Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 307/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 307/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte de secție
- - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții chemați în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției, și de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Codlea, împotriva sentinței civile nr.3592 din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 146 Cod procedură civilă și în baza dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.3592/C/6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-au admis excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de Administrația Națională Penitenciarelor invocate de chemații în garanție Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.
S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Administrație Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției.
S-a admis astfel cum a fost precizată acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice,Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției.
Pârâții au fost obligați să plătească membrilor de sindicat sporurile prevăzute în anexa nr.11 de Ordinul nr.945/C/2003 corespunzător condițiilor de muncă și activităților desfășurate de fiecare membru pentru perioada septembrie 2004 - mai 2006, potrivit tabelului de la filele70,71 din dosar ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții au fost obligați să plătească fiecărui membru de sindicat prevăzuți în tabelul de la filele 70 și 71 suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Relativ la excepțiile inadmisibilității cererilor de chemare în garanție invocate de chemații în garanție Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a reținut că aceste ministere sunt chemate în judecată și ca pârâți, astfel că în aceste condiții excepția este întemeiată și a respins cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, instanța de fond a respins-o, întrucât potrivit dispozițiilor art. 3, alin. 1 din nr.HG 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul Legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare este necesar ca acest minister să pună la dispoziția ordonatorului de credite, fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Pe cale de consecință, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor justifică calitate procesuală pasivă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor, nu este întemeiată și instanța de fond a respins-o pe considerentul că potrivit art.7 din nr.HG1849/2004, directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite, iar instituția fiind în subordinea ordonatorului principal de credite Ministerul Justiției potrivit art. 20, alin.4 din Legea nr. 500 /2002, conducătorul instituției este ordonator secundar sau terțiar de credite, după caz.
După cum s-a mai arătat, Ministerul Justiției, ca ordonator principal de credite legitimează calitatea procesuală pasivă, astfel că instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că membrii de sindicat prevăzuți în tabelele de la filele 70,71 au avut calitatea de funcționari publici cu regim special în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță . În perioada pentru care s-au solicitat sporurile prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr. 975/2003.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 1, lit. a din nr.HG 281/1993, privind salarizarea personalului bugetar, modificate prin nr.HG 561/2001 s-a prevăzut pentru salariații care desfășoară activitatea în condiții periculoase, vătămătoare și deosebit de periculoase un spor de până la 100% din salariul de bază.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/02.04.2003 s-a aprobat Regulamentul de acordare a sporurilor prevăzute de hotărârile de guvern mai sus indicat și de art. 13 s-a prevăzut că "în vederea acordării sporului directorii vor numi o comisie, care la începutul fiecărui an, va stabili și consemna, într-un proces verbal, încheiat pe baza buletinului de determinare, măsurare, locurile de muncă prevăzute cu sporuri și persoanele care își vor desfășura activitatea în condiții deosebit de periculoase, periculoase și vătămătoare, precum și sporul la care au dreptul.
Sporurile din Ordin au fost acordate până în luna august 2004, când plata acestora a fost sistată prin adresa Direcției Generale a Penitenciarelor nr. -/30.08.2004, iar în luna mai 2006 s-a reluat acordarea sporurilor ca urmare a Deciziei nr. 387/11.04.2006 a Direcției Generale a Penitenciarelor.
În apărare, pârâții au susținut în întâmpinare că acordarea sporurilor solicitate a fost condiționată de existența în buget a sumelor necesare plății lor, potrivit art. 4 din Ordinul Ministerului Justiției nr. 945/C/2003.
Instanța de fond a reținut că sistarea acordării dreptului, privind sporurile, prin adresa Direcției Generale a Penitenciarelor nr. -/30.08.2004 este o măsură nelegală care nu se justifică nici în situația lipsei fondurilor necesare, întrucât contravin dispozițiilor art.41 și 53 din Constituția României. Astfel dreptul la sporurile mai sus indicate este un drept de remunerație a muncii în condiții periculoase, vătămătoare și deosebit de periculoase, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental de muncă, ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Mai mult, prin sistarea acordării sporurilor se lipsește de conținut acest drept câștigat și de care membrii de sindicat au beneficiat, până la data de 01.09.2004 și beneficiază începând cu 01.05.2006.
Față de aceste considerente, de fapt și de drept, mai sus expuse, instanța de fond a admis astfel cum a fost precizată acțiunea pentru membrii de sindicat ai reclamantei care au dovedit, conform tabelului de la filele 70, 71, cuprins în adresa nr. K 8859/04.05.2007 emisă de pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță, dreptul la sporurile prevăzute de Ordinul Ministerului Justiției nr. 975/2003 în cuantumul indicat de pârât, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, în temeiul dispozițiilor art. 1081-1082 Cod civil.
Văzând dispozițiile art. 274, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta să plătească membrilor de sindicat și cheltuielile de judecată de 39,3 lei fiecare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Penitenciarul Codlea.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, susținând că acesta nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat. Funcționarea, atribuțiile acestuia sunt strict reglementate de Hotărârea nr.208 din 17.03.2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, modificată și completată ulterior. Astfel în art.3, pct.2 din această hotărâre, sunt prevăzute atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, al legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura prevăzută în Legea finanțelor publice (Legea nr.500/2002 în vigoare pentru perioada la care se face referire în acțiunea introductivă).
Ministrul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite, așa cum este ministrul justiției. Ministrul economiei și finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor de natură salarială pentru angajații altor instituții de stat.
Atribuții în angajarea, salarizarea reclamantelor o are Ministerul Justiției, prin instituțiile sale subordonate. Între reclamante și celelalte pârâte există raporturi de muncă, Ministerul Economiei și Finanțelor nu este implicat în nici un fel.
Pe fond, recurentul a arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea. Sporurile, adaosurile la salariul de bază, aplicabile oricărei persoane care desfășoară o activitate remunerată se stabilesc și se acordă exclusiv așa cum prevede legea. Numai legiuitorul poate stabili dacă și ce anume sporuri se adaugă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toate persoanele care se află sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrate, ale volumului activității pe care o desfășoară, ale importanței și riscului muncii lor.
Recurenta Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare s-a arătat că în mod greșit s-a respins excepția prematurității, având în vedere lipsa plângerii prealabile, prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Pe fond a arătat că potrivit art.4 din nr.845/C/2003, legiuitorul a stipulat expres că plata sporurilor prevăzute în Anexa nr.1.1 este condiționată de existența resurselor financiare avute la dispoziție.
În același sens sunt și prevederile art.79 alin.1 din Legea nr.293/2004 conform cărora, până la elaborarea unui act normativ privind salarizarea funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, rămân aplicabile dispozițiile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care la art.69 consacră că acordarea drepturilor bănești reglementate prin lege se face "în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor și instituțiilor centrale".
Potrivit art.3 din Legea nr.138/1999 "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr.293/2004 privind statutul funcționarilor publici din care prevede în art.34 faptul că "funcționarul public din sistemul administrației penitenciare are dreptul la: a) salariul lunar compus din salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și premii și prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcției îndeplinite, gradului profesional deținut, gradațiile, sporurile pentru misiune permanentă și, după caz, indemnizația de conducere și salariul de merit".
Din cuprinsul reglementărilor legale mai sus evocate, rezultă cu claritate faptul că legiuitorul a înțeles să includă în salariul de bază - obligatoriu la plată pentru angajatori, independent de alte reglementări - doar sporurile pentru misiune permanentă.
În aceste condiții, Penitenciarul Codlea, ca ordonator terțiar de credite, aflat în raporturi de serviciu cu membrii sindicatului reclamant, s-a văzut în situația de a sista plata sporurilor în litigiu începând cu luna septembrie 2004 ca urmare a modificării valorii de referință sectorială pentru personalul militar - nr.OUG29/2004, prin care s-a dispus mărirea salariilor de bază ale acestora, astfel că fondurile alocate nu mai permiteau și plata sporurilor prevăzute de nr. 945/C/2003.
Nefiind alocate fonduri pentru plata sporurilor prevăzute pentru activitatea desfășurată în condiții periculoase și deosebit de periculoase nu poate fi angajată, ordonanțată și efectuată nicio cheltuială din fondurile publice, atât timp cât nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Pe de altă parte, nr.HG281/1993 cu modificările ulterioare, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, hotărâre ce a stat la baza emiterii nr.945/C/2003, prevede că aplicarea acesteia se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate - art.1.
Recurentul Penitenciarul Codleaa solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
Acesta a susținut că sporurile ce fac obiectul litigiului nu pot fi incluse în categoria drepturilor salariale, avut în vedere de art.156 Codul Muncii.
Potrivit art.4 din nr.945/C/2003 aceste sporuri se acordă în limita resurselor financiare avute la dispoziție.
Recurentul Ministerul Justiției a solicitat de asemenea admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului a arătat că rolul său, în calitate de ordonator principal de credite este acela de a centraliza proiectele de buget transmise de instituțiile aflate în subordinea sa, printre care și Administrația Națională a Penitenciarelor și a le înainta Ministerului Economiei și Finanțelor, iar după ce creditele bugetare au fost aprobate de Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției repartizează creditele pentru bugetele instituțiilor publice din subordinea sa, acesta stabilindu-și prioritățile în utilizarea acestor fonduri.
Recurentul a invocat dispozițiile art.4 din nr.945/C/2003, arătând că măsura neplății sporurilor s-a acordat inexistenței fondurilor necesare, fonduri ce nu au fost aprobate de Ministerul Economiei și Finanțelor din rațiuni de politică financiară și bugetară, neputându-se reține o culpă în sarcina Ministerului Justiției sau a celorlalți ordonatori de credite.
Având în vedere că însăși actul normativ ce a reglementat sporul respectiv - Legea nr.139/1999 - a stabilit că plata sporului se face în limita resurselor bugetare existente, cererea reclamantei apare ca nefondată, neputând fi reținută sub nicio formă încălcarea dispozițiilor legale prin sistarea plății acestui drept suplimentar de natură salarială.
Intimatul Sindicatul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr.3592/C/6 noiembrie 2007 Tribunalului Brașov sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției.
Astfel Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, respectiv în proiectului de rectificare a bugetului de stat. Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite și Administrația Națională a Penitenciarelor, în calitate de ordonator terțiar de credite au rolul în solicitarea acestor sume, respectiv în repartizarea lor pentru a fi achitate intimatului reclamant.
Pe fondul cauzei, curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că membrii de sindicat sunt îndreptățiți la acordarea sporurilor prevăzute de nr.945/C/2003.
Sistarea acordării acestor drepturi prin adresa nr.-/30.08.2004 a Direcției Generale a Penitenciarelor este o măsură nelegală.
Invocarea de către recurenți a lipsei fondurilor pentru sistarea acestor sporuri este neîntemeiată și echivalează cu invocarea propriei culpe, ori "nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Aceștia aveau obligația de a prevedea în buget și de a solicita fondurile necesare achitării acestor sporuri către membrii de sindicat.
Având în vedere că s-a sistat acordarea unor drepturi salariale, Curtea reține că nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, va respinge, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul promovat de Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentant de B, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Penitenciarul Codlea, împotriva sentinței civile nr.3592/C din 6 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentant de B, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Penitenciarul Codlea, împotriva sentinței civile nr.3592/C/6.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - --- pentru
aflată în concediu de odihnă, semnează
Vicepreședintele instanței,
Grefier,
Red.: / 23.05.2008
Tehnored.: / 28.05.2008 /- 2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
