Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 312/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 312
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 1371 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, G, toți reprezentați de, cu domiciliul ales în B,-, jud. B și pârâta Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în B,-, jud
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă, în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți, G, G, lipsind recurentul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale și intimata-pârâtă Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-reclamantă depune note de concluzii, copii ale sentințelor nr. 155/7.02.2008 pronunțate de Tribunalul Suceava și nr. 1371/25.11. 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău, precum și 11 file - copii xerox ale "fluturașilor" privind plata drepturilor restante 2004-2006.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Se arată că
norma care a suspendat acordarea drepturilor solicitate contravine dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României.
Mai arată, totodată, că ulterior datei declarării recursului, pârâtul a efectuat plata voluntară a sumelor datorate pentru anii 2004-2006, către toți reclamanții funcționari publici, astfel acest recurs a rămas fără obiect.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 1371 din data de 25 noiembrie 2008 Tribunalul Buzău -Secția comercială și de contencios administrativ a respins excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Buzău și a inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale și Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, obligând pârâții să plătească fiecărui reclamant sumele reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază proporțional cu timpul efectiv lucrat, începând cu data de 1 ianuarie 2004 și până la data de 1 martie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății effective, luându-se, totodată, act că nu se solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a apreciat că excepțiile necompetenței materiale a instanței și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, sunt neîntemeiate.
Astfel, acțiunea formulată de reclamanți are ca obiect obligarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B la plata unor drepturi de natură salarială, prevăzute de art.31 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Împrejurarea că reclamanții au chemat în judecată în calitate de pârâtă și o autoritate publică centrală, în speță, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu atrage, în mod automat, competența de judecată a cauzei, în primă instanță, în favoarea curții de apel, în condițiile în care nu s-a solicitat anularea unui act administrativ emis de autoritatea publică centrală, nu s-a invocat faptul că aceasta nu a răspuns în termen legal la o cerere ce i-a fost adresată sau a refuzat nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. S-a mai constatat că acțiunea în contencios administrativ a fost formulată în temeiul Legii nr.554/2004, dar nu s-a efectuat,
anterior sesizării instanței, procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.(1) din aceeași lege, în sensul de a se solicita autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ atacat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia,este inadmisibilă. Obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile este impusă însă de lege numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea autorității publice sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, întrucât în astfel de situații recursul prealabil se vădește a fi inutil, iar persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz din partea administrației. În aceste situații, persoana fizică sau juridică se poate adresa cu acțiune direct instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei instanța de fond a constatat că acțiunea reclamanților este întemeiată, deoarece aceștia, în calitate de funcționari publici în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a județului B, au fost salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999, fiind îndreptățiți să primească, pe lângă celelalte drepturi salariale, și cele două sporuri în litigiu: suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, astfel cum acestea sunt reglementate prin art.31 alin.(1) lit.c) și d) din actul normativ menționat. Aplicarea prevederilor legale care reglementau sporurilor solicitate a fost însă suspendată în mod succesiv, prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006, începând cu data de 23 noiembrie 2004, data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004 și până la sfârșitul anului 2006.
Suspendarea aplicării dispozițiilor legale nu echivalează însă cu înlăturarea acestor drepturi. Nici unul dintre actele normative menționate nu conține vreo referire la eventualitatea desființării acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercițiului lor. Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, cele două suplimente nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare. O soluție contrară ar însemna ca un drept prevăzut de lege să devină pentru cealaltă parte doar o obligație lipsită de conținut; s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și practic, să devină lipsit de orice valoare.
Potrivit dispozițiilor art.37 alin.(3) din OG nr.6/2007, menținut în vigoare și prin OG nr.9/2008, salariile funcționarilor publici nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări. Orice limitare sau renunțare făcută cu încălcarea acestui principiu este lovită de nulitate. Pe de altă parte, drepturile reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt drepturi de creanță și, prin urmare, au calitatea de "bun", în sensul art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Sentința a fost criticată, în principal, sub aspectul încălcării competenței altei instanțe, motiv prevăzut de art. 304 pct.3 Cod pr. civilă, în opinia recurentului competența de soluționare a cauzei aparținând curții de apel, deoarece acțiunea reclamanților a fost formulată și în contradictoriu cu un organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică.
S-a reiterat, totodată, neîndeplinirea de către reclamanți a procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2005.
Pe fondul cauzei, recurentul critică soluția primei instanțe, apreciind că reclamanții nu pot beneficia de sporurile pretinse și acordate, deoarece sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare aprobat prin lege: nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG 6/2007.
Pe de altă parte, recurentul arată că în mod netemeinic instanța de fond a reținut că există bază legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare. Astfel, pentru a fi posibilă cuantificarea acestor sporuri este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, fie Guvernului, instanțele de judecată neavând competența de a se substitui acestor 2 autorități.
Se solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței cu trimitere spre compententă soluționare curții de apel și în subsidiar, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, în subsidiar ca neîntemeiată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr. civilă, Curtea reține că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea principiului separației puterilor consacrat în art. 1 alin.(4) din Constituția României și a prevederilor art. 61 alin. (1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Această lege reprezintă norma generală ce reglementează categoria profesională a funcționarilor publici.
Salarizarea funcționarilor publici a fost reglementată, în perioada 2004-2007, prin acte normative cu caracter special, respectiv: nr.OUG 92/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, nr.OG 2/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006, nr.OG 6/2007 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, modificată și completată prin nr.OG 9/2008, menționându-se expres că salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor la actele normative susmenționate. În prezenta cauză, instanța este ținută să lămurească înțelesul dispoziției cuprinse în art. 31 din Legea 188/1999 având în vedere legăturile sale cu actele normative speciale care reglementează salarizarea funcționarilor publici.
Interpretând în mod sistematic actele normative menționate, se constată că pe calea ordonanțelor s-au prevăzut măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, iar aceste măsuri au caracter special față de legea generală, fiind bine cunoscut principiul potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală.
Prin menționarea în componența salariului funcționarului public a suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a intenționat crearea unor "sporuri / prime" ce se acordă distinct de salariul de bază (ca de exemplu: sporul pentru condiții vătămătoare, sporul de confidențialitate etc.), ci acestea sunt componente ale salariului de bază, găsindu-și corespondent în categoriile, clasele, gradele profesionale, treptele de salarizare ale gradelor profesionale. Simpla inadvertență a termenilor folosiți, salariu sau salariu de bază, nefiind de natură a crea noi drepturi salariale pentru funcționarii publici.
Această interpretare rezultă și din faptul că nici în norma generală și nici în norma specială nu sunt cuprinse dispoziții care să cuprindă cuantumul sau modalitatea de calcul al acestor suplimente.
Mai mult decât atât, faptul că suplimentul corespunzător treptei de salarizare este o componentă a salariului de bază rezultă și din dispozițiile art. 4 și 5 din OG nr. 6/2007, în care se arată că salariul de bază se stabilește în funcție de gradul profesional al funcției publice, iar pentru gradul profesional al funcției publice de execuție se stabilesc 3 trepte de salarizare.
De asemenea, în art. 33 din OG nr. 6/2007 se menționează că avansarea în treapta de salarizare imediat superioară se face prin transformarea posturilor ocupate de cei care îndeplinesc condiții de avansare. De aici rezultă că majorarea salariului se poate obține prin "avansare într-o treaptă de salarizare superioară" și nu prin acordarea unui spor reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pe de altă parte, prin suplimentul postului se înțelege diferențierea salarială între funcționarii publici în funcție de postul ocupat, funcție publică de conducere sau de execuție, în condițiile în care, potrivit legii, funcționarii publici care ocupă o funcție publică de conducere beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția de execuție deținută anterior, la care se adaugă indemnizația de conducere.
În lipsa unui act normativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor 2 suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui Executive și ar încălca principiul consacrat în art. 1 alin.4 din Constituția României iar acordarea drepturilor solicitate fără a fi cuantificate lipsește sentința de efecte juridice neputând fi executată.
Instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca, astfel, rolul Parlamentului de unică autoritate legitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Nefiind reglementate printr-un act normativ în vigoare, cuantumul drepturilor salariale solicitate de reclamanți nu fac obiectul protecției normelor constituționale și nici al Protocolului adițional 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adauge la lege și să creeze o nouă lege, ceea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Așa fiind, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței nr. 1371 din data de 25 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții, G, G, toți reprezentați de, cu domiciliul ales în B,-, jud. B și pârâta Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, cu sediul în B,-, jud
Modifică în tot sentința și respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red..T / - 3 ex./16.03.2009
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond.
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
