Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 33/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 08.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 33
Ședința publică din 19 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 682/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Penitenciarul Arad, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dată fără citarea părților.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise din partea reclamantei recurente.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 12 ianuarie 2010 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 19 ianuarie 2010, când
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 01.10.2008 și precizată la 26.11.2008 (fila 20) reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Arad și a cerut anularea Deciziei nr.48/14.08.2008 și obligarea acestuia la restabilirea situației anterioare, în sensul radierii sancțiunii aplicate prin decizia atacată și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că prin decizia atacată a fost sancționată cu "suspendarea dreptului de avansare în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani", sancțiune prevăzută de art.62 lit. c din Legea nr.293/2004.
Decizia este nelegală, afirmă reclamanta, întrucât sesizarea formulată de la data de 04.07.2008 nu cuprinde datele prevăzute de art.22 (2) din Ordinul nr.2856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină în Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, respectiv lipsesc mențiunile referitoare la domiciliul și funcția celui care sesizează, pentru care sesizarea ar fi trebuit clasată conform art.22 (2) din Regulament.
Întrucât aceeași persoană a mai formulat încă o sesizare la data de 10.07.2008, dar nici aceasta nu cuprinde mențiunile cerute de art.22 (2) din Regulament, lipsind datele referitoare la funcția deținută de persoana care a făcut sesizarea, comisia de disciplină ar fi trebuit să claseze această sesizare.
Un alt motiv de nelegalitate al deciziei de sancționare invocat de reclamantă se referă la referatele comisiei de disciplină nr.B-/CD//29.07.2008 și /CD//07.08.2008, care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.30 (2), 31 din Regulament și art.63 (1) din Legea nr.293/2004, prin faptul că nu se referă la probele concrete în legătură cu dovedirea fiecărei acuzații care i se aduc, nu se motivează sancțiunea propusă, respectiv cea de la art.62 lit. c din Legea nr.293/2004 și nici nu se fac referiri la criteriile de individualizare a sancțiunii.
Reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate absolută a deciziei cu motivarea că aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările pe care le-a formulat în timpul cercetării disciplinare prealabile, respectiv apărările susținute oral în fața comisiei așa cum rezultă din procesul verbal nr.13/22.07.2008 și cele formulate în scris "Memoriu" din 23.07.2008, Concluzii - din 23.07.2008, obiecțiuni din 05.08.2006 care au fost respinse prin Referatul II din 07.08.2008 fără motivare, iar lipsa motivelor pentru care apărările au fost înlăturate, atrage conform art.33 (2) din Regulament sancțiunea nulități absolute.
Prin decizia atacată, reclamanta consideră că au fost încălcate și dispozițiile art.33 (3) din Regulament, întrucât i s-a aplicat o sancțiune disciplinară mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină.
Reclamanta consideră că sancțiunea aplicată este neîntemeiată, nesăvârșind abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, iar pe de altă parte că la individualizarea sancțiunii nu s-a ținut cont de criteriile de individualizare prevăzută de art.63 (1) din Legea nr.293/2004 și art.31 (3) din Regulament, sancțiunea fiind excesivă, cu atât mai mult cu cât a obținut întotdeauna calificativul " bun", fiind recompensată pentru activitatea desfășurată, iar în anul 2007 i s-a acordat salariul de merit.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a pune concluzii în fața instanței.
Prin sentința civilă nr.682/22.04.2004 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Penitenciarul Arad, pentru anularea Deciziei nr.48/14.08.2008 și radierea sancțiunii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr.48/14.08.2008 reclamanta a fost sancționată disciplinar cu sancțiunea prevăzută de art.62 lit. c din Legea nr.293/2004, în vigoare la data aplicării sancțiunii, constând în suspendarea dreptului de avansare în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani.
Abaterile disciplinare reținute în sarcina petentei pentru care a fost sancționată, sunt cele prevăzute de art.61 lit. a, lit. d și lit. p din Legea nr.293/2004, care se referă la faptele reprezentând manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; depășirea atribuțiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător față de persoanele private de libertate, care contravin legii privind executarea pedepselor sau față de alte persoane cu care intră în contract în timpul serviciului, respectiv nerespectarea obligațiilor prevăzute de art.46.
Potrivit Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din cadrul Autorității Naționale a Penitenciarelor și unităților subordonate aprobate prin Ordinul nr.2856/C/2004, actul administrativ de sancționare trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității mențiunile prevăzute la lit. a -
Instanța a respins excepția de nulitate a deciziei atacate pe motivul că aceasta nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile prevăzute de lit. caa rt.33 (2) din Regulament, întrucât la filele 9 și 10 din decizie (filele 26, 27 dosar), decizia cuprinde această motivare.
Este adevărat că această motivare reprezintă o reproducere a motivelor comisiei de disciplină prin care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă, dar făcând parte din cuprinsul deciziei, motivarea aparține și deciziei, această modalitate de motivare nefiind cenzurată de actele normative și ca urmare afirmațiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Au fost înlăturate și afirmațiile reclamantei privind procedura prealabilă efectuată cu nerespectarea prevederilor Regulamentului pentru că nu s-a clasat sesizarea către comisia de disciplină, deși aceasta nu îndeplinea condițiile cerute de art.22 (2) și propunerea de sancționare a comisia de disciplină nu cuprinde motivarea acestei propuneri.
Potrivit art.21 (1) și (2), sesizarea îndreptată împotriva unui funcționar public se adresează direct comisiei de disciplină din cadrul unității în care acesta își desfășoară activitatea sau poate fi adresată conducătorului unității care are obligația de aot ransmite de îndată comisiei de disciplină.
Împotriva reclamantei a formulat sesizare Inspectorul Principal de Penitenciar, la data de 09.07.2008 (fila 77) adresată Directorului Penitenciarului Arad.
Deși ar fi trebuit să o înainteze comisiei de disciplină, d-nul director a dispus sesizarea directă a comisiei de disciplină de către Inspectorul Principal, ceea ce acesta a și făcut la data de 10.07.2008 (fila 78).
Evident că în condițiile în care sesizarea din 09.07.2008 nu a fost trimisă comisiei de disciplină, aceasta nu a făcut obiectul vreunei analize din partea comisiei.
În ceea ce privește sesizarea din 10 iulie 2008, aceasta îndeplinește condițiile cerute de art.22 (2) din Regulament, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute la literele a -
Astfel, cu raportare la lit. a) a art.22 (2), sesizarea cuprinde numele, prenumele, domiciliul, funcția (funcționar public), locul de muncă ( Penitenciarul Arad ).
Susținerile reclamantei că propunerea de sancționare a comisiei de disciplină nu cuprinde motivarea sunt infirmate de mențiunile făcute de comisia de disciplină prin referatul din 07.08.2008 (fila 111) care cuprind tocmai motivarea propunerii de sancționare
Cu privire la temeinicia sancțiunii din motivarea în fapt a deciziei, instanța a reținut că reclamanta în calitate de agent șef de penitenciar a fost sancționată pentru că în data de 04.07.2008 la ieșirea din schimb, prin Postul de control 1, refuzat să prezinte bagajele la control șefului de post control 1 -, refuz care a fost însoțit de agresiuni verbale și fizice, constatând în cuvinte jignitoare adresate șefului postului de control și încercarea de aol ovi.
Atât din cercetarea prealabilă cât și din declarațiile martorilor (filele 128-135, 152), rezultă că la desfășurarea faptelor au asistat toate persoanele ce formau schimbul de lucru aflat în subordinea Inspectorului Principal din care face parte și reclamanta.
Toți martorii care au fost prezenți în incinta punctului de control au confirmat refuzul reclamantei de a prezenta bagajele la control și atitudinea agresivă a reclamantei constând în folosirea unui limbaj necorespunzător și ton ridicat, în împiedicarea agentului de pază de a-i verifica bagajele prin împingere, ce a determinat dezechilibrarea acesteia și a cărui cădere a fost evitată de Inspectorul Principal, care a sprijinit-
Prima instanță nu a reținut apărările reclamantei că agentul de pază s-a împiedicat datorită denivelării din paviment, în condițiile în care martorii oculari, T, au declarat cu valoare de certitudine că reclamanta a refuzat verificarea bagajelor și a împins-o pe martora, agentul de bază, ca să o împiedice să îi verifice bagajele.
Fapta reclamantei de a refuza prezentarea bagajelor la control șefului postului de control și agresarea acestuia, reprezintă abaterea disciplinară prevăzută de art.61 lit. d din Legea nr.293/2004, respectiv manifestarea unui comportament necorespunzător față de persoanele cu care întră în contract în timpul serviciului, iar împrejurarea că reclamanta a săvârșit fapta în fața mai multor persoane poate fi considerată ca întrunind și elementul abaterii disciplinare prevăzute de art.61 lit.a din lege, atitudinea reclamantei aducând atingere autorității în care își desfășoară activitatea.
Instanța a înlăturat sancțiunea prevăzută de art.61 lit. p, întrucât în decizie nu se precizează care din obligațiile prevăzute la art.46 din lege nu au fost respectate de reclamantă.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.63 (1) din Legea nr.293/2004 privind criteriile de individualizare a sancțiunii, instanța a apreciat că împrejurările în care s-a săvârșit fapta de către reclamantă, în fața tuturor persoanelor din schimb și chiar a șefului său direct, modalitatea de săvârșire a faptei, agresiunea persoanei care avea obligația de serviciu de a verifica bagajele celor care trec prin poartă cu intenția vădită de a ascunde conținutul bagajelor, conferă faptei un grad ridicat de gravitate pentru care se impunea o sancțiune proporțională cu aceasta.
Întrucât reclamanta nu a mai fost sancționată și pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu a obținut calificativul de "foarte bine", instanța a apreciat că sancțiunea aplicată prin decizie a fost bine individualizată.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea cererii precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că Hotărârea nr. 682/22.04.2008 este lipsită de temei legal, cuprinde motive străine de natura pricinii, ca urmare a interpretării greșite a actului dedus judecății, schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivul de nelegalitate, sancționat de legiuitor cu nulitatea absolută constă în aceea că decizia nr.48 din 14.08.2008 de sancționare, nu cuprinde motivarea înlăturării apărărilor formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile, raportat la norma imperativă reglementată de art. 33 alin. 2 lit. c) din Ordinul nr. 2856/C/2004 din 29.10.2004, deși apărările au fost cuprinse în procesul verbal nr. 13 din 22.07.2008, Memoriu din 23.07.2008 și în "Concluziile cu privire la actul și faptele prezentate în dosarul comisiei de disciplină" din 23.07.2008, în obiecțiunile din 05.08.2008, apărări respinse prin Referatul nr. II din 07.08.2008 fără a fi motivată respingerea.
motiv de nulitate constituie necitarea contestatoarei la două termene consecutive la Comisia de disciplină, încălcându-se în acest mod dreptul fundamental la apărare.
Mai arată că sancțiunea aplicată este netemeinică, nerespectând criteriile de individualizare prevăzute de art. 31 alin. 3 din Ordinul nr. 2856/2009 și art. 63 alin. 1 din Legea ne. 293/2004 raportat la starea de fapt reală.
Sancțiunea aplicată este mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină, care a făcut trimitere doar la sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 62 lit. c) din legea nr. 293/2004 nu și de art. 9 alin. 1 din Anexa la Normele Metodologice de aplicare a OG nr. 64/2006.
Mai mult decât atât, deși instanța prin motivarea sentinței criticate înlătură sancțiunea prevăzută de art. 64 lit. p) prin dispozitiv respinge plângerea menținând-o în totalitate, reținând că la 04.06.2008 la ieșirea din schimb ar fi refuzat să prezinte bagajele la control șefului de post control, comițând abaterea disciplinară prevăzută de art. 61 lit. d din legea 293/2004 într-o stare de fapt analizată subiectiv unilateral ( la postul de control se serba ziua unui coleg, se bea și când aceasta a ajuns acolo era neavenită). Analiza stării de fapt, este incorectă.
Pârâtul Penitenciarul Arada formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată că, referitor la excepția de nulitate a deciziei de sancționare invocată de reclamantă pe motiv că această decizie nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă, instanța a respins excepția invocată cu mențiunea că decizia de sancționare cuprinde motivarea privind respingerea motivelor invocate de reclamantă în susținerea apărării.
Instanța totodată a constatat că sesizarea din data de 10.07.2008 a îndeplinit condițiile cerute de art. 22 alin. 2 din Regulament, având cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute la lit. a-
În acest sens instanța a reținut că reclamanta în calitate de agent șef adjunct de penitenciare a fost sancționată disciplinar pentru că, în data de 04.07.2008, la ieșirea din schimb, prin Post control nr. 1, refuzat să prezinte bagajele la control șefului post control 1 -, refuz care a fost însoțit de agresiuni verbale și fizice, constând în cuvinte jignitoare adresate șefului postului de control și în încercarea de aol ovi.
La scena descrisă mai sus, au fost prezente toate persoanele care fac parte din schimbul de lucru aflat în subordinea inspector principal din care face parte și reclamanta, persoane care, de altfel au confirmat refuzul reclamantei de prezenta bagajele la control precum și atitudinea agresivă a acesteia constând în folosirea unui limbaj necorespunzător, dar și prin împiedicarea agentului de pază din post control 1 de a-i verifica bagajele prin împingerea acestuia, căderea agentului de pază fiind împiedicată de inspector principal.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către reclamanta recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În mod corect a reținut Tribunalul Arad că Decizia nr.48 din 14.08.2008 de sancționare cuprinde motivarea înlăturării apărărilor formulate în timpul cercetării disciplinare prealabile, din lecturarea deciziei menționate rezultând cu claritate că mărturiile colegilor reclamantei, depuse în fața comisiei de disciplină, au fost cele care au determinat comisia menționată să înlăture apărările reclamantei.
Prin urmare, susținerile recurentei reclamante pe aspectul neanalizării corecte a argumentelor sale în etapa cercetării disciplinare sunt apreciate de C ca fiind neîntemeiate.
De asemenea, Curtea apreciază neîntemeiată susținerea recurentei cu privire la necitarea sa în fața comisiei de disciplină, de vreme ce aceasta a fost prezentă și a avut posibilitatea de a-și formula apărările în fața comisiei, așa cum rezultă din conținutul deciziei atacate, aspect necontestat de altfel de către recurenta reclamantă. Aceeași posibilitate a avut-o reclamanta și în fața primei instanțe, astfel încât nu se poate susține că aceasta ar fi fost pusă în situația de a nu se putea apăra, reclamanta neinvocând în acțiunea promovată alte apărări de fond de cât cele invocate în fața comisiei de disciplină.
Criticile vizând sancțiunea aplicată și nerespectarea criteriile de individualizare prevăzute de art. 31 alin. 3 din Ordinul nr. 2856/2009 și art. 63 alin. 1 din Legea nr. 293/2004 sunt neîntemeiate, având în vedere că reclamanta a fost găsită vinovată de săvârșirea mai multor abateri, respectiv: 1). manifestările care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, prevăzută de art. 61 alin.1 lit. a (actualmente art.69) din Legea nr.293/2004; 2). depășirea atribuțiilor de serviciu ori manifestarea unui comportament necorespunzător față de persoanele private de libertate, care contravine legii privind executarea pedepselor, sau față de alte persoane cu care intră în contact în timpul serviciului, prevăzută de art. 61 alin.1 lit. d (actualmente art.69) din Legea nr.293/2004; 3). nerespectarea obligațiilor prevăzute laart. 46(actualmente art.48), sanctiune prevăzută de art. 61 alin.1 lit. p (actualmente art.69) din Legea nr.293/2004.
Nu în ultimul rând, Curtea observă că reclamanta a fost urmărită penal, prin Ordonanța emisă în dosarul nr.316/P/2008 dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art.250 alin.3 Cod penal, și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii de 500 lei.
Este însă adevărată susținerea recurentei potrivit căreia, deși instanța prin motivarea sentinței criticate înlătură abaterea disciplinară prevăzută de art. 64 lit. p) prin dispozitiv respinge plângerea menținând-o în totalitate.
Astfel, Curtea observă că instanța de fond a reținut că în decizie nu se precizează care din obligațiile prevăzute la art.46 (actualmente art.48) din Legea nr.293/2004 nu au fost respectate de reclamantă, însă această constatare a primei instanțe este combătută de chiar conținut deciziei atacate, lafila 10 deciziei făcnduse trimitere la art.46 lit.,respectiv la obligația de a fi disciplinat, respectuos și corect față de șefi, colegi sau subalterni și la obligația de a respecta ierarhia conferită de funcția și gradul profesional deținute.
Curtea nu apreciază astfel necesară modificarea sentinței civile atacate întrucât este evident că prima instanță s-a aflat într-o eroare determinată de omisiunealitereia articolului 46 (actualmente art.48) din fila 11 deciziei de sancționare.
Nu pot fi reținute nici susținerile privind aplicarea altei sancțiuni decât cea propusă de comisia de disciplină, sancțiunea aplicată având corespondent în sancțiunea propusă, respectiv suspendarea dreptului de avansare în gradul profesional pe o perioadă de 2 ani, prevăzută de art.62 lit. c din Legea nr.293/2004 (actualmente art. 70). Cât privește retragerea salariului de merit, această măsură apare ca fiind firească și obligatorie, față de prevederile art.9 alin.1 din Anexa nr.1 la Normele Metodologice aprobate prin nr.399/C/06.02.2007, fiind greu de justificat păstrarea unei recompensări financiare pentru un comportament care de fapt s-a soldat cu aplicarea unor sancțiuni disciplinare.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanta recurentă sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Totodată, Curtea va lua act că intimatul pârât nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.682/22.04.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Penitenciarul Arad.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./03.02.2010
Tehnored LM/03.02.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
