Anulare act administrativ . Decizia 338/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.338
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 și de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.978/24.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții - recurenți lipsă, avocat, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților - recurenți solicită admiterea recursului acestora, respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată, depunând dovada achitării onorariului de avocat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.8912/30/05.12.2007 reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR B ca instanța să dispună anularea deciziei nr. 170/18.10.2007 emisă de pârâtă, prin care a fost validată Hotărârea nr.519 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului T la data de 28.10.2002, prin majorarea sumei stabilite de 64.780,87 RON, conform dispozițiilor art.8 alin.2, art.9 alin.2, art. 21 din Norma Metodologică din 26.10.1998 pentru aplicarea Legii nr.9/1998 aprobate prin nr.HG753/1998 astfel cum a fost modificată prin nr.HG475/2000 sau în subsidiar conform dispozițiilor art.3 alin.3 din nr.OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești.
Prin sentința civila nr.978/CA/24.11.2008 Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanții, și si a dispus anularea Deciziei nr.170/18.10.2007, emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de validare a Hotărârii nr.519/20.10.2002, a Comisiei Județene T, pentru aplicarea Legii nr.9/1998, care să cuprindă și actualizarea compensațiilor bănești, conform expertizelor efectuate, ce sunt parte integrantă a prezentului dosar, raportat la indicele de inflație pe perioada cuprinsă între emiterea Hotărârii nr.519/28.10.2002 și emiterea unei noi decizii de validare, decizie ce se va emite în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere. Tribunalul a acordat cheltuieli de judecată de 500 lei în favoarea reclamanților.
În motivarea sentinței se arată că reclamanții, și sunt beneficiarii Hotărârii nr.519/28.10.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin care le-au fost acordate compensări în sumă de 358.397.345 lei ROL pentru bunurile care au făcut obiectul Tratatului d l Craiova din 1940.
Se menționează că hotărârea Comisiei Județene Taf ost validată prin Decizia nr.170/18.10.2007, în care se prevede că s-a majorat valoarea compensațiilor întrucât s-au constatat erori de calcul cu privire la suprafața de teren intravilan și s-a stabilit ca sumă cuvenită, aceea de 64.740,87 RON. Se arată că reclamanții au apreciat că nici această sumă nu corespunde realității și s-au adresat instanței, solicitând efectuarea unor expertize, una în domeniul construcțiilor și alta în specialitatea agricultură, care să stabilească suma reală cuvenită.
În considerentele sentinței se arată că expertizele încuviințate și efectuate au stabilit că valoare a construcțiilor suma de 232.735 RON și respectiv 54.093 RON, cea în agricultură, sume ne contestate de către pârâtă.
În speță, problema intervine și pentru repararea prejudiciului pe care l-au suferit reclamantele ca urmare a inacțiunii pârâtei care a procedat la emiterea Deciziei de validare la 18.10.2007, în condițiile în care Hotărârea Comisiei Județene T de aplicare a Legii nr.9/1998 este emisă în 28.10.2002.
Se învederează că este adevărat că termenul de 60 de zile la care face referire art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 are caracter de recomandare de vreme ce nu este prevăzută nici o sancțiune pentru depășirea acestuia, dar acest aspect nu justifică inacțiunea pârâtei, într-o perioadă de aproximativ 5 ani, aceasta neavând nici o justificare pentru emiterea ordinului de validare într-un asemenea interval de timp care depășește, astfel, noțiunea de timp rezonabil în soluționarea unei cereri ce-i revenea în competență. Astfel, la art. 35 lit. b) din nr.HG753/1998 se prevede obligația comisiei centrale (ulterior, Cancelaria Primului Ministru) de validare sau invalidare a hotărârilor primite de la comisiile județene sau ale municipiului B, în termenul prevăzut de lege.
Ca urmare, de vreme ce instanța a admis că ordinul de validare trebuia să cuprindă și actualizarea despăgubirilor, văzând și dispozițiile art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, a dispus anularea Deciziei nr.170/28.10.2007 și a obligat pârâta să emită un nou ordin de validare a Hotărârii nr.519/28.10.2002 a Comisiei Județene T, care să cuprindă și actualizarea compensațiilor bănești, așa cum au fost stabilite prin expertizele efectuate în cauză, raportat la indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între emiterea hotărârii și emiterea unei noi decizii de validare. Văzând dispozițiile art.24 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța a dispus ca noua decizie de validare să fie emisă în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere. Totodată instanța a obligat pârâta la plata sumei de 500 lei RON reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu de avocat, conform chitanței nr.10/30.11.2007, depusă la dosar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se arată că în temeiul art.6 alin.7 din nr.OUG25/2007, Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr.170/18.10.2007 prin care s-a validat pe fond Hotărârea nr.519/28.10.2002 a Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, acordându-se compensații majorate în valoare totală de 64.740,87 lei, întrucât s-au constatat erori de calcul cu privire la suprafața de teren intravilan.
Menționează că Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul a validat hotărârea comisiei județene în conformitate cu prevederile art.3 din Legea nr.9/1998, acordând despăgubiri pentru: recolte de porumb, casă, 1.000 mp teren intravilan și 5,05 ha teren agricol și că, evaluarea despăgubirilor este de competența exclusivă a specialiștilor în expertizări de construcții și a evaluatorilor funciari.
Arată că, în raport de hotărârea primei instanțe, de actualizare a cuantumului compensațiilor acordate, invocă dispozițiile art.34 lit. h) din nr.HG753/1998, din care rezultă că acestea devin certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Departamentul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, iar potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998, în cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate și se actualizează numai în cazul în care se achită în anul următor. Astfel, condițiile și modul în care se realizează actualizarea cuantumului compensațiilor sunt limitativ prevăzute de lege.
Împotriva sentinței au formulat recurs și reclamanții solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacată cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în favoarea reclamanților și anume, obligarea pârâtei - recurente la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei constând în onorariu avocat și onorariu experți.
În dovedirea susținerilor reclamanții - recurenți au depus la dosar o serie de înscrisuri privind dovada achitării onorariului pentru expertiză, respectiv 2 ordine de plată din 04.07.2008 și 28.07.2008 și o chitanță din 04.07.2008.
Examinând recursurile de față, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată că recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 este neîntemeiat, urmând să îl respingă iar recursul formulat de către reclamanți este întemeiat urmând să îl admită pentru următoarele considerente:
Curtea constată că reclamanții, și sunt beneficiarii Hotărârii nr.519/28.10.2002 emisă de Comisia Județeană T pentru aplicarea Legii nr.9/1998, prin care le-au fost acordate compensări în sumă de 358.397.345 lei ROL pentru bunurile care au făcut obiectul Tratatului d l Craiova din 1940.
Hotărârea Comisiei Județene Taf ost validată prin Decizia nr. 170/18.10.2007, în care se prevede că s-a majorat valoarea compensațiilor întrucât s-au constatat erori de calcul cu privire la suprafața de teren intravilan și s-a stabilit ca sumă cuvenită, aceea de 64.740,87 RON.
Curtea constată că pârâta - recurentă a procedat la emiterea Deciziei de validare la 18.10.2007, în condițiile în care Hotărârea Comisiei Județene T de aplicare a Legii nr.9/1998 este emisă în 28.10.2002.
Curtea apreciază că soluția primei instanțe prin care a constat ca termenul de 60 de zile la care face referire art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998 are caracter de recomandare este corectă însă acest aspect nu justifică inacțiunea pârâtei - recurente, într-o perioadă de aproximativ 5 ani, aceasta neavând nici o justificare pentru emiterea ordinului de validare într-un asemenea interval de timp care depășește, astfel, noțiunea de timp rezonabil în soluționarea unei cereri ce-i revenea în competență. Curtea constată că la art.35 lit. b) din nr.HG753/1998 se prevede obligația comisiei centrale (ulterior, Cancelaria Primului Ministru) de validare sau invalidare a hotărârilor primite de la comisiile județene sau ale municipiului B, în termenul prevăzut de lege.
Curtea constată că în acord cu dispozițiile art.4 lit. g) din nr.HG 1643/2004 departamentul din cadrul Cancelariei Primului Ministru are atribuții în a propune reactualizarea despăgubirilor conform Legii nr.9/1998 la data emiterii ordinului de validare, iar potrivit dispozițiilor art.7, propunerea de validare sau invalidare transmisă șefului Cancelariei Primului Ministru poate fi însoțită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor dacă aceasta este necesar, ori, în speță, această propunere se impune ca urmare a intervalului mare de timp între data emiterii hotărârii și data validării.
Astfel fiind, deducem ideea că actualizarea se poate face chiar prin ordinul de validare, fiind o situație distinctă de prevederile art.8 alin.2 din Legea nr. 9/1998. Curtea constată că aprecierea instanței de fond, criticată de către recurentă, în sensul că în cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate este vorba despre propuneri de actualizare anterioare ordinului de validare și sunt făcute în vederea emiterii unui ordin legal este corectă. Art.8 alin.2 din Legea nr.9/1998 vizează situația plăților sumelor compensatorii, operațiunea de "plată" fiind ulterioară celei de "stabilire" sau "validare".
Curtea constată că prin soluția pronunțată de prima instanța s-a asigurat respectarea întocmai a principiului reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost edictate dispozițiile Legii nr.9/1998. Față de aceste considerente Curtea va respinge recursul declarat de către pârâtă.
În ceea ce privește recursul declarat de către reclamanți Curtea constată că acesta este întemeiat față de împrejurarea că prima instanță, deși a admis acțiunea acestora nu a obligat pârâta la plata către reclamanți a tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu, acordând reclamanților doar suma de 500 lei, iar nu 3.500 lei, cât ar fi fost corect, față de înscrisurile existente la dosar prin raportare la prevederile art.274 Cod procedură civilă.
Prin urmare, Curtea va admite recursul reclamanților și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.000 cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și experți.
Curtea va menține în rest dispozițiile primei instanțe din sentința atacată.
Constatând culpa pârâtei în declanșarea recursului, Curtea va obliga pârâta la plata către reclamanții - recurenți a sumei de 570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat perceput în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 978/CA/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Admite recursul declarat de reclamanți și modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest dispozițiile instanței.
Obligă pârâta recurentă la plata către reclamanți a sumei de 570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/27.03.09
TEHNORED:/30.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
