Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 330/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.330
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Alexandru Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor prin T împotriva sentinței civile nr.99/21.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative-prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Inspectoratul Județean de Poliție al județului T, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că recurenți au cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.99/21.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timișa admis acțiunea reclamantul și a obligat pârâții Ministerul Internelor si Reformei Administrative si J la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anii 2004,2005, 2006 si a sporului de fidelitate pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate in raport cu rata inflației la data plății efective.
Obliga paratul Ministerul Economiei si Finanțelor sa aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți către Ministerul Internelor si Reformei Administrative, care vor fi redistribuite către ordonatorul secundar de credite T, in vederea achitării acestora către reclamant.
Respinge cererea de chemare in garanție a Ministerul Economiei si Finanțelor formulata de paratul Ministerul Internelor si Reformei Administrative.
De asemenea au fost respinse excepțiile invocate în cauză.
În motivare s-a reținut faptul că în privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța nu a contestat faptul ca neavând calitatea de ordonator principal de credite MFP, nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant si ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii fata de parații, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul MIRA si a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila si MFP.
vreme reclamantul a fixat cadrul procesual prin chemarea in judecata a pentru alocarea sumelor necesare plaților pretinse, instanța apreciază ca nu se poate proceda ca efect al admiterii acțiunii, si la admiterea cererii de chemare in garanție formulata de paratul MIRA, fiind incompatibila calitatea de parat, direct obligat, cu aceea de chemata in garanție.
Pe fond s-a stabilit că reclamantul, conform susținerilor acestuia si a scriptelor depuse la dosarul cauzei, are calitatea de angajat si își desfășoară activitatea profesionala ca si funcționar public civile cu statut special in conformitate cu art.1 din nr.360/2002.
Art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi cuvenite polițiștilor, prevede ca "la plecarea in concediul de odihna, polițistul primește o prima de concediu legal cu salariul de baza din luna anterioara plecării in concediu".
Este adevărat, ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, au fost suspendate succesiv prin legile bugetare anuale, respectiv prin art.9 al.7 din nr.507/2003 s-a suspendat pana la 31.12.2004, prin art.8 al.7 din nr.511/1004 pana la 31.12.2005 si prin art.5 al.5 din nr.379/2005 a fost suspendata pana la 31.12.2006.
Dispozițiile art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003 prin care s-a acordat dreptul solicitat au fost in funcție pe toata perioada de suspendare, dispozițiile legale de suspendare neconținând vreo referire la eventualitatea desființări dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia si care nu pot fi considerate ca ar înlătura însăși existenta lui.
Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui cat timp prin nici o dispoziție legala nu i-a fost înlăturata existenta pana la introducerea acțiunii.
Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța a reținut că reclamantul in aceiași calitate de funcționar public cu statut special-agent de politie, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acorda un spor de fidelitate de pana la 20% din salariul de baza, in condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.
Așa fiind instanța a apreciat că, suspendarea in mod succesiv, a aplicării dispozițiilor art.6 si art.37 al.2 din OG nr.38/2003 nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale si ca efectul actelor normative nr.743/2001, nr.631/2002, nr.507/2003, nr.511/2004, nr.28/2005 si nr.380/2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantului la încasarea indemnizației reprezentând prima de concediu pe anii 2004,2005,2006 si a sporului de fidelitate pentru anul 2005, motiv pentru care in temeiul art.6, art.37 al.2 din OG nr.38/2003, raportat la art.1,art.8, art.10 si art.18 din nr.554/2004, acțiunea va fi admisa conform dispozitivului ce face parte integranta din prezenta hotărâre, iar sumele vor fi actualizate cu rata de inflație in raport de disp.art.1094 si art.1088 civil, impunându-se repararea integrala a prejudiciului suferit de către reclamant.
În cauză a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin T solicitând respingerea acțiunii.
Recurentul critică prima instanță pentru că nu a respins acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor deoarece, pe de o parte, între reclamanta și Ministerul Economiei nu există absolut nici o relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de altă parte, Ministerul Economiei și Finanțelor nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Rolul acestuia din urmă este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată potrivit art.16-30 din Legea nr.500/2002 modificată, privind finanțele publice.
Astfel, art.18 alin.2 lit.b) și art.28 lit.e) din Legea nr.500/2002 modificată, privind finanțele publice, prevăd că: "art.18 (2) Guvernul asigură b) elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de prezenta lege;
Art.28 Elaborarea bugetelor Proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza; e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative-prin reprezentantul său legal, este ordonator principal de credite bugetare, la fel și Ministerul Economiei și Finanțelor și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plată un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei, pentru salariații unor instituții bugetare de stat sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare.
Raportat la dispozițiile art.18 alin.2 lit.b) și art.28 lit.e) din Legea nr.500/2002 modificată, privind finanțele publice numai Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetelor stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
În subsidiar, pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, deoarece raportat la faptul că reclamantul, are calitatea de funcționar public, conform art.92.1 din Legea nr.188/1999 acest litigiu poate fi soluționat doar de secția de contencios administrativ a Tribunalului Timiș.
În aceste context, conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind, privind contenciosul administrativ, aceștia avea obligația să formuleze o cerere pe procedura administrativă și să solicite acordarea drepturilor sale direct de la angajator.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este nefundat și se respinge pentru că:
Privitor la excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, instanța o respinge ca neîntemeiată având în vedere prevederile art. 4 aliniatul 2 art. 28, art. 35 și art. 19 litera b din Legea nr. 500/2002 care prevăd că fără asigurarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești de către Ministerul Finanțelor Publice nu se vor putea plăti sumele bănești ce reprezintă prime de concediu, întrucât pârâții sunt finanțați de la bugetul de stat de către Ministerul Finanțelor Publice.
Legat de aplicarea prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004 privind îndeplinirea procedurii prealabile și pentru că din analiza sistematică a dispozițiilor art.91 și 93 din Legea nr.188/1999 republicată, rezultă faptul că acestea stabilesc nu numai competența materială de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, în favoarea instanțelor de contencios administrativ, ci și procedurile de soluționare a unor astfel de litigii, derogatorii de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ, iar în cauza de față, actul normativ precizat nu prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care nu se impune realizarea acesteia.
De precizat, că în cazul în care legiuitorul a dorit ca acest fapt să aibă loc, l-a menționat în mod expres, într-o singură împrejurare, respectiv prin art.89, în care dispune că în situația încetării raportului de serviciu, funcționarul public se poate adresa instanței de contencios administrativ, însă în condițiile și termenele prevăzute de Legea nr.554/2004 modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin T, împotriva sentinței civile nr.99/21.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 19.III.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. R:O- 24.03.2008
Tehnored. /2 ex./26.03.2008
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Răzvan Pătru, Alexandru Cristian
