Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 313/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 313
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, și, totți cu domiciliu ales la sediul Primăriei, jud. D împotriva sentinței nr. 1227 din data de 4 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei jud. D și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-reclamanți, și reprezentați de avocat G din cadrul Baroului D, cu împuternicirea avocațială nr. 27/17.02.2009, lipsind intimatele-pârâte Primăria comunei și Ministerul Administrației și Internelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin serviciul registratură intimatul Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G, în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți, arată că sentința instanței de fond este criticată pe baza dispozițiilor art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă. Astfel, deși pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Pe fondul cauzei, recurenții consideră că aceasta trebuia să fie admisă întrucât erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege, au făcut dovada calității de funcționari publici, a faptului că nu au beneficiat de aceste drepturi, acordarea fiind suspendată prin acte normative succesive.
Se arată că cele 2 suplimente solicitate, suplimentul postului și cel de treaptă, trebuiau acordate fără a fi în prealabil stabilite și cuantificate (procent sau sumă fixă), având în vedere dispozițiile art. 31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999, art. 48 din nr.OUG 6/2007, art. XIII din Legea nr. 251/2006 care prevăd că dispozițiile intră în vigoare la data de 1.01.2007, astfel că la data încetării suspendării trebuia să fie efectuată plata celor 2 suplimente.
Instanța de fond nu a avut în vedere nici dispozițiile art. 1 alin. 2, 3 și 53 alin.1 din Constituția României, care garantează drepturile cetățenilor și limitează cazurile de suspendare care pot restrânge exercițiul acestor drepturi. Totodată, nu s-a avut în vedere nici faptul că actele normative ce reprezintă temeiul juridic al acțiunii respectă regulile de tehnică legislativă impuse de Legea nr. 24/2000.
Se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe asupra excepției și, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamanților. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr.5519/120/29.10.2008 reclamanții, și, au chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Primăria comunei - D, solicitând obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare, în același procent, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul primăriei comunei D și, potrivit prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, sunt îndreptățiți la plata celor două sporuri, prevedere ce a fost suspendată prin OUG92/2004, dar aceasta nu înseamnă încetarea dreptului, o asemenea suspendare fiind în contradicție cu dispozițiile art.41 și 53 din Constituție, care interzic îngrădirea exercitării unor drepturi sau unor libertăți doar prin lege și numai dacă se impune pentru apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății, moralei publice etc. În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999 și ale art.38 și 29 din Legea 53/2003.
Prin întâmpinare, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, motivat de faptul că aceștia nu fac dovada calității procesual active, în cauză ministerul nu are calitate procesual pasivă, având în vedere că potrivit Legii 273/2006, privind finanțele publice locale, bugetele locale se aprobă de consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale, iar între Primăria comunei D și nu există nici un raport juridic; nici pe fond, acțiunea reclamanților nu este întemeiată, întrucât drepturile prevăzute la art.29 din Legea 188/1999 referitoare la suplimentul postului și al gradului au fost suspendate prin Legea 164/2004 și OUG92/2004, iar prin legile privind salarizarea funcționarilor publici pentru anii 2006 și 2007 nu s-a prevăzut acordarea acestor suplimente, astfel că, în lipsa unor prevederi legale exprese, aceste drepturi salariale nu pot fi acordate.
Prin sentința nr. 1227 din data de 4 decembrie 2008 Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, pe baza probelor
administrate și a dispozițiilor legale incidente, a respins cererea reclamanților. S-a apreciat că solicitarea reclamanților nu este justificată atâtat timp cât în susținerea ei sunt invocate doar dispozițiile art.31 alin.1 lit. c și d din Legea 188/1999. Textul legal are în vedere doar componența salariului funcționarului public, legiuitorul neintenționând să creeze un "spor", dovada fiind și lipsa mențiunilor privind cuantumul sau modul de calcul al celor două componente ale salariului.
Nici reglementările ulterioare Legii 188/1999, în speță cele referitoare la salarizarea funcționarilor publici anume OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007 și, în prezent, OG 9/2008 nu au dispoziții referitoare la suplimentul postului sau al treptei de salarizare, ci cuprind mențiuni referitoare la stabilirea salarizării funcționarilor publici în raport de categorie, clasă, gradul profesional al funcției publice, nivelul central sau local - la care se prestează activitatea. Fiind reglementări speciale, cu referire expresă la salarizarea funcționarilor publici, este evident că au prioritate în fața normei generale, care este Legea 188/1999, potrivit principiului că norma specială derogă de la norma generală.
Tribunalul a reținut și împrejurarea că, potrivit dispozițiilor recente, statuate de Curtea Constituțională prin deciziile 818-821/2008 este neconstituțională rezolvarea de către instanțele judecătorești a formelor de discriminare cuprinse în diversele acte normative, prin desființarea unor norme juridice și/sau ale substituirii unele altora, întrucât se încalcă principiul separației puterilor în stat.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 137 Cod pr.civilă, nerăspunzând excepției lipsei calității procesuale pasive a.
Pe fondul cauzei, recurenții apreciază că acțiunea lor trebuia să fie admisă, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea drepturilor solicitate; au făcut dovada calității de funcționari publici în cadrul Primăriei comunei și au solicitat angajatorului acordarea suplimentului postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare prin cererea nr. 233/24.01.2008.
Se mai arată că suspendarea prin acte normative succesive a acordării acestor sporuri s-a realizat deși nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 53 alin.1 din Constituția României, că potrivit art. 34 din Legea nr. 24/2000 la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare, astfel că se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii
publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate.
În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală,fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de
conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
Instanța de fond a reținut corect că în lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, drepturile salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, totți cu domiciliu ales la sediul Primăriei, jud. D împotriva sentinței nr. 1227 din data de 4 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei jud. D și Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B, nr. 1A, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. A / - 2 ex./12.03.2009
Dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond.
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
