Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 332/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 332
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat " " S, dul - - nr. 48, -.96,. B, etaj 2,. 6, județul S, împotrivasentinței nr. 1865 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr. 6002/86/),în contradictoriu cu pârâtul Centrul de și pentru Dezvoltare în - V, cu sediul în-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns, avocat pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind aceștia și pârâtul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat pentru reclamanții recurenți, depune chitanța nr. - din 26 februarie 2010, în cuantum de 2 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar - aferente recursului declarat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Avocat pentru reclamanți, pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței instanței de fond și trimiterea spre rejudecare a acțiunii. În susținere, precizează că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în cuantum de 25% din salariu și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariu, totalul reprezentând din salariul fiecărui reclamant, astfel că acesta a fost cuantificat și stabilit în mod legal.
În temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, înregistrată sub nr- din 22.09.2009, reclamanții, - au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Centrul de și pentru Dezvoltare în - V D, obligarea acestuia la plata sumelor de bani, reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.09.2008 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plății efective.
În motivare, reclamanții au arătat că, potrivit art. 31 alin.1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Au precizat că până la republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin.1 lit. c și d din lege.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007
Prim urmare, atât prin Legea nr. 188/1999 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251/2006, cât și prin Legea nr. 188/1999 republicată și renumerotată sunt îndreptățiți la aceste sporuri, fără nici o condiționare.
Dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă. Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție. Norma de suspendare contravine și art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece dispozițiile art. 44 din OUG nr. 92/2004 sunt retroactive, suspendând retroactiv un drept câștigat sub imperiul Legii nr. 188/1999.
De asemenea, neacordarea acestor sporuri contravine și dispozițiilor prevăzute de Codul Muncii care prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, salariaților fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
Examinând textul art. 44 din nr.OUG 92/2004 prin care a fost suspendată plata drepturilor bănești, reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare nu a fost restrâns, ci îngrădit, atingând însăși existența dreptului.
Din interpretarea sistematică și logică a textelor de mai sus rezultă că plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare i se cuvine, întrucât nici executivul și nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constituționale menționate.
Au considerat că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu o eventuală excepție de neconstituționalitate.
Legal citat, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că în perioada pentru care reclamanții solicită obligarea pârâtului la plata acestor drepturi bănești a respectat prevederile legale care reglementau salarizarea funcționarilor publici.
A concluzionat că reglementările privind salarizarea funcționarilor publici în perioada 2008 - 2009, nu prevăd acordarea drepturilor salariale de natura celor solicitate, iar bugetele aprobate instituției de către ordonatorul principal de credite pentru perioada menționată, nu conțin prevederi pentru plata acestor suplimente salariale.
Prin sentința nr. 1865 din 05 noiembrie 2009 Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți, reținând că prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.31 al.1 lit. "c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Conform art. 329 al.3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au reiterat aspectele pe care au înțeles să-și fundamenteze pretențiile și au arătat că trimiterea instanței la decizia pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de casație și Justiție - Secțiile Unite nu le este aplicabilă, întrucât și-au cuantificat pretențiile, în sensul că au solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentului postului în cuantum de 25% din salariu și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salarii, totalul reprezentând din salariul fiecărui reclamant, salar care și el este cuantificat și stabilit legal
Au mai învederat că, la data declarării recursului, soluția pronunțată în interesul legii nu era motivată, nu era publicată în Monitorul Oficial al României și prin urmare, nu poate produce efecte juridice.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că prin decizia nr.20 din 21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, a fost admis recursul declarat în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, s-a stabilit că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Soluția este în concordanță cu cea statuată prin decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale a României, potrivit căreia, prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, precum și cu cea consacrată de Decizia nr. 838/27 mai 2009 a Curții Constituționale a României, care, constatând existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție are obligația de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituția României, neavând competența constituțională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege, ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1, 3041Cod procedură civilă,Curtea, văzând că nici din oficiu nu sunt date motive de casare, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat " " S, dul - - nr. 48, -.96,. B, etaj 2,. 6, județul S, împotrivasentinței nr. 1865 din 05 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr. 6002/86/),în contradictoriu cu pârâtul Centrul de și pentru Dezvoltare în - V, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond.
Tehnodact.
08.03.2010/2 ex.
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Galan Marius, Nastasi Dorina
