Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 33/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.33/CA/2008-
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Toros Vig Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Murg Florian
Judecător: - -- președinte secție
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S M- în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în SM, -, Bl.19, Sc.A, etaj 3, împotriva Sentinței nr.294/CA din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect Legea 188/1999.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cauza este la primul termen în recurs, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința civilă nr.294/CA din 26.09.2007 a Tribunalului Satu Mares -a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S M, în sensul că:
A obligat pârâta să plătească reclamantului prima de vacanță aferentă anului 2003 în sumă netă actualizată conform ratei inflației, calculată de la data scadenței primei și până la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată (art. 33 alin. 2 în forma inițială a legii): "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat".
Prin art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele administrației judecătorești, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 a bugetului de stat pe anul 2003, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 a bugetului de stat pe anul 2004, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, art. 5 alin. 5 din Legea 379/2005, aplicarea prevederilor art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (art. 33 alin. 2 în forma inițială au fost suspendate consecutiv până la data de 31 decembrie a anului bugetar pentru care s-a adoptat respectivul act normativ).
Aceste acte nu cuprind vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia. Această suspendare a exercițiului unui drept nu înlătură existența dreptului la prima de concediu cuvenită funcționarilor publici pentru că, astfel, s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția României revizuită privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementările date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație, se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată.
La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării".
Reținând ca esențială această dispoziție legală în interpretarea actelor normative incidente în cauză, instanța a constatat că suspendarea aplicării prevederilor prin care s-au stabilit drepturi salariale în favoarea reclamantului a fost dispusă prin actele normative amintite pe o durată determinată (pentru anul în curs în care a avut loc suspendarea exercițiului dreptului), iar prelungirea duratei acestei suspendări nu a fost dispusă în mod expres prin actele normative ulterioare prin care s-a dispus din nou suspendarea exercițiului dreptului.
Prin urmare, potrivit art. 62 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de această suspendare reintră de drept în vigoare.
Întrucât actele normative care au reglementat suspendarea exercițiul dreptului funcționarilor publici la prima de vacanță prevăzută de legea privind Statutul funcționarilor publici au fost adoptate pentru perioade de timp determinate datorită unor condiții financiare deosebite, respectiv pentru anul bugetar în curs, acestea și-au încetat aplicabilitatea la expirarea perioadei de timp pentru care au fost adoptate. Astfel, OUG nr. 33/2001, și-a încetat aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2002, Legea nr. 631/2002 la data de 31 decembrie 2003, Legea nr. 507/2003 la 31 decembrie 2004, Legea nr. 511/2004 la data de 31 decembrie 2005, iar Legea 379/2005 la 31 decembrie 2006. Ca urmare, dreptul funcționarilor publici de a beneficia de prima de vacanță aferentă anului 2002 încetat a mai fi suspendat începând cu data de 01 ianuarie 2003, pentru cel aferent anului 2003 la data de 01 ianuarie 2004, pentru cel aferent anului 2004 la 01 ianuarie 2005, cel aferent anului 2005 la 01 ianuarie 2006, respectiv cel aferent anului 2006 la 01 ianuarie 2007, termen la care s-a născut și dreptul la acțiune al reclamantului.
Pentru ca un drept prevăzut să nu devină lipsit de conținut, vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, în condițiile în care dreptul respectiv nu a fost abrogat, se impune ca acesta să se realizeze în spiritul și litera legii care a prevăzut existența acestuia.
În condițiile în care, autoritatea publică pârâtă cu care funcționarul public reclamant a avut raporturi de serviciu, nu a achitat acestuia prima de vacanță aferentă anului 2003 pentru care dispozițiile de suspendare a exercițiului acestui drept și-au încetat aplicabilitatea, instanța a apreciat că acțiunea în contencios administrativ formulată de acesta privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță cuvenită pe anul 2003, actualizată în funcție de rata inflației până la data acordării efective a acesteia este întemeiată, motiv pentru care, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, art. 10, 29 din Legea nr. 554/2004, art. 34 alin. 2, art. 91 indice 1 din Legea nr. 188/1999, art. 1 din Decret 167/1958 și a textelor de lege amintite, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului arată că aceste drepturi au fost suspendate în mod succesiv, recurenta enumerând toate actele normative care au dispus suspendarea acordării primei pentru concediu de odihnă.
Invocă faptul că în calitate de autoritate publică avea obligația de a respecta dispozițiile acestor acte normative, iar pronunțarea unei soluții în sensul admiterii cererii formulate de reclamantă ar conduce la apariția unor discriminări între funcționarii publici, contravenind astfel dis part.16 alin.1 din Constituția României, fiind vorba de o discriminare.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor invocate se constată că recursul nu este fondat.
Instanța de fond a avut în vedere suspendările dispuse prin actele normative succesive și a reținut în mod corect că prin încetarea suspendării începând cu 1 ianuarie 2007 drepturile au intrat în vigoare deoarece aceste drepturi nu au fost abrogate doar suspendate, făcând o aplicare corectă în acest sens a dispozițiilor art.62 din Legea 24/2000.
Motivul invocat privind încălcarea art. 16 alin.1 din Constituție nu poate fi reținut deoarece dreptul la prima de vacanță se aplică în mod egal tuturor funcționarilor publici și aceste drepturi trebuie să fie acordate în mod egal tuturor funcționarilor din momentul încetării măsurilor de suspendare a aplicării acestor dispoziții legale.
Nefiind nici un motiv care să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate în baza art.312 pct. 1 Cod procedură civilă se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S M- în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în S M,-, Bl.19, Sc.A, etaj 3, împotriva Sentinței nr.294/CA din 26.09.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.dec.TVA
Jud.fond
Tehn.red./2 ex.
04.02.2008
Președinte:Toros Vig Ana MariaJudecători:Toros Vig Ana Maria, Murg Florian
