Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 304/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 304
Ședința publică din 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier:- -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3285 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit pârâta recurentă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, pârâtul intimat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de către reclamanta intimată, prin care solicită respingerea recursului și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr-, reclamanta în contradictoriu cu pârâții S și Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, sume care să fie actualizate în raport cu rata inflației, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că are același statut salarial în cadrul S ca și membrii Sindicatului Liber al S, ca și ceilalți salariați, care au beneficiat de aceste drepturi prin sentința nr.366 din 15.02.2007 a Tribunalului Suceava, ca urmare formulării cererilor de intervenție în interes propriu.
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.188/1999, art.16 alin.1 și art.41 al.2 din Constituția României.
In dovedire a depus la dosar calculul privind prima de vacanță pentru anii 2001-2006 și practică judiciară, respectiv copie după sentința nr.366 din 15 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava -secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Pârâții, prin întâmpinare, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-2003, iar pentru anii 2004-2006 au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 3285/2007, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea.
În motivarea soluției, prima instanță reține următoarele:
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anii 2001-1003, instanța a respins excepția întrucât potrivit art.7 alin.1 din OG167/1958 "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune".
Astfel, dreptul la acțiune s-a născut la data de 31.12.2006 când a expirat ultima suspendare a aplicării dispozițiilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 dispusă prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr.379/2005.
Practic efectele suspendării au dăinuit pe întreaga perioadă a anilor 2001-2006, suspendarea fiind dispusă de fiecare dată prin legile bugetare anuale și anume: art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31 decembrie 2002, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31 decembrie 2003, art. 9 alin. 7 din Legea nr.507/2003 până la 31 decembrie 2004, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31 decembrie 2005 și art.5 alin. 5 din Legea nr.379/2005 până la 31 decembrie 2006.
Astfel, acțiunea înregistrată la 17.10.2007 este formulată în interiorul termenului de trei ani prevăzută de art.3 alin.1 din 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta este funcționar public și potrivit art. 91 ind.1 din Legea nr.188/1999 republicată, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public - salarizarea fiind un drept al funcționarului public în cadrul raportului de serviciu cu instituția publică la care lucrează - sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
Potrivit art. 33 alin. 2 din Legea nr.188/1999 ( în prezent art.34 alin.2 în actuala lege) funcționarul public, are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Această prevedere legală a fost suspendată succesiv, până la 31 decembrie 2006, prin legile bugetare anuale menționate mai sus.
Instanța constată că nici unul dintre actele normative menționate nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării acestui drept, ci doar la suspendarea exercițiului lui, suspendare care nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, dispoziția prevăzută de art. 34 alin. 2 din Legea nr.188/1999 republicată fiind în vigoare și nefiind abrogată.
Așa fiind, pentru ca un drept prevăzut într-un act normativ să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu există în perioada de timp în care exercițiul lui este suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația în care un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanță și, practic, să fie lipsit de orice valoare.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu a fost suspendat pentru perioada 2001-2006, această suspendare având un caracter temporar (anual), nu echivalează cu stingerea dreptului și de acest drept prevăzut de Legea nr.188/1999 trebuie să beneficieze persoanele îndreptățite, acesta reprezentând un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului la muncă prevăzut de art.41 și 53 din Constituție.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor -
În motivarea cererii a învederat următoarele:
În mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2003, cu motivarea că dispozițiile nr.OUG 33/2001, aprobată prin Legea nr. 386/2001, ale Legii nr. 743/2001, Legii nr. 631/2002, legii nr. 597/2003, legii nr. 511/2004 și Legii nr. 379/2005 ar fi întrerupt cursul prescripției.
Obiectul litigiului constând în plata unor drepturi salariale neacordate, termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, cât și de art. 283 alin. 1 pct. c) din Codul Muncii, care prevede "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate".
Instanța de judecată a constatat că suspendările s-au dispus în mod succesiv, însă nu a observat că și dreptul la acțiune s-a născut în mod similar.
Dispozițiile referitoare la primele de vacanță au fost suspendate prin legi ale bugetului de stat, motiv pentru care aceste dispoziții nu își produc efecte pe perioada suspendării.
S-a mai învederat că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru cheltuiala respectivă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a arătat că dreptul pretins nu a fost niciodată înlăturat prin lege și că nu este dată excepția prescripției dreptului la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Legile bugetului de stat prin care s-a suspendat prima de concediu și-au încetat efectele la sfârșitul fiecărui an.
Suspendarea acordării dreptului la prima de vacanță nu înseamnă înlăturarea lui, cât timp din Legea nr. 188/1999 acest drept nu a fost înlăturat până în prezent.
Acest drept există și în prezent și neacordarea lui pentru perioada 2001 - 2006, perioadă pentru care a încetat suspendarea exercițiului acestui drept recunoscut, ar însemna o privare de drept prevăzut de lege și deci recunoscut și garantat de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul adițional nr.1, și deci o încălcare a acestora, a art. 53 din Constituție și art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional.
Suspendarea succesivă a dreptului afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel, un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
Nu poate fi primită susținerea pârâtei că, dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu a prevăzut în buget (la cheltuieli) acordarea acestor sume, ar fi nelegală plata, pentru că era normal să nu le prevadă, din moment ce anual s-a suspendat plata, dar dreptul există în continuare.
Dreptul nu poate fi nici imposibil de efectuat, întrucât plata se poate planifica în viitor pentru că neacordarea dreptului legal cuvenit și vremelnic suspendat, ar însemna înlăturarea lui.
Nu este relevantă în cauză împrejurarea invocată de recurentă, cu referire la imposibilitatea executării obligației. Instanța analizează existența dreptului invocat sub aspectul legalității și temeiniciei și nicidecum modalitățile de executare a obligației care reprezintă strict problema persoanei obligate la plată.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, cu sediul în S,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 3285 din 13 decembrie 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. /
Tehnored.
Ex. 2/14.03.2008
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Morariu Adriana, Nechifor Veta
