Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 324/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 324
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței numărul 4440 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dsarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru recurentul pârât Penitenciarul Craiova și consilier juridic, pentru intimatul chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP D, lipsind recurenții pârâți Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că recursurile au fost declarate în termen legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art.302 Cod procedură civilă și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât Penitenciarul Craiova lasă la aprecierea instanței soluția.
Consilier juridic, pentru intimatul chemat în garanție solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Craiova și chematul în garanție Ministerul Justiției, acordarea primelor de concediu de odihnă legale pe anii 2005 - 2006, actualizarea acestor drepturi cu rata inflației de la data nașterii acestora și până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că este procuror și potrivit art. 34 lit. "f" din Legea nr. 293/2004 modificată și completată, iar pentru perioada mandatului are calitatea de funcționar public cu statut special și beneficiază de o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu.
Acest drept nu i-a fost acordat pentru că, succesiv, dreptul la prima de concediu a fost suspendat prin legile bugetare, iar debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar, invocând faptul că prevederile din actele normative în vigoare, referitoare la prima de concediu, au fost suspendate până la data de 31.12.2006. Prin urmare, respectivele suspendări nu echivalează cu o restrângere a dreptului, iar creditorul are dreptul de a solicita obligarea pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2005 și 2006.
Mai susține reclamantul că un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat, nu mai poate fi anulat. Deosebit de aceasta, art. 41 alin. 2 din Constituție prevede că salariații au dreptul la protecția socială a muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă, care este plătit pentru prestarea muncii, măsurile de protecție privind concediul de odihnă care este plătit pentru prestarea muncii în condiții grele precum și în situații specifice. În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.53 din Constituția României, și art.34 lit. din Legea nr. 293/2004, și art. 2, 112 Cod pr. civilă.
În apărare, pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, motivat de faptul că nu au calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic și de asemenea a formulat cerere de chemare în garanție MFP, motivat de faptul că o eventuală admitere a acțiunii reclamantului va determina imposibilitatea ca ANP să pună în executare hotărârea instanței, câtă vreme nu există fonduri alocate special cu această destinație.
Prin sentința nr.4440 din 20 noiembrie 2007, Tribunalul Dolj a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții Ministerul Justiției, ANP și C la plata primelor de concediu de odihnă aferente anilor 2004 - 2006, actualizate la data plății.
S-a respins cererea de chemare în garanție a MFP formulată de ANP.
Pentru pronunțarea soluției, tribunalul a reținut că dispozițiile art.37 alin.2 din OG 38/2003 sunt suspendate numai dacă aplicarea lor se suspendă anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul pârât a arătat că instanța de fond trebuia să respingă acțiunea, arătând că prevederile la care face referire reclamantul nu sunt aplicabile magistraților detașați în sistemul penitenciar, deoarece potrivit art. 58 alin. 3 și 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurărilor, "în perioada detașării, judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror și beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat", iar perioada detașării constituie vechime în funcția de judecător sau procuror, așa încât magistratul detașat în funcția de director de unitate penitenciară nu dobândește calitatea de funcționar public cu statut special, pentru că aceasta este incompatibilă cu statutul de judecător sau procuror.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoz. art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste dispoziții legale se constată că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului Ministerul Justiției față de calitatea acestuia de ordonator principal de credite și dispoz. art. 21 din Legea nr. 500/2001 privind finanțele publice.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale, înscriindu-se în prevederile art.34 lit. f) din Legea nr. 293/2004.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special din cadrul -.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată și greșita invocare art. 41 din Constituția României, nu pot fi reținute.
În conformitate cu art.34 lit. f) din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din P, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor,în vigoare la 30.09.2004, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, de la această dată, intimatul reclamant trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art. 5 din legea 379/2005,până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalul Dolj, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul la prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Pap rodus efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
Nici motivul privind lipsa fondurilor bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nu poate fi reținut.
Art.37 alin.2 din OG 38/2003, care a instituit acest drept de natură salarială, nu conține nici un fel de condiționare a acordării primelor de concediu de odihnă de existența fondurilor respective.
În situația în care Curtea ar însuși acest punct de vedere ar însemna ca judecătorul să adauge condiții noi, să se substituie legiuitorului.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se vor respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței numărul 4440 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehnored./2 ex.
22.02.2008
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
