Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 335/ Dosar nr-
Ședința publică 13 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR prin reprezentanta în teritoriu Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.196/CA/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 mai 2008, când părțile au fost lipsă, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentin ț a civilă nr. nr.196/CA/14.03.2008 a Tribunalului Bra șov secția comercială și de contencios administrativ și fiscal s-a dmis acțiunea formulată de reclamantul in contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B și, pe cale de consecință: au fost obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de fidelitate pentru anul 2005, actualizat cu rata inflației la data efectuării plății; s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, cerere formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative; s-a admis cererea formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative privind chemarea in garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor și, in consecință: a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății sporului de fidelitate arătat anterior; au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronun ț a această sentin ț ă, prima instan ț a a re ținut că:
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, conform art. 137 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, respingând-o, având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este, față de dispozițiile. 500/2002 și HG 208/2005, singurul in măsură să prevadă și să aloce in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, în fapt, reclamantul a fost angajat în cadrul Inspectoratul Județean de Poliție B, având calitatea de funcționar public cu statut special, aspect ce rezultă din adresa nr. 52/10.01.2008 emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B, calitatea sa nefiind contestată de pârâți.
În drept, instanța de fond a apreciat că, în cadrul raportului de serviciu existent între reclamant și pârâți, acestora le incumbă obligația corelativă drepturilor prevăzute de prevederile art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care stabilesc că "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne", astfel că în ipoteza cererii reclamantului de obligare la plata sumelor reprezentând sporul de fidelitate pentru anul 2005, pârâții au calitate procesuală pasivă, revenindu-le obligația corelativă acestor drepturi.
Pe fondul acestei cereri, instanța de fond a considerat că, deși prin efectul OUG 118/24.11.2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Administrației și Internelor - art. 2, exercițiul dreptului de a încasa sporul de fidelitate, prevăzut de prevederile art. prevederile art.6 din OG nr.38/2003, a fost suspendat în anul 2005, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea drepturilor, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul drepturilor.
Dreptul la sporul de fidelitate continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea drepturilor la prima de vacanță și la sporul de fidelitate nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea sporului de fidelitate in anul 2005 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, apreciază că dispozițiile privind suspendarea nu au produs niciun efect sub aspectul existenței dreptului la sporul de fidelitate, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Dreptul la sporul de fidelitate al polițiștilor, instituit prin art. 6, fost introdus în OG 38/2003 încă de la adoptarea sa și și-a produs efectele începând din 01 ianuarie 2004, continuând să existe și în prezent, și producând consecințe și in anul 2005.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la sporul de fidelitate acordat polițiștilor prin acest text a existat în perioada anului 2005, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003], nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 118/24.11.2004, neconținând vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, nu pot fi considerate nici ele că ar înlătura însăși existența lui.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2004 - 2007.
Suspendarea dreptului la sporul de fidelitate nu poate înlătura existența lui, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la sporul de fidelitate, iar acesta a continuat să fie prevăzut și ulterior perioadei în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada anului 2005, deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2005, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească polițiștilor, pentru anul 2005 sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG 38/2003.
Raportat considerentelor expuse, Tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamantului sumele reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din OG 38/2003.
Suma reprezentând sporul de fidelitate va fi actualizată în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Cu privire la cererea de chemare in garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aceasta este fondată și, în temeiul dispozițiilor art. 60, 63 Cod Procedură Civilă și a. 500/2002 și HG 208/2005 a fost admisă, având in vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor este singurul in măsură să vireze in bugetul Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării plății sumelor stabilite prin prezenta hotărâre. Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat la plata, către angajați ai altor instituții, a unor drepturi salariale, ci la virarea către Ministerul Internelor și Reformei Administrative a fondurilor necesare achitării primei de concediu și sporului de fidelitate, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind singurul abilitat in acest sens.
Față de soluția pronunțată, având in vedere și dispozițiile art. 274 Cod Procedură Civilă, au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B să plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( taxă judiciară de timbru și timbru judiciar ).
Împotriva sentin ț ei primei instan țe a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei ș i Finan ț elor prin Direcția Generală a finanțelor Publice B, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instan ț ă în mod gre ș it a fost admisă cererea de chemare în garan ț ie deoarece între cele două ministere nu există nici o obliga ț ie de garan ție.
Ac ț iunea reclaman ților este neîntemeiată deoarece drepturile acestora la prima de concediu au fost suspendate prin legile bugetului de stat.
Recursul este nefondat.
Analizând actele ș i lucrările dosarului de fond, raportat la sentin ța atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum ș i din prisma dispozi ț iilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că prima instan ț ă a re ț inut corect situa ția de fapt ș i de drept dedusă judecă ț ii, pronun ț ând o sentin ță legală și temeinică.
Prima instan ț ă în mod corect a admis cererea de chemare în gararn ție formulată de Ministerul Internelor ș i Reformei Administrative deoarece, recurentul, în baza dispozi țiilor art. 19 lit. a din Legea nr.500/2002 și a art. 42 alin. 1 din Legea nr. 511/2004, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are sarcina de a aviza bugetele de venituri ș i cheltuieli ale institu ț iilor subordonate în calitate de ordonator principal de credite. Ca atare, fiecare din aceste două ministere au atribu ț ii specifice, dar, în acela ș i timp au obliga ț ia de a asigura fiecare resursele necesare angajatorului în vederea efectuării plă ț ilor restante către reclaman ț
Recurentul trebuie să aibă în vedere la elaborarea proiectului de buget ș i aceste sume cuprinse în hotărârile judecătore ș ti, astfel că acesta nu a fost obligat să plătescă drepturile băne ș ti angaja ț ilor Inspectoratului de Poli ț ie al Jude ț ului Bra ș ov, ci să aloce sumele necesare, îndeplininâdu- ș i atribu țiile ce-i revin conform Legii nr. 500/2002.
Pe fondul cauzei se poate constata că în mod corect prima instan ț ă a admis ac țiunea reclamantului.
onform art.6 din G nr.38/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personalul contractual, polițiștilor și se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Rezultă că sporul de fidelitate s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor prerogativelor de a pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005, acesta a fost suspendat conform dispozițiilor art.2 alin.1 din OUG nr.118/2004.
Textele prin care a fost suspendat sporul de fidelitate pentru anul 2005 nu mai sunt în vigoare dar se constată că legiferarea s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece dreptul la sporul de fidelitate nu a fost înlăturat ci îngrădit, atingând chiar existența dreptului. Cenzurarea legalității acestei suspendări revine, potrivit art.29 alin.1 din Legea 47/1992, instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate la data sesizării instanței.
Ca atare, instanța este chemată să analizeze legalitatea normelor de suspendare mai sus arătate, putându-se reține că acestea contravin prevederilor art.16, 41 și 53 din Constituția României, neputându-se suspenda, retroactiv, un drept câștigat sub imperiul OG nr.38/2003.
Sporul de fidelitate reprezintă un drept de remunerare care face obiectul raporturilor de serviciu dintre angajator și reclamant, iar acest drept, atâta timp cât a fost prevăzut de lege, nu poate fi restrâns sau îngrădit pe motivul existenței unor prevederi bugetare sau a lipsei fondurilor necesare, deoarece s-ar afecta inclusiv dreptul la muncă al reclamantului.
Fa ț ă de aceste considerente, curtea va respinge recursul chematului în garanție, nefiind îndeplinite condi ț iile art. 304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentin ței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr. 196/CA/14.03.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 13.05.2008/dact.VP 22.05.2008" ex.
Judecători fond;
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Marcela Comșa, Georgeta
