Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 325/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.325
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Alexandru Cristian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții recurenți Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B împotriva sentinței civile nr.60/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T consilier juridic, iar pentru intimatele lipsă se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. De asemenea, solicită admiterea recursului formulat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Reprezentanta intimatelor solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței nr.60/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei. Depune chitanță privind onorariul de avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr-, reclamantele și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, obligarea pârâtului găsit în culpă la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anul 2001 - 2004, actualizate în raport de rata inflației, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
În motivarea cererii reclamanții arată că, potrivit art. 34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Aplicarea acestui text de lege a fost suspendată printr-o serie de acte normative, respectiv, Legea nr. 744/2001, Legea nr. 632/2002 și Legea nr. 519/2003.
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în perioada 15.12.2000 - 01.06.2004, iar reclamanta - în perioada 01.01.2001 - 18.08.2003, în cadrul
Reclamantele invocă prevederile art. 64 alin.1 și 2 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora, în cazuri speciale, poate fi suspendată aplicarea unui act normativ, urmând ca la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare să reintre de drept, în vigoare. Cu toate acestea, nu le-au fost acordate drepturile prevăzute de lege.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, art. 139 și 269 din Codul muncii și art. 1, 10, și 18 din Legea nr. 554/2004 privind Contenciosul administrativ.
Pârâta Direcția pt. Agricultură Și Dezvoltare Rurală Tad epus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nelegală și ca nefondată, întrucât aplicarea art. 33 din Legea nr.188/1999 a fost suspendată începând cu luna martie 2001, printr-o serie de acte normative, respectiv, prin Legea nr. 743/2001, Legea nr. 632/2002, Legea nr.519/2003, Legea nr.512/ 2004 si Legea nr. 379/2005, iar pentru plata sumelor solicitate în instanță nu există temei juridic.
Prin sentința civilă nr.60/15.01.2008, Tribunalul Timișa admis acțiuneaformulată de reclamantele și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, a obligat pârâții să plătească reclamantelor prima de concediu, actualizată la data plății cu indicele ratei de inflație, după cum urmează: pentru reclamanta - pe anii 2001 - 2004 și pentru reclamanta - pe anii 2001 - 2003, reținând că:
Raportul de serviciu dintre funcționarul public si autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei-credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrala a muncii prestate, având in vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile in care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate in sprijinul realizării si aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse in Legea nr. 188/1999.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, la plecarea în concediul de odihnă funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Aplicarea acestei prevederi legale a fost suspendata succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/ 2004 si art.5 al.1 din Legea nr.380/2005.
Dreptul s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv din raportul juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, să dea o anumită sumă de bani.
Suspendarea aplicării prevederilor legale care recunosc dreptul la plata primei de vacanță către funcționarii publici, nu echivalează cu stingerea acestui drept, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său. Dreptul la plata primei de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanta nu mai sunt in vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logica, sistematica și cronologica a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege in sensul că " dispoziția afectată de suspendare reintră de drept in vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării acestuia, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Pe de altă parte, instanța constată că normele de suspendare contravin prevederilor art.41 din Constituția României, întrucât dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii ce intră in conținutul complex al dreptului fundamental de muncă, iar in contextul art.53 din legea fundamentala a României, restrângerea acestui drept, nu poate fi considerată o măsura necesară într-o societate democratică, întrucât nu se poate aplica in mod discriminatoriu, iar prin suspendări succesive se aduce atingere însăși existentei dreptului.
Totodată, art.2 pct.1 din Declarația Universala a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări iar art.25 din aceasta normă internațională, statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
Așa fiind, instanța apreciază că, suspendarea succesivă a aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamanților la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001-2003, motiv pentru care in temeiul art.34 al.2 din Legea nr. 188/1999, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea va fi admisă conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar sumele vor fi actualizate cu rata de inflație în raport de dispozițiile art.1094 si art.1088 civil, impunându-se repararea integrală și echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondate.
În motivarea recursului, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Taa rătat că în conformitate cu prevederile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu care se impozitează separat, dar prin Legile bugetului asigurărilor de stat, aferente anilor 2001-2006 acordarea primei de vacanță a fost suspendată succesiv prin OUG nr.33/2001, Legea 743/2001, Legea nr.632/2001, Legea nr.519/2003, Legea nr.512/2004 și Legea nr.379/2005.
Dispozițiile OUG nr.33/2001, astfel cum a fost probată prin acte normative succesive au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune. Suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedica producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare. Dispoziția prevăzută la art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare a fost suspendată prin Legi succesive, fără întreruperea până la 31.12.2006, suspendare care s-a dispus unitar.
Potrivit art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior, situație în care se vor prevede în mod expres data la care se produce suspendarea precum și durata ei determinată.
Având în vedere prevederile legale menționate mai sus, prin acte normative succesive au fost suspendate dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarului public referitoare la prima de concediu, iar suspendarea acestor dispoziții legale, consideră că a fost dispusă prin acte normative de același nivel cu Legea nr.188/1999.
De asemenea, potrivit art.3 din OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2006 gestiunea sistemului de salarizare a salariaților publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Consideră că potrivit dispozițiilor actelor normative prin care s-a dispus suspendarea plăți sumelor reprezentând primele de concediu pe anii 2001-2006 DADR Taa vea obligația legală să respecte aceste dispoziții, obligație prevăzută la art.42 din Legea nr.188/1999.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a arătat că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii, deoarece, în pronunțare a ignorat dispozițiile Decretului nr.167/1958 (art.1 alin.2), care reglementează prescripția dreptului la acțiune. Consideră că dreptul la acțiuni a reclamantelor pe anii 2001-2002 s-a prescris, astfel încât admiterea plății primei de concediu pentru acești ani este dată cu încălcarea legii. Eronat s-a reținut și faptul că atâta timp cât dispozițiile legale sunt suspendate este suspendat și dreptul la acțiune, iar reclamantele nu au fost împiedicate în exercitarea dreptului la acțiune prin suspendarea dreptului la prima de concediu, aceasta nefiind una din cauzele limitative de suspendare sau întrerupere a prescripției reglementată de Decretul nr.167/1958.
Recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății deoarece nu a avut în vedere faptul că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001.2006 dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost suspendate.
Suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare. Dispoziția prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendată prin legi succesive, fără întrerupere, până la 31.12.2006.
Potrivit dispozițiilor art.64 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei terminată.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.
Având în vedere aceste prevederi legale, prin acte normative succesive au fost suspendate dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la prima de concediu. Suspendarea acestor dispoziții legale a fost dispusă în acte normative de același nivel cu Legea nr.188/1999.
Potrivit art.3 din nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariate și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2001-2006 gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
Conform prevederilor actelor normative prin care s-a dispus suspendarea plății sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001-2006, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale are obligația legală să respecte aceste dispoziții, obligație prevăzută la art.42 din Legea nr.188/1999, potrivit căreia, funcționarii publici au obligația să își îndeplinească cu profesionalism, imparțialitate și în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu -
Reclamantele intimate și, legal citate nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală CSp rin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-2003, Curtea observă că reclamantele au solicitat obligarea pârâților la plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2004, în contextul în care acest drept cu caracter salarial a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative.
Or, potrivit art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, privitor la prescripția extinctivă, republicat în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960, "dacă dreptul este sub condiție suspensivăsau cu termen suspensiv,prescripția începe să curgă de la data cînds-a împlinit condiția saua expirat termenul."
În raport cu această reglementare, dreptul la acțiune al reclamantelor la plata primelor de concediu nu s-a născut decât după încetarea suspendării exercițiului acestui drept, astfel încât excepția prescripției, invocată de recurenți, nu este fondată.
Examinând fondul pricinii, în raport cu motivele de recurs, cu privire la acordarea primelor de concediu, Curtea reține că litigiul are de obiect dreptul reclamantelor - funcționari publici - la primele de concediu aferente anilor 2001-2004, în contextul în care acest drept cu caracter salarial a fost suspendat succesiv prin mai multe acte normative.
În opinia Curții, soluționarea acestei cereri este influențată de stabilirea efectelor unor dispoziții legale care au fost suspendate ulterior printr-un alt act normativ de aceeași forță juridică.
În rezolvarea acestei chestiuni, Curtea observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare,-prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
În consecință, în prezenta cauză Curtea va da eficiență acestor dispoziții legale și va respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în măsura în care interpretarea din aceste decizii este incidentă în prezentul litigiu.
Având în vedere principiul egalității, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituția României, precum și principiul nediscriminării, instanța constată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este incidentă, pentru identitate de rațiune, și în prezenta cauză.
În consecință, Curtea, reiterând interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost exprimată în Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, reține că suspendarea exercițiului unui drept - cum este dreptul la prima de concediu, în prezent a cauză - nu echivalează cu "însăși înlăturarea lui".
După cum s-a arătat în continuare în motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,"prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative menționate."
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că, întrucât actele normative care au determinat suspendarea dreptului reclamanților la prima de concediu nu se referă la " eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept ori la prelungirea termenului de punere în aplicare,- suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Astfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărei existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege."
De asemenea, Curtea reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentînd o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Deși decizia nr. 77/5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost publicată în Monitorul Oficial până la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța reține că dispozitivul acesteia a fost adus la cunoștință publică prin publicarea sa pe site-ul Internet al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Totodată, Curtea reține că după pronunțarea hotărârii recurate, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență nr. 146 din 19 decembrie 2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 877 din 20 decembrie 2007.
Conform art. 2 alin. 1 din această Ordonanță de Urgență, "personalul din sectorul bugetar căruia până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-au acordat primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001 - 2006 urmează să primească aceste drepturi în anul 2008, în mod eșalonat, în 3 tranșe, după cum urmează:
a) în luna martie - pentru anii 2001 și 2002;
b) în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004;
c) în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006."
Având în vedere acest normativ, care confirmă interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul existenței dreptului funcționarilor publici la plata primelor de concediu eferente anilor 2001-2006 - ținând seama de interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la efectele actelor normative de suspendare a unor dispoziții legale care prevedeau acordarea primei de concediu pentru funcționarii publici - Curtea apreciază ca fiind întemeiată cererea reclamantelor de obligare a pârâților la plata primelor de concediu.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, urmând a respinge ca nefondate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursurile formulate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală CSî mpotriva sentinței civile nr. 60/CA/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor judiciare efectuate de intimate, respectiv la plata sumei de 200 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T împotriva sentinței civile nr. 60/CA/15.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă recurenții la plata sumei de 200 lei către intimate, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red..-16.04.2008
Tehnored. /2 ex./16.04.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Răzvan Pătru, Alexandru Cristian
