Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 318/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 318/ Dosar Nr-
Sedința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- --- -președinte secție -judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin împotriva sentinței civile nr.163/CA din 04.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2008, când părțile au fost lipsă iar cele consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, fac parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B constată că:
La data de 18.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului B, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar la plata sporului de fidelitate, pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației, la plata primelor de concediu pentru anii 2004 și 2005.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov.
Asupra acțiunii reclamantului, prima instanță în baza probelor administrate a pronunțat hotărârea nr. 163/CA/4.03.2008.
Prin această hotărâre s-au dispus următoarele:
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție, excepție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B, și, in consecință:
A obligat pârâții, in solidar, să plătească reclamantului suma reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizată cu rata inflației și suma reprezentând prima de concediu pentru anii 2004 și 2005.
A admis cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative fondurile necesare plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Pentru a hotărâri astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Raportat considerentelor expuse, Tribunalul a admis acțiunea formulată și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamantului sumele reprezentând primele de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, aferente anilor 2004 și 2005, în condițiile art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003, și sumele reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din OG 38/2003.
Suma reprezentând sporul de fidelitate va fi actualizată în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului. Pentru prima de concediu reclamantul nu a cerut actualizarea, așa încât nu va fi acordată pentru a nu se încălca principiul disponibilității părților.
Instanța de fond a apreciat că voința legiuitorului a fost exprimată în mod evident prin suspendarea exercițiului dreptului pe perioada în care bugetul de stat s-a aflat în dificultate, fără a recurge la instituția abrogării, după care, în Legea nr. 486 din 27 decembrie 2006 bugetului de stat pe anul 2007 nu s-a mai prelungit suspendarea exercitării acestui drept, astfel încât nu se poate aprecia că prin obligarea pârâților la plata unor drepturi prevăzute de lege s-ar aduce atingere legilor bugetului de stat pentru acei ani, întrucât tocmai recunoașterea dreptului la sumele reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate, pe cale judiciară, creează obligația pârâtului de a face demersurile necesare, în calitatea lor de ordonator de credite, pentru obținerea sumelor necesare executării obligației.
De altfel, dreptul reclamantului de a obține plata primelor de concediu este confirmat și de OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta este fondată și, în. dispozițiilor art. 60, 63 Cod Procedură Civilă și a. 500/2002 și HG 208/2005 a fost admisă, având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este singurul in măsură să vireze in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre. Ministerul Economiei și Finanțelor nu va fi obligat la plata, către angajați ai altor instituții, a unor drepturi salariale, ci la virarea către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării primei de concediu și sporului de fidelitate, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind singurul abilitat in acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal recurs chematul în garanței Ministerul Economiei și Finanțelor prin B criticând-o pe excepție și pe fond, pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civile împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru a obține, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii.
Temeiul unei astfel de cereri trebuie să îl constituie oligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau a contractului ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauza de față.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat îndemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu îi conferă acestuia nici o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
Pentru considerentele dezvoltate mai sus cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor o apreciază inadmisibilă.
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție dispunând obligarea la virarea fondurilor de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate ce fac obiectul cererii introductive.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamantului are Ministerul Administrației și Internelor, raporturile de muncă exista între reclamanți și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Cu privire la fondul cauzei, în ceea ce privește plata drepturilor bănești solicitate de intimații reclamanți, lega bugetului de stat reprezintă norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații. Potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice cu modificările ulterioare nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este probată potrivit legii, pe de-o parte, iar pe de altă parte, nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există o bază legală pentru aceasta.
În drept și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 alin.1 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Față de recursul declarat de chematul în garanție, reclamantul a formulat întâmpinare, fila 11 dosar, prin care a solicitat menținerea hotărârii Tribunalului, ca legală precizând că acesta nu a chemat în judecată decât pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor și nu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 163/CA/4.03.2008 a Tribunalului Brașov, în raport de dispozițiile legale aplicabile și prin prisma criticilor formulare de recurent în cauză, constată că recursul este nefundat atât pe excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție cât și pe fondul cauzei.
Astfel, se constată că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțându-se în mod corect pe excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, excepție invocată de pentru Ministerul Economiei și Finanțelor și respinsă în mod legal și argumentat de instanța de fond.
Ca atare critica pe excepție formulată în recurs, va fi înlăturată de instanța de recurs, reținând că în cauză este admisibilă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind irelevant faptul că între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de serviciu, de natura angajat - angajator și că nu sunt aplicabile prevederile art. 60-63 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei criticile formulate de recurentă cu privire la sentința atacată, vor fi înlăturate constatând că cererea reclamantul este întemeiată în drept și în fapt și că pârâtul nu are fondurile necesare, fonduri care i se atribuie doar de gestionarul bugetului de stat Ministerul Economiei și Finanțelor și care are atribuții exprese în acest sens de a aloca fondurile necesare efectuării plăților către celelalte ministere de resort.
Dispozițiile Legii 500/2002 și ale HG208/2002 invocate de recurentă, nu sunt de natură a modifica sentința atacată, pe motivul că nu se pot angaja cheltuieli pentru care nu există bază legală.
Dimpotrivă, pentru drepturile reclamantului există bază legală pentru acordarea lor, aspect corect reținut de instanța de fond prin sentința atacată, astfel încât se va înlătura și această critică din recurs.
În esență, instanța constată că toate criticile formulate de Direcția generală a Finanțelor Publice B prin recursul declarat sunt neîntemeiate și nelegale sens în care vor fi înlăturate.
Cât privește temeiul de drept invocat de recurentă, pentru admiterea recursului se constată că în speță nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Analizând cauza prin prisma dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, curtea constată că sentința primei instanțe este temeinică și legală astfel încât se va respinge în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă recursul declarat în cauză de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin B ca nefundat, iar în cauză se va menține sentința atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice ( Ministerul Economiei și Finanțelor ) împotriva sentinței civile163/CA/4.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pronunțată în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 24 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /30.04.2008
Dact./12.05.2008/2 ex.
Jud. Fond. /
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Georgeta Bejinaru Mihoc
