare, emise datorită unor condiții financiare deosebite, Jad ecis ca în aplicarea art. 37 al.2 teza I OG 38/2003,prima de concediu se cuvine pe perioada anilor 2004-2006.
Văzând și caracterul obligatoriu al deciziei mai sus enunțate, conform art. 329 al 3.proc.civ. instanța va proceda la admiterea acțiunii reclamanților urmând a obliga pârâții la plata către aceștia a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006 actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, pentru a asigura astfel repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamantă prin neplata la termen a acestor sume.
Față de precizarea de acțiune depusă de reclamanți la termenul de judecată din 28.11.2007 instanța nu se va mai pronunța asupra plății primelor de concediu pe anii 2004-2005 și a sporului de fidelitate pe anul 2006 pentru reclamanții, întrucât aceste drepturi le-au fost recunoscute prin nr 1237/25.05.2007 pronunțată de Tribunalul C - S în dosar - rămasă irevocabilă prin Dc8 89/R/24.10.2007 a Curții de Apel Timișoara.
În privința reclamantului întrucât acestuia nu îi este opozabila sentința civilă mai sus menționată pentru considerentele de fapt și de drept anterior enunțate instanța a dispus obligarea pârâților la plata către acesta a primei de concediu pe anii 2004-2006.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța reține că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special - ofițer de poliție. n această calitate, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Este adevărat că, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobată prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera că drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu există, câtă vreme dispozițiile legale ce-i consacră, sunt în vigoare, în prezent nemaifiind suspendată aplicarea acesteia, iar pe de altă parte aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale. Pe de altă parte, plata sporului de fidelitate a fost reluată pentru anul 2006.
Disp.art.6 din OG nr.38/2003, prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost în funcție pe toată perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia și care nu pot fi considerate că ar înlătura însăși existența lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăți înlăturarea lui cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.
Pentru aceleași considerente mai sus menționate instanța a procedat la obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate aferentă anului 2005 actualizat cu rata inflației la data plății efective către acest reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta T în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și a solicitat modificarea sentinței, în sensul, să se constate pe cale de excepție, lipsa calității procesuale pasive a
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevăzute de art. 304 punctul 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului se susține că are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, iar atribuții privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în cadrul cărora funcționează ca angajați reclamanți, în cazul de față, are calitatea de ordonator principal de credite.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamanților și a obligat pe pârâtul să aloce fondurile necesare efectuării plăților către fonduri care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite, T, în vederea achitării acestora către reclamanți.
Prim instanță, în mod legal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a că neîntemeiată, având în vedere, că acest pârât are obligația în calitatea sa de gestionar al bugetului de stat să aloce către bugetul MIRA a sumelor pretinse de către reclamant și sub acest aspect, se impune ca sentința să-i fie opozabilă și Rezultă din cele de mai sus că, motivele de recurs invocate de pârâtul sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 1 din Codul d e proceduri civilă, instanța va respinge recursul pârâtului, ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta T, în reprezentarea B împotriva sentinței civile nr. 26 din 9 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
LIBER - - - - - -
GREFIER,
Red. /16.04.2008
Dact./ 2 ex./16.04.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători -,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian
