Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 3372/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3372
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA DATA DE 20.10.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "litigiu funcționari publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 14.10.2009 pârâta a depus întâmpinare și înscrisuri.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cpc, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și o reține pentru a se pronunța pe excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă prin întâmpinare, și pe fond.
CURTEA,
Asupra acțiunii in contencios administrativ de fata, constată că la data de 17.03.2009 sub nr. 10693/3 s-a inregistrat la Tribunalul București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal cererea reclamantei care a chemat in judecata pe paratul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea acestuia la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare si suplimentul treptei de salarizare in procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, pe perioada 01.01.2004-31.12.2005, actualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului la data plății efective.
In fapt, reclamanta a arătat ca a fost încadr ată funcț onar public a MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. otrivit art. 29 alin. 1 din Legea 188/08.12.1999 privind Statutul functionarilor publici, publica a ve ni t art. 31 li 1 dupa republicarea legii, cu modificarile si completarile ulterioare, entru p. activi atea sf as ura a, nctio narii pub lici au dreptul la un salariu compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in munca; supl ntul postulu; suplimentul corespunzator treptei de salarizare"
Reclamanta a aratat faptul ca, aplicarea dispoz iti ilor sus indicate referi oare la su pl me tul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare u fost suspendate succesiv prin doua acte normative pan a la data de 31. 12. 2006,espectiv rt. 44 in rdonan a de Urgenta a Guvernului nr. 92/10.11. 2004 privind reglementarea drepturilor sala iale si a altor repturi ale unc ti onarilor publici pentr u an ul 2005, aproba a u mod ifi cari i compl et ri pr in Legea nr. 76/07. 04.2005 i rt. 48 din Ordonanta uve rnului 2/12.01. 2006 privin d regl ementa a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modi icari i completari rin p. Legea nr. 4 17/16.11.2006, reintrand de drept in vigoa e incepand cu data de 0 1. 01. 2007.
De asemenea, a mai considerat ca suspendarea drepturilor privind aceste categorii de sporuri, prin textele de lege amintite este neconstitutionala si nelegala, conform art.38 si 39 din Codul Muncii, mperative, reclamanta nu poate renunta la drepturile ce îi sunt recunoscute prin lege, iar mitarea lor este lovita de nulitate deoarece îi este garantat dreptul la egalitate in sanse si tratament. Aceasta suspendare a drepturilor mai sus mentionate s-a infaptuit sub suspendarea obligatiei corelative ca o masura la indemana debitorului care nu vrea sa-si execute obligatia legala in mod voluntar.
Din interpretarea sistematica si logica a acestor texte rezulta ca sporurile privind suplimentul postului si al functiei i se cuvin, intrucat nici executivul si nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, in perspectiva textelor constitutionale mentionate, un drept derivand dintr-un raport juridic de munca odata castigat nu mai poate fi anulat.
În drept, reclamanta a invocat prevederile legilor nr. 188/1999, Codul muncii, Legea nr.47/1992, Legea contenciosului administrativ 554/2004 iar în susținerea cererii a depus carnetul de muncă și adeverință.
Prin intampinare, paratul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a invocat excepția de necompetență materială, excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca neintemeiata deoarece acordarea acestor drepturi salariale a fost suspendată prin lege, sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât acelea prevăzute în sistemul de salarizare aprobat prin lege specific acestor categorii de salariați și nu poate determina intinderea suplimentelor salariale, nefiind reglementata modalitatea de acordare a suplimentelor.
Prin sentința civilă nr.1515/21.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Analizând cu precădere excepția de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, în raport cu obiectul acțiunii, reclamanții nesolicitând anularea unui act administrative ci obligarea pârâtului la plata unor sume de bani cu titlu de drepturi salariale.
Analizand actele si lucrarile dosarului, cu privire la fondul cauzei, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat acordarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 188/1999, legea funcționarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ în vigoare nu stabilește un cuantum si o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului funcționarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicării prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din Legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, Legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006). Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin Legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atât cuantumul, precum si criterii de aplicare, condiții, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atâta timp cat întinderea acelui drept nu este reglementata în nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel puțin din doua motive. Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privința altor categorii de salariați, funcționari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din Codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputându-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale.
Reclamanta vorbește despre un drept care tinde sa fie lipsit de conținut, ori se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din Legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat conținutul acestui drept si nici nu a delegat alte autorități să emită acte prin care sa se reglementeze modul de punere în aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de conținut, astfel încât s-ar încălca principiul separației puterilor în stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara, iar instanța ar pronunța o hotărâre prin care s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Mai mult reclamanta nu a motivat în nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atâta timp cat legea nu a cuantificat în nici un mod aceste suplimente și neexistând nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanța este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in condițiile in care sunt reglementate în toata legislația sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%.
Nu poate fi vorba nici de incidenta în cauza a prevederilor art. 38 si 39 din Codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renunțarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atâta timp cat întinderea drepturilor nu a fost stabilita.
Instanța are in vedere si deciziile Curții Constituționale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instanțele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privința salarizării unor categorii de salariați, funcționari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus va respinge ca neintemiata actiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE:
Respinge excepția de inadmisibilitate.
Respinge acțiunea reclamantei cu domiciliul în B,-, BL.4, SC.B,.51 sector 2 în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,- sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2009.
PRESEDINTE,
GREFIER,
Red. HP (4 ex.)
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu
