Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 326/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 326/
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul M C, str. - din. Nr.20, jud. H, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 169 din o6 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, conform prev.art.301, 303 Cod pr.civ. fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Instanța, invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active pârâtei - recurente H, după care reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 169/6 februarie 2008 Tribunalului Harghita - Secția civilă, a admis acțiunea înaintată de reclamanții și, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul de Poliție al Județului H și Ministerul Finanțelor Publice, astfel că a obligat pe pârâții și H să plătească reclamanților drepturile bănești cu titlu de primă de concediu pentru perioada 2004 - 2006, sume actualizate cu coeficientul de inflație.
A obligat pe chematul în garanție să aloce fondurile necesare plății primelor de concediu.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, în considerentele hotărârii atacate, următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, obligarea acestora din urmă la plata primei de concediu pe ultimii trei ani, respectiv 2004 - 2006, cu rata inflației până în momentul plății, motivând că în raport de disp. OG nr. 38/2003, aprobate prin Legea nr. 353/2003 modificată și completată, aveau dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, dar că acest drept a fost suspendat prin acte normative succesive prin care s-a apreciat că acest drept a fost încălcat. S-a mai arătat că acest drept este un drept salarial suplimentar consacrat de norma constituțională, aferent raportului de muncă, și că acesta nu a fost înlăturat ca urmare a abrogării actului normativ prin care a fost acordat.
Instanța de fond reține că într-adevăr acest drept a fost suspendat prin Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004 și art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, însă aceste suspendări, susține prima instanță, contravin dispozițiilor constituționale, respectiv art. 41și 53 din Constituție.
Mai argumentează instanța de fond că chestiunea dedusă judecății a fost dezlegată de ICCJ, prin Decizia nr. XII/2007, pronunțată în interesul legii, care este obligatorie pentru instanță potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă; și că chematul în garanție are rolul de gestionar al bugetului de stat, fiind ordonator principal de credite, calitate în care are obligația de a asigura pârâtului fondurile necesare plății acestor drepturi.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, în reprezentarea intereselor Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca prin admiterea recursului să fie modificată integral hotărârea atacată și, pe fond, respinsă acțiunea introductivă de instanță. În esență susține că nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, excepție susținută și în fața instanței de fond, respinsă de instanță, pentru că în cauză nu s-a reținut că recurenta ar fi adus atingere vreunui drept sau interes legitim al reclamanților, care să dea dreptul la repararea prejudiciului; și că nu există un raport juridic direct între intimat și recurentă care să dea naștere la drepturi și obligații reciproce între părți. De asemenea, arată că dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv prin legile bugetului asigurărilor de stat și că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de chemare în garanție formulată de
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Deși recurenta a susținut că acționează în interesul Ministerul Economiei și Finanțelor prin formularea prezentei căi de atac, aceasta nu a justificat prin nici un înscris calitatea în care acționează, știut fiind că nu putea reprezenta această parte, decât în baza unui Ordin al Ministrului Finanțelor Publice, prin care putea fi însărcinată să apere interesele ministerului, potrivit art. 11 alin. 5 din HG nr. 208/2005.
În aceste condiții, Curtea constată lipsa calității procesuale active a DGFP în formularea prezentului recurs, astfel că această excepție, invocată de altfel din oficiu de instanță la termenul de judecată din 8 aprilie 2008, urmează a fi admisă și pe cale de consecință, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul promovat în prezenta cauză urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP împotriva sentinței nr. 91 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Harghita, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Judecători:Nemenționat
