Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 337/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.337
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulat de reclamantul și de pârâta DIRECȚIA SILVICĂ REȘIȚA, împotriva sentinței civile nr.1300/19.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâtul - intimat INSTITUTUL DE CERCETĂRII ȘI AMENAJĂRI SILVICE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul - recurent personal, asistat de avocat, pentru pârâta - recurentă se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul - intimat Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul reclamantului solicită instanței să pună în vedere pârâtei - recurente să depună la dosar extrase din registrele privind ciocanele de marcat.
Reprezentantul pârâtei - recurente arată că nu deține aceste înscrisuri, acestea aflându-se în posesia Ocolului Silvic
Instanța, având în vedere obiectul acțiunii respinge probatoriul solicitat de către reclamantul - recurent.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul reclamantului - recurent solicită admiterea recursului său, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, respingerea recursului pârâtei - recurente, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei - intimate pune concluzii de admitere a recursului său, modificarea în parte a sentinței recurate și concluzii de respingere a recursului declarat de reclamant.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Direcția Silvică Reșița pentru anularea deciziei de imputare nr. 260/02.10.2006 și exonerarea de la plata sumei de 56.790,08 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civila nr.1300/19.09.2008 Tribunalul C-S a admis excepția lipsei procedurii prealabile, a respins excepția tardivității, invocată de reclamant. Totodată instanța a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, și a anulat decizia nr.260/02.10.2006 emisă de pârâta Direcția Silvică Reșița și a exonerat reclamantul de la plata sumei de 56.790,08 lei.
În motivarea sentinței pronunțate instanța a reținut că referitor la excepția tardivității, invocată de reclamant, aceasta este neîntemeiata și a respins-. Instanța a constatat că decizia nr.384/30.11.2006 (fila 6 dosar) a fost emisă ca urmare a notei de constatare nr.8470/28.09.2006 (fila 20 - 22 dosar) prin care s-a reținut cauzarea unei pagube în luna mai 2006 în 69.
Se arată în considerentele sentinței că potrivit adresei nr.8643/03.10.2006 (fila 27 dosar), Consiliul de Disciplină din Direcția Silvică Reșița l-a convocat pe reclamant în data de 09.10.2006, fiind respectate prevederile art.77 alin.5 din Legea nr.188/1999 republicată, astfel că decizia menționată a fost emisă în termenul legal.
Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile a contestației formulate împotriva aceleiași decizii nr.384/30.11.2006, tribunalul a reținut că prin adresa nr.8643/02.10.2006, Consiliul de Disciplină al Direcției Silvice Reșița (fila 15 dosar) comunică reclamantului că în ședința din data de 09.10.2006 s-a hotărât sancționarea acestuia cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Se constată că împotriva acesteia, reclamantul a formulat contestație la Comitetul Director al Direcției Silvice Reșița (fila 16 dosar).
Comitetul Director, în ședința din data de 29.11.2006 a respins contestația reclamantului formulată împotriva propunerii Consiliului de Disciplină al Direcției Silvice Reșița.
Actul administrativ contestat de reclamant îl reprezintă decizia nr. 384/30.11.2006.
Tribunalul a precizat în considerentele sentinței că dispozițiile art.106 alin. 1 din Legea nr.554/2004 prevăd că în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ, în condițiile și termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ.
Art.7 alin.1 din această lege stabilește drept o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, efectuarea unei proceduri prealabile la autoritatea emitentă a actului administrativ contestat sau la autoritatea ierarhic superioară celei emitente.
Din starea de fapt mai sus reținută și probele de la dosar nu rezultă că reclamantul a solicitat pârâtei revocarea deciziei nr.384/30.11.2006.
Tribunalul a constatat că reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă (care este o condiție obligatorie, anterioară introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ) și, ca atare, a admis excepția invocată și, pe cale de consecință, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.384/30.11.2006 emisă de pârâta Direcția Silvică Reșița.
Cu privire la contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 260/02.10.2006, instanța a reținut ca prin decizia mai sus menționată, pârâta a imputat reclamantului suma de 56.790,08 lei (inclusiv TVA), apreciind că acesta se face vinovat de producerea unei pagube prin marcarea ilegală de arbori în volum de 61,144 mc, în valoare de 55.724,77 lei și de o pagubă în sumă de 1.065,31 lei, reprezentând cota parte proporțional cu salariul de încadrare, din valoarea arborilor tăiați nemarcați în partida 12, 68, reprimită fără pagube (volum de 13,167 mc tăiați ilegal). Decizia de imputare a fost emisă în baza notei de constatare nr. 8470/28.09.2006 a Biroului Corp Control și Pază din cadrul Direcției Silvice Reșița.
Referitor la prejudiciul reținut prin decizia contestată referitoare la paguba creată de reclamant, prin marcarea ilegală de arbori, din examinarea probelor administrate în cauză, respectiv a declarațiilor martorilor (fila 31 - 33 dosar) și a concluziilor raportului de expertiză și a suplimentului la raportul de expertiză efectuate (fila 48 și 96 dosar) nu rezultă că pe cioplajele arborilor marcați (cioatelor) nu s-a putut identifica, nici cu ochiul liber și nici cu, seria, indicativul și nr. ciocanului de marcat folosit de reclamant (PS 18 - 03 - CS).
Ca atare, instanța a constat în motivarea sentinței că nu poate fi reținută vinovăția reclamantului în producerea pagubei și, pe cale de consecință, nici stabilirea răspunderii civile în sarcina acestuia, în conformitate cu prevederile art.84 lit. a) din Legea nr.188/1999.
Referitor la prejudiciul imputat reclamantului prin tăiere ilegale de arbori, tribunalul a constatat de asemenea, că nu poate fi reținută vinovăția reclamantului, având în vedere că, din constatările ordonanței din 24.04.2007 din dosarul nr.1754/P/2006 (fila 39-40 dosar nr-) și ale ordonanței din data de 07.06.2007 dată în dosar nr.171/II/2/2007 (fila 70-72 dosar) nu rezultă că reclamantul ar fi tăiat și sustras ilegal arborii consemnați în nota de constatare, motiv pentru care s-a dispus continuarea cercetărilor și identificarea (autor necunoscut).
Instanța a reținut că s-a cauzat un prejudiciu pârâtei, prin tăiere și sustragere ilegală de arbori, situație confirmată și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, însă din coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă vinovăția reclamantului în producerea acestei pagube.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în ce privește contestația la desfacerea contractului de muncă, întrucât Tribunalul C-S nu a analizat fondul acestei contestații, admițând în mod absolut nelegal excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Instanța de fond a argumentat admiterea excepției privind lipsa procedurii prealabile cu dispozițiile art.106 alin.1 din Legea nr.554/2004, articol care nu există în legea contenciosului administrativ.
Mai arată că decizia de desfacere a contractului său de muncă este tardiv emisă, iar excepția de tardivitate trebuia admisă de către instanța de fond, sancțiunile disciplinare aplicându-se în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterilor disciplinare, conform art.35 alin.6 din nr.HG1210/2003.
Împotriva sentinței a declarat recurs și pârâta Direcția Silvică Reșița, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în mod greșit reclamantul a fost exonerat de la plata întregii sume ce i-a fost imputată, reținându-se în motivarea hotărârii faptul că nu poate fi stabilită răspunderea civilă în sarcina reclamantului, întrucât nu se poate reține vinovăția acestuia în producerea prejudiciului, ignorând faptul că, inclusiv prin raportul de expertiză întocmit în cauză se stabilește că reclamantul este vinovat de producerea unui prejudiciu, acesta având, după părerea expertului un cuantum mai mic decât cel stabilit de Reșița.
Arată că, fapta de folosire ilegală a ciocanului de marcat există, a fost săvârșită de reclamant, însă s-a apreciat că ea nu prezintă un grad ridicat de pericol social, făcându-se aplicarea art.181Cod penal, fără ca această împrejurare să atragă exonerarea de răspundere materială.
Recurenta - pârâtă a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, solicitând respingerea recursului promovat de către acesta.
În considerentele întâmpinării se arata că în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, prima instanță a reținut în mod corect ca, solicitându-se instanței anularea deciziei Reșița nr.384/2006, efectuarea procedurii prealabile reprezintă o condiție obligatorie, anterioară introducerii acțiunii la instanță.
Cu privire la respingerea excepției tardivității acțiunii, apreciază că a fost corect soluționată de către instanța de fond, care a reținut în mod corect aplicarea dispozițiilor Legii nr.188/1999, conform căreia sancțiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii faptei ce constituie abatere disciplinară.
Menționează că, în ceea ce privește aspectele de fond ale cauzei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeșa dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de folosire ilegală a ciocanului silvic de marcat. Prin urmare, fapta de folosire ilegală a ciocanului de marcat exista, a fost săvârșită de reclamant, însă s-a apreciat că nu prezintă un grad ridicat de pericol social.
Examinând recursurile de față, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată ca acestea sunt neîntemeiate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Curtea constata că decizia nr.384/30.11.2006 (fila 6 dosar) a fost emisă ca urmare a notei de constatare nr.8470/28.09.2006 (fila 20-22 dosar) prin care s-a reținut cauzarea unei pagube în luna mai 2006 în 69.
Din înscrisurile existente la dosarul de fond (și anume adresa nr. 8643/03.10.2006 - fila 27 dosar), rezultă că Consiliul de Disciplină din Direcția Silvică Reșița l-a convocat pe reclamant în data de 09.10.2006.
Potrivit dispozițiilor art.77 alin.5 din Legea nr.188/1999, republicată, sancțiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult 1 an de zile sesizării comisiei de disciplină, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
Față de considerentele de fapt menționate, prin raportare la prevederile invocate Curtea constată că soluția tribunalului în sensul că decizia nr. 384/30.11.2006 a fost emisă în termenul legal și, ca atare, excepția tardivității aplicării acesteia, este neîntemeiată, este corectă și în acord cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Prin adresa nr.8643/02.10.2006, Consiliul de Disciplină al Direcției Silvice Reșița (fila 15 dosar fond ) comunică reclamantului - recurent că în ședința din data de 09.10.2006 s-a hotărât sancționarea acestuia cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Împotriva acestei decizii recurentul a formulat contestație la Comitetul Director al Direcției Silvice Reșița (fila 16 dosar).
Comitetul Director, în ședința din data de 29.11.2006 a respins contestația reclamantului formulată împotriva propunerii Consiliului de Disciplină al Direcției Silvice Reșița.
Actul administrativ contestat de recurent îl reprezintă decizia nr. 384/30.11.2006.
Susținerea recurentului în sensul că pentru a ataca actul administrativ mai sus menționat nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile administrative nu este întemeiată, față de prevederile art.106 din Legea nr.188/1999.
Curtea constată că dispozițiile art.80 din Legea nr.188/1999 trebuie interpretate prin raportare la prevederile art.106 din același act normativ întrucât sancțiunea desfacerii contractului de muncă conduce la încetarea raporturilor de serviciu iar aprecierea instanței asupra modalității de încetare a raportului de serviciu trebuie sa respecte procedura menționată în art.106 din Legea nr. 188/1999.
Astfel fiind, potrivit art.106 din Legea nr.188/1999 în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Curtea constată că dispoziția enunțată mai sus se aplică și în cazul recurentului față de împrejurarea că măsura luata față de acesta implică încetarea raportului de muncă iar articolul care reglementează condițiile atacării actului prin care s-a dispus o astfel de măsura este art.106 din Legea nr.188/1999.
Față de împrejurarea că recurentul nu a urmat procedura prealabila prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 la care face trimitere art.106 din Legea nr.188/1999 Curtea constată că admiterea excepției inadmisibilității cu privire la petitul având ca obiect anularea deciziei nr.384/30.11.2006 emisă de pârâta Direcția Silvică Reșița este corectă și legală.
Prin urmare, reținând considerentele de fapt și drept expuse, Curtea va respinge recursul reclamantului.
În ceea ce privește recursul pârâtei - intimate, Curtea constată că prin decizia nr.260/02.10.2006, pârâta - intimată a imputat reclamantului - recurent suma de 56.790,08 lei (inclusiv TVA), constând că acesta se face vinovat de producerea unei pagube prin marcarea ilegală de arbori în volum de 61,144 mc, în valoare de 55.724,77 lei și de o pagubă în sumă de 1.065,31 lei, reprezentând cota parte proporțional cu salariul de încadrare, din valoarea arborilor tăiați nemarcați în partida 12, 68, reprimită fără pagube (volum de 13,167 mc tăiați ilegal). Decizia de imputare a fost emisă în baza notei de constatare nr. 8470/28.09.2006 a Biroului Corp Control și Pază din cadrul Direcției Silvice Reșița.
Referitor la prejudiciul reținut prin decizia contestată referitoare la paguba creată de reclamant, prin marcarea ilegală de arbori, Curtea constata că soluția primei instanțe este corectă când a reținut că din ansamblul materialului probator, și anume declarațiile martorilor (fila 31 - 33 dosar fond) și a concluziile raportului de expertiză, precum și suplimentul la raportul de expertiză efectuate (fila 48 și 96 dosar) nu rezultă că pe cioplajele arborilor marcați (cioatelor) nu s-a putut identifica, nici cu ochiul liber și nici cu, seria, indicativul și nr. ciocanului de marcat folosit de reclamant (PS 18 - 03 - CS).
Curtea constată că prima instanța a interpretat în mod corect probele administrate în cauză prin raportare la prevederile art.84 lit. a) din Legea nr.188/1999 conform căruia răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează. Prin urmare, textul mai sus menționat consacră condițiile de angajare a răspunderii civile a funcționarului public, și anume dovedirea vinovăției funcționarului în producerea prejudiciului.
Controlul de legalitate a actului de sancționare exercitat de către instanța este atât un control formal cât și un control de fond.
Din punct de vedere formal, Curtea constată că procedura de adoptare a actului atacat a fost respectată, fiind conformă prevederilor legale incidente în cauză.
Controlul de fond are ca obiect verificarea existenței faptei imputabile funcționarului public, a vinovăției acestuia, a consecințelor faptei săvârșite și a legăturii de cauzalitate între fapta comisa și consecințele produse.
vreme lipsește un element dintre cele menționate, și anume vinovăția funcționarului, soluția primei instanțe de anulare a actului administrativ prin care s-a dispus sancționarea disciplinară.
Curtea constata că soluția reținuta de către instanța de fond în sensul că nu poate fi reținut prejudiciul imputat reclamantului prin tăiere ilegale de arbori, având în vedere că, din constatările ordonanței din 24.04.2007 din dosarul nr. 1754/P/2006 (fila 39-40 dosar nr-) și ale ordonanței din data de 07.06.2007 dată în dosar nr.171/II/2/2007 (fila 70-72 dosar fond) nu rezultă că reclamantul ar fi tăiat și sustras ilegal arborii consemnați în nota de constatare, motiv pentru care s-a dispus continuarea cercetărilor și identificarea (autor necunoscut), este corectă și întemeiată pe probele administrate în dosar.
Față de considerentele menționate, Curtea va respinge pe lângă recursul reclamantului, astfel cum am menționat mai sus, și recursul declarat de către pârâta - intimată.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile părților declarate împotriva sentinței civile nr. 1300/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul C-
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/27.03.09
TEHNORED:/30.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
