Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 329/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 329
Ședința publică de la 19 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1681 din data de 19 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă - SRL prin administrator și intimatul pârât Consiliul Local al Comunei prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier învederându-se depunerea la dosar a Hotărârii nr.49/30.06.2006 a Consiliului Local, după care,
Reprezentantul recurentei reclamante, administrator, învederează instanței că apărătorul său urmează a se prezenta și solicită lăsarea dosarului la a doua strigare.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al Comunei nu se opune la cererea recurentei.
Instanța încuviințează cererea și lasă dosarul la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului recurentei reclamante să se prezinte.
La a doua strigare se prezintă recurenta reclamantă - SRL prin administrator, asistat de avocat și intimatul pârât Consiliul Local al Comunei prin consilier juridic.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă recurenta reclamantă - SRL susține că societatea pe care o reprezintă nu desfășurat că nu desfășurat activitate generatoare de profit, astfel că nu se justifică obligarea acesteia la plata impozitului pe spectacole.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și anularea Hotărârii nr. 49/30.06.2006 a Consiliului Local și a actelor fiscale, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Consiliul Local al Comunei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1681 din data de 19 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul - SRL, cu sediul în comuna,-, jud. D, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, jud.
- SRL a înființat în anul 2005, obținând avizele de specialitate necesare, un bar pe raza comunei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a solicitat și a obținut și avizarea obiectului secundar de activitate și care include organizarea de activități recreative, desfășurarea de spectacole, organizare școli de și altele, că în lunile ianuarie - aprilie 2006 nu a organizat spectacole, activități distractive și nici discotecă, care să conducă la obligația de a datora impozit pe spectacole și de a depune declarația prevăzută de art.277 alin.2 din codul fiscal - 571/2003.
Instanța a constatat că pârâtul, prin actele depuse la dosar, a facut dovada că reclamantul datorează impozit pe spectacole, întrucât aceasta a desfășurat activități distractive la punctul de lucru din satul.
Declarația martorului audiat în instanță este subiectivă, întrucât a lucrat ca barman la societate. Precizarea de către martor că spațiul din bar era de cca 40 mp, s-a reținut că este nerelevantă, în condițiile în care pârâtul precizează că activitatea de discotecă s-a realizat la punctul de lucru din satul, în localul închiriat de la. COOP.
A reținut tribunalul că reclamantul nu a făcut dovada contrară, față de probele efectuate de pârât, astfel că, impozitul pe spectacole este datorat de reclamant.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantă - SRL pentru netemeinicie și nelegalitate și a solicitat ca în raport de motivele invocate să se admită recursul, să se modifice sentința iar pe fond să se admită acțiunea și să se dispună anularea atât a Hotărârii nr. 49/30.06.2006 emisă de Consiliului Local cât și decizia autorității fiscale prin care s-a instituit obligația de a achita impozitul pe spectacole.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond, în mod greșit a reținut că pârâta a făcut dovada obiectivă a îndeplinirii cerințelor impuse de prevederile generale ale codului fiscal pentru nașterea obligației de a achita impozitul pe spectacole.
Recurenta arată că a făcut dovada cu declarația martorului că singura activitate desfășurată în spațiul comercial deținut a fost aceea de vânzare a băuturilor cu consumarea lor în local, iar simpla autorizare a societății, sub rezerva posibilității de a desfășura în viitor și alte activități de spectacole, nu conduce în mod automat la obligația de a achita impozitul pe spectacole, în situația în care activitatea generatoare de profit nu a fost desfășurată în mod corect.
Precizează recurenta că singurele dovezi pe care intimata își fundamentează susținerile sunt procesele verbale nr.1186 din 2 martie 2006, 1811 din 3 aprilie 2006 și 2342 din 27 aprilie 2006, emise de Comisia de Specialitate desemnată prin dispoziția primarului pentru a monitoriza activitatea distractivă de discotecă pe care ar fi realizat-o, însă aceste înscrisuri oficiale ar fi trebuit să conțină o descriere amănunțită a stării de fapt consemnate și modalitatea prin care a fost constatată, ci se rezumă la simpla mențiune privind zilele în care au fost organizate presupusele activități, fără a indica suprafața locului și dacă spațiul comercial era prevăzut cu dotările fără de care desfășurarea activității de discotecă era imposibilă.
Un al doilea motiv de recurs vizează aspectul că instanța de fond, în mod netemeinic, a considerat că nu se face aplicarea dispozițiilor art.225 CPC, ca urmare a lipsei unui răspuns al intimatei la interogatoriu formulat de ea.
Recurenta arată că intimata a refuzat fără un motiv obiectiv să răspundă la interogatoriul admis de instanță prin care a solicitat stabilirea cu certitudine dacă autoritatea administrativă ce a emis titlurile executorii fiscale și a inițiat procedura executării silite a avut probe certe și concludente că în incinta spațiului deținut a desfășurat activității de discotecă, iar instanța de fond nu a considerat că acest refuz reprezintă o mărturisire în favoarea sa, așa cum prevede art.225 CPC.
Un ultim motiv de recurs privește aspectul că instanța de fond a înlăturat eronat declarația martorului, prin care a dovedit că în acest spațiu n-au fost organizate activității distractive de discotecă și faptul că în incinta localului nu erau mijloace tehnice necesare desfășurării acestui gen de activități, cum ar fi instalații speciale de lumini, instalații de redare audio, stații de amplificare semnal audio.
Se arată că inexistența acestor activități distractive de discotecă generatoare de profit echivalează cu lipsa faptului generator al obligației de a depune declarația necesară identificării cuantumului impozitului pe spectacole aferent bugetelor locale și respectiv al obligației de a achita acest impozit.
La data de 17 octombrie 2007, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Se arată că din documentele existente la dosar reiese că Hotărârea Consiliului Local cât și decizia autorității fiscale sunt legale.
În recurs, au depus la dosar procesul verbal de contravenție seria - nr.-, proces verbal încheiat de organul de poliție, adresa nr.36/736 din 10 august 2005 emisă de D, certificat de înregistrare, chitanță, autorizația nr.- din 29 iulie 2005, certificat de înregistrare venituri, certificat constatator emis de ORC de pe lângă tribunalul Dolj, încheierea nr.559 din 28 iulie 20095 a judecătorului delegat la ORC, act adițional la actul constitutiv al - SRL, contract de închiriere nr.207 din 15 ianuarie 2005, fișa calculului chiriei, adresa nr.39/913 din 19 septembrie 2007 emisă de Postul de Poliție, bilanțul prescurtat din 31 decembrie 2005, cont de profit și pierderi la 31 decembrie 2005, date informative din 31 decembrie 2005, hotărârea nr.49 din 30 iunie 2006 a Consiliului Local, contestația reclamantei împotriva hotărârii, proces verbal al ședinței Consiliului Local din 30 iunie 2006.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, Curtea îl apreciază neîntemeiat.
Prin acțiunea promovată, reclamanta a solicitat anularea hotărârii nr.49 din 30 iunie 2006 emisă de Consiliului Local, prin care a fost respinsă contestațianr.3154/2006 formulată de debitorul - SRL, ce a solicitat reanalizarea impozitului pe spectacole pe care îl datora.
Susținerea recurentei că nu datora acest impozit întrucât nu a desfășurat activități de discotecă nu poate fi reținută de instanță.
Din procesul verbal nr.1186 din 2 martie 2006, 1811 din 3 aprilie 2006 și 2342 din 27 aprilie 2006, reiese că în urma monitorizării, reclamanta a desfășurat activități de discotecă vineri și sâmbătă, în perioada ianuarie -aprilie 2006.
Mai mult, din procesele verbale depuse în recurs, reiese că reclamanta a fost sancționată în mai multe rânduri ca urmare a încălcării prevederilor privind asigurarea ordinii și liniștii publice, întrucât în localul deținut de aceasta folosea muzica la o intensitate mare.
Faptul că recurenta desfășura activități de discotecă, reiese și din autorizația nr.- din 29 iulie 2005, emisă de, certificatul constatator emis de ORC, actul adițional la actul constitutiv al - SRL, contractul de închiriere al spațiului.
Din toate actele depuse și la fond și în recurs, reiese fără echivoc că reclamanta a desfășurat activități de discotecă, iar potrivit art.273 din Codul Fiscal, pentru aceste activități, reclamanta trebuie să plătească impozit, așa cum în mod corect a stabilit instanța de fond.
Susținerea recurentei că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art.225 CPC, ca urmare a lipsei unui răspuns al intimatei la interogatoriu, nu poate fi reținut de instanță ca motiv de modificare sau casare a hotărârii instanței de fond.
Art.225 CPC arată că instanța poate socoti refuzul de a răspunde la interogatoriu, ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
În legătură cu aplicarea art.225 CPC, în toate cazurile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde, va fi socotit ca un început de dovadă ce urmează a fi completat cu alte probe, iar puterea doveditoare a acesteia est6e lăsată la libera apreciere a instanței, aceasta nefiind obligată să considere aceasta atitudine ca fiind o mărturisire deplină.
Nici motivul constând în înlăturarea eronată a declarației martorului nu poate constitui motiv de modificare sau casare a sentinței.
Instanța de fond, în mod temeinic și legal a apreciat că depoziția martorului audiat în cauză este subiectivă și corect a înlăturat-o ca probă la dosar.
În consecință, având în vedere aceste considerente, instanța, în baza art.312 CPC, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 1681 din data de 19 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
DF/2 ex/24.04.2008
Jud.fond: -
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
