Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 335/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.335/2008
Sedința publică din data de 07 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 2212 din data de 16.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu reclamanții- intimați, - și, având ca obiect obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea sporului de fidelitate.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă consilier juridic cu delegația la dosar în reprezentarea intereselor recurentului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE-INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentanta recurentului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE-INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C depune la dosar taxele de timbru datorate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Recursul formulat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta recurentului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cererii de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părții prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE-INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C solicită admiterea
recursului, modificarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, potrivit motivelor arătate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
În opinia sa, hotărârea pronunțată de instanța de fond este vădit nelegală deoarece aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG38/2003, suspendată fiind, nu putea produce efecte pentru anul 2006.
Măsura legislativă a suspendării unui act normativ ori a unei dispoziții legale cuprinsă într-un act normativ nu poate fi nesocotită, deoarece, atâta timp cât o dispoziție legală este suspendată, aceasta nu face parte din ordinea de drept, mai precis, pe perioada suspendării este ca și cum respectiva reglementare nu ar exista. Prin urmare, aceste dispoziții fiind suspendate, în bugetul IPJ C nu au fost alocate sume pentru plata acestui drept pentru anul 2005.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.212 din 16 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, și - împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI ROMANE, INSPECTORATUL DE POLITIE JUDETEAN C și pârâtul - chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI Ș FINANTELOR și, în consecință, s-au admis cererile de chemare în garanție a formulate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Totodată, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
Prin aceeași hotărâre, a fost obligat pârâtul Inspectoratul Județean C să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu rata inflației începând cu data plății.
De asemenea, pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator secundar și principal de credite să includă în bugetul propriu sumele necesare și obligă pârâtul și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în rectificarea bugetului și să le vireze ordonatorului principal de credite.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit prev. art. 1 din Legea nr. 360/2002 și art. 5 alin. 1 lit. f din Legea nr. 188/1999 reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special - polițiști în cadrul C, iar prin art. 6 din nr.OG 38/2003 modificată și completată s-a stabilit că li se acordă spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază.
Prima instanță a reținut că textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la sporul de fidelitate în favoarea funcționarilor publici sunt date prin încălcarea normelor constituționale, asemenea drepturi neputând fi suspendate pe o durată nedeterminată de timp, întrucât, în acest caz, acest drept prevăzut ar deveni o obligație lipsită de conținut, invocându-se și disp. art. 18 din Codul muncii.
Or, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste sporuri.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța de fond a reținut incidența art. 78 din Codul muncii și făcând aplicarea disp. art. 1.165 Cod civil, art. 139 din Codul muncii, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 6 din nr.OG 38/2003, art. 78 din Legea nr. 350/2002, a admis acțiunea reclamanților, dispunând reactualizarea drepturilor bănești cu rata inflației, până la data efectuării plății.
Totodată, prima instanță a obligat pârâții și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator secundar și principal de credite, să includă în bugetul propriu sumele necesare plății sporului de fidelitate cuvenit reclamanților, respingând astfel excepția lipsei calității procesuale pasive a și obligând pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în rectificarea bugetului și să le vireze fondurile necesare achitării sumelor cu titlu de spor de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu rata inflației.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin
Recurentul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9.pr.civ. precum și menținerea obligației să includă în rectificarea bugetară și să vireze fondurile necesare achitării sporului de fidelitate aferent anului 2005.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că dreptul pretins de reclamanți este reglementat de dispozițiile nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, însă, exercițiul dreptului invocat de către reclamanți, respectiv art. 6 din nr.OG 38/2003 a fost suspendat pentru anul 2005 potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului, astfel că în bugetul aprobat C în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate, mai mult, prin art. 57 din nr.OG 38/2003 se prevede că acordarea acestor drepturilor bănești se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual. Ca atare, urmare a suspendări nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate.
Prin recursul formulat MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamanților, precum și a cererii de chemare în garanție îndreptate împotriva Ministerului Economiei si Finanțelor de către.
În dezvoltarea motivelor de recurs, chematul în garanție a arătat că instanța de fond în mod greșit a admis acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție formulată de
A mai susținut că nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Analizând recursurile declarate de către pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
1. în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice: "În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3 (1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Astfel, este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
2. În privința recursului MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, Curtea reține că după cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, sporul de fidelitate nu putea fi anulat prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea plății sporului de fidelitate nu echivalează cu înlăturarea dreptului la acesta, ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata sporului fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca o măsură de sancționare a creditorului care nediligent și care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege. În speță, însă, reclamanților nu li se poate imputa o stare de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizează implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de pârâți ca fiind nefondate iar în temeiul art. 304 pct. 9 și art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 din Legea nr.554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior le va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr. 2.212 din 16 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./21 februarie 2008
Jud.fond. -,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
