Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 333/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - funcționari publici Legea nr.188/1999 -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 333
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Hîncu Cezar
JUDECĂTOR 2: Galan Marius
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței, se află judecarea recursului declarat de reclamanta
, domiciliată în municipiul S,-, -11,. C,.19, județul S,împotriva sentinței nr. 1962 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-),în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în S,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat pentru reclamanta, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul recurentei, depune chitanța nr. -/25.02.2010 în sumă de 2 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei - aferente recursului declarat. Depune practică judiciară, în susținerea recursului.
Instanța, verifică actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Avocat pentru reclamanta, pune concluzii de admitere a recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanță. În susținere, precizează că înscrisurile care ar viza comunicarea deciziei către reclamantă, nu vizează strict comunicarea actului, acesta reprezentând înștiințare cu privire la emiterea deciziei nr. 173/2003 iar în acea perioadă, reclamanta se afla în concediu de odihnă. Concluzionând, decizia nr. 173/2003 a fost comunicată în materialitatea ei odată cu adresa de înștiințare, respectiv odată cu îndeplinirea procedurii prealabile și, pe cale de consecință, nu poate fi reținută tardivitatea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
URTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la data de 21,05.2009 cu număr de dosar -, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea Deciziei nr.173/2003, în sensul reîncadrării în funcția de consilier juridic, clasa I gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare, obligarea pârâtei la emiterea deciziei de reîncadrare și la efectuarea modificărilor în carnetul de muncă, obligarea pârâtei la acordarea diferențelor de drepturi salariale corespunzătoare rectificărilor dispuse și obligarea pârâtei la emiterea actelor subsecvente actului principal de reîncadrare, în sensul dispunerii promovării, potrivit legii.
În motivarea cererii sale a arătat, în primul rând că, prin Decizia nr. 173 din 15.07.2003 (necomunicata) a fost reîncadrata in funcția publica de execuție consilier juridic principal clasa 1, cu păstrarea elementelor salariale avute anterior.
Reclamanta a arătat ca fiind eronată încadrarea sa pe această funcție, întrucât s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 161/2003 coroborate cu ale art. 4 lit. a) si art. 5 din Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici aprobate prin Ordinul nr. 218/27.05.2003 emis de Ministerul Administrației Publice - Agenția Naționala a Funcționarilor Publici, care precizează in mod expres ca reîncadrarea in funcțiile publice se face in funcție de punctajele obținute, respectiv minim 7 puncte pentru gradul profesional SUPERIOR, minim 5 puncte pentru gradul profesional PRINCIPAL, minim 4 puncte pentru gradul profesional ASISTENT. După cum rezulta din fisa individuala, punctajul obținut de reclamantă a fost 9,83 puncte.
În al doilea rând, condiția speciala necesara reîncadrării funcționarilor publici se refera la un singur criteriu, cel al punctajului, prevăzut la art4 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 218/2003, iar punctajul obținut de mine, conform fisei individuale de reîncadrare face dovada îndeplinirii condiției specifice de reîncadrare, funcția publica deținuta la data reîncadrării având la baza calificativele obținute la evaluările profesionale, vechimea in specialitate, studiile necesare, complexitatea si importanta atribuțiilor prevăzute in fisa postului.
Nota nr.472.823 din 26.06.2003 emisa de MFP, a instituit un regim derogatoriu de la dreptul comun in materie, ajungându-se in fapt la echivalarea funcțiilor deținute de funcționarii publici cu funcțiile noi, fără respectarea procentelor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 161/2003 si a procedurii prevăzute de Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 218/2003. Este de principiu ca printr-un act de nivel inferior nu se poate modifica sfera de cuprindere a raporturilor juridice reglementate prin actul normativ de superior, publicat in Prin aceasta Nota, emitentul nu a aplicat dispozițiile art. 5 alin.3 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 213/2003, ci a instituit un alt criteriu de departajare a funcționarilor publici, pentru care nu a avut abilitate legala, criteriu ce a fost aplicat in operațiunea de reîncadrare în funcția publică.
În al treilea rând, prin nr.OUG 92/2004 cu aplicabilitate restrânsă numai pentru anul 2005, parata a avut posibilitatea corectării reîncadrării, insa neîndeplinirea culpabilă din partea acesteia a obligației conform prevederilor legale, o îndreptățește pe reclamantă să solicite corectarea acestei reîncadrări.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă, conform disp.art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând cu privire la reîncadrarea funcționarilor publici, se impune a se face distincție între procedura reîncadrării și promovarea în gradul profesional al funcționarilor publici.
Potrivit art.64 din Legea nr.188/1999 republicată, modificată prin Legea nr.161/2003, promovarea este o modalitate de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcții publice superioare.
Promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut de funcționarul public se face prin concurs sau examen organizat anual.
Aceste dispoziții au fost preluate de art.35 al.1 din OG nr.2/2007 privind reglementarea drepturilor funcționarilor publici încadrați în autorități sau instituții publice care pot promova pe un post vacant într-un grad profesional superior pe baza de examen sau concurs.
În conformitate cu prevederile art.14 din HG nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei.
Ca urmare, a solicitat să se constate că procedura și modul în care au fost aplicate dispozițiile legale referitoare la reîncadrarea în funcție au fost respectate de DGFP S și că în prezenta cauză se face vorbire de promovarea în funcție și nu de reîncadrare, ceea ce reprezintă două noțiuni diferite.
În virtutea rolului activ, instanța a solicitat pârâtei să facă dovada comunicării către reclamantă a deciziei contestate care a răspuns prin adresa nr.14736/12.08.2009.
În ședința publică din data de 12.11.2009, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității acțiunii.
Prin sentința nr. 1962 din 12 noiembrie 2009, Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia nr.173/2003 (fila 8 dosar fond) s-a dispus ca, începând cu data de 15 iulie 2003, funcționarii publici din cadrul aparatului propriu al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului S, administrațiile finanțelor publice ale municipiilor S, Câmpulung M, F, R și V D, ale orașelor G H și, ale comunelor S, F și R, sun reîncadrați în funcțiile publice de conducere și respectiv funcțiile publice de execuție, prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici, cu modificările și completările anterioare la compartimentele nominalizate în anexele nr.1-11, care fac parte integrantă din prezenta decizie, cu menținerea pentru anul 2003 drepturilor salariale stabilite conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu era obligată să facă dovada parcurgerii procedurii prealabile, fiind funcționar public, în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr.188/1999.
Potrivit art.106 din actul normativ mai sus-menționat procedura parcurgerii prealabile este obligatorie doar în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale.
Prin actul administrativ contestat, reclamantei nu i-a încetat raportul de serviciu, astfel că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.76 din Legea nr.188/1999 care nu mai fac trimitere la Legea nr.544/2004. Am interpretarea "per a contrario" a dispozițiilor art.106 din Legea nr.188/1999 rezultă că în toate cazurile în care nu se dispune încetarea raporturilor de serviciu, funcționarul public nu este obligat la parcurgerea procedurii prealabile.
Din moment ce procedura parcurgerii procedurii prealabile nu este obligatorie, instanța interpretând prin analogie art.11 al.2 lit.a din Legea nr.544/2004 (ubi eatem est ratio, eadem solutio esse debet), a apreciat că termenul în care reclamanta ar fi putut introduce acțiunea era de 6 luni de la data comunicării actului.
Prin adresa nr.8121 din data de 15.07.2003 (fila 123 dosar) a rezultat că reclamantei i-a fost comunicat faptul că, prin decizia contestată a fost reîncadrată în categoria funcționarilor publici de execuție, în funcția publică de consilier juridic principal clasa I la serviciul juridic, aceasta semnând de luare la cunoștință.
Art.11 al.2 din Legea nr.544/2004 prevede că cererea în anularea unui act administrativ poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an de la data luării la cunoștință a actului, însă numai pentru motive temeinice. Motivele temeinice care pot justifica introducerea cu întârziere a acțiunii nu sunt definite de lege, nici măcar generic, fapt care conferă instanței să aprecieze la modul concret dacă va trece mai departe la soluționarea pe fond a cauzei.
În cauza dedusă judecății, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței motivelor temeinice, astfel, aceasta a semnat de luare la cunoștință, adresa prin acre i s-a comunicat decizia contestată.
De altfel, din mențiunile efectuate în carnetul de muncă (fila 21-23 dosar) rezultă că la data de 15.07.2003 reclamanta a fost reîncadrată conform Legii nr.161/2003, ceea ce s-a reflectat în primul rând asupra drepturilor salariale, astfel încât, instanța a apreciat că reclamanta a avut cunoștință de decizia contestată în anul 2003. de altfel, chiar dacă ar fi făcut dovada existenței motivelor temeinicie, acțiunea reclamantei este introdusă cu mult după termenul de 1 an prevăzut de lege, art.11 al.5 din Legea nr.554/2004 calificând termenul de 1 an ca fiind un termen de decădere. Ca efect al decăderii se pierde dreptul procedural care nu a fost exercitat în termen, având în vedere dispozițiile art.103 cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția tardivității acțiunii și va respinge acțiunea ca tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.
În esență, recurenta arată că nelegal instanța de fond i-a respins acțiunea, reținând tardivitatea acesteia, deși a înregistrat-o la instanță în termenul prevăzut de lege.
Examinând recursul declarat în cauză, al cărui motiv poate fi încadrat în disp. art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Art. 11 al. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede expres: "Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz".
În speță, prin acțiunea ce face obiectul litigiului de față înregistrat la instanța de fond la data de 21.05.2009, reclamanta a solicitat modificarea Deciziei nr.173 din 15.07.2003.
Ori, cum din adresa nr.8121 din 15.07.2003 (fila 123 dosar fond), rezultă că reclamanta a luat la cunoștință de reîncadrarea dispusă prin Decizia nr. -, semnând personal adresa menționată, acțiunea introdusă la instanța de judecată după cca 5 ani, apare ca fiind evident tardivă cum corect a reținut și instanța de fond.
În consecință, cum criticile recurentei nu sunt pertinente iar din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul S,-, -11,. C,.19, județul S,împotriva sentinței nr. 1962 din 12 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr-),în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în S,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. Jud.:- -
Jud.fond:
Tehnodact.
24.03.2010/2 ex.
Președinte:Hîncu CezarJudecători:Hîncu Cezar, Galan Marius, Nastasi Dorina
