Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 340/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 340
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de reclamantele și, ambele cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr.1960/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - cu sediul în P,- A, județul P și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 5 martie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale, actualizate cu indicii de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective reprezentând: indemnizația de încadrare lunară conform art. 18 alin. 1 și 2 cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei 2 din OG nr. 83/2000 în raport cu vechimea efectivă în specialitatea cât și majorarea acestuia cu 5% conform art. 19 alin. 1 din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, asimilarea vechimii în specialitate și a perioadei lucrate în același domeniu și alte unități conform art. 93 alin.3 din Legea 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sporul de fidelitate conform art. 18 alin.3 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, asistență medicală, medicamente gratuite și proteze gratuite, conform art. 41 alin. 2 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 precum și decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă conform art. 41 al. 2 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că îndeplinesc funcțiile de manager economic și referent contabil în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și că solicita drepturile arătate mai sus în baza art. 40 din OUG nr. 29/10.11.2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, potrivit căruia funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Prin întimpinare, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca inadmisibilă susținând în esență că prin acțiune se solicită echivalarea sistemului de salarizare prevăzut inițial prin OUG nr. 92/2004 și apoi prin OG nr. 6/2007 pentru funcționarii publici, cu sistemul de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul judiciar, astfel cum a fost reglementat pentru Legea 50/ 1996 și apoi prin OG nr. 8/2007.
Se arată că potrivit art. 21 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici trebuie să respecte principiul sistemului unitar de salarizare pentru funcționari publici și că cele două sisteme de salarizare au în vedere criterii diferite de apreciere, că art. 40 din OG nr. 92/2004 pe care se întemeiază acțiunea trebuie coroborat cu art. 41 din ordonanță, ce permite completarea acesteia cu dispozițiile Legii 188/1999 și ale actelor normative speciale ce reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a mandatat DGFP D să formuleze întimpinare, prin care s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a acestui minister, motivat de faptul că el nu se confundă cu bugetul de stat, având doar atribuții la elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și că nu poate fi parte într-un litigiu având ca obiect drepturi izvorâte din contractul de muncă.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 1960 din 4.12.2007 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamante și a obligat pârâții să plătească sporul de fidelitate prevăzut de art. 18 al. 3 din OG nr. 83/2000 începând cu 01.01.2005, actualizat cu indicii de inflație până la data plătii efective și în continuare, respingând celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantele au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 40 din OUG nr. 92/10.11.2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici, potrivit căruia "funcționarii publici beneficiază de sporurile și alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea".
Excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă, întrucât, deși nu are atribuții directe stabilite în sarcina sa în legătură cu încadrarea și stabilirea drepturilor salariale, este cel care răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
Pe fond, se apreciază că dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/10.11.2004 sunt pe deplin aplicabile în speță, aceasta împrejurare rezultând din redactarea clară și precisă a acestor dispoziții, discuții comportând doar întinderea drepturilor prevăzute în acest text în raport de cererile formulate de reclamante.
În categoria "sporuri și alte drepturi" prevăzute de art. 40 din OUG nr. 92/2004 se încadrează doar sporul de fidelitate prevăzut de art. 18 al. 3 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și salariul de merit prev. de art. 31 alin. 1 și 2 din același act normativ.
Sportul de fidelitate se încadrează în categoria prevăzută de acest text de lege, fapt ce rezultă din disp. art. 18 al. 3 din OG 83/2000 care stabilește că personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de fidelitate în raport cu vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate între 5%-20%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele și, pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, Ministerul Economiei și Finanțelor -
Recursul declarat de reclamantele și.
Se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit au fost respinse capetele de cerere privind plata începând cu data de 1.01.2005, actualizată cu indicii de inflație până la data plătii efective și în continuare a următoarelor drepturi salariale: majorarea salariului cu 5% conform art. 19 alin. 1 din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, asimilarea vechimii în specialitate și a perioadei lucrate în același domeniu și alte unități conform art. 93 alin.3 din Legea 567/2004 și decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă conform art. 41 al. 2 din OG nr. 83/2000, apreciind că sunt îndreptățite să beneficieze de aceleași drepturi salariale ca și cele ale personalului auxiliar de specialitate, având în vedere complexitatea, importanta și finalitatea muncii lor desfășurate în sistem.
Mai arată recurentele că în privința condițiilor și a elementelor salarizării lunare, a recunoașterii și acordării drepturilor bănești cuvenite, trebuie avut în vedere, normele juridice cuprinse în art. 29 și urm. Din Legea nr. 188/1999, precum și cele ce derivă din cuprinsul Legii nr. 50/1996, urmează a fi privită sub aspectul plăților integrale a drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În susținerea recursului au fost depuse la dosar acte (filele 9-34).
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Recurentul solicită a se constata lipsa calității procesuale pasive a ministerului, întrucât acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
Conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii.
Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție
Primul motiv de recurs se referă la faptul că, hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond, adăugând la lege a creat un nou sistem de salarizare funcționarilor publici.
Arată recurenta că instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative sau executive. Este evident că art.17 alin.1 din OG nr.6/2007 constituie norma specială care are prioritate în aplicare, în timp ce prevederile cuprinse în Legea nr. 567/2004 ar putea constitui cel mult norma generală care se aplică numai atunci când norma specială nu prevede ceea ce nu este cazul în speță.
În al doilea rând, invocă recurenta că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond în mod eronat reținând că, întrucât intimatele reclamante își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi salariale și sporuri prevăzute de legislația specifică autorității în cadrul căreia își desfășoară activitatea, ignorând faptul că legislația specifică presupune atâta salarizarea personalului auxiliar de specialitate, cât și salarizarea procurorilor, ori intimatele sunt funcționari publici, drepturile acestora fiind reglementate prin Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici.
Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 este o lege de salarizare a funcționarilor publici, cu prioritate în aplicare în raport de alte reglementări salariale, prin care s-a urmărit să se asigure o individualizare a cuantumului salariului care revine diferiților funcționari publici în funcție de specificul și complexitatea activității pe care o desfășoară.
Este real că art. 41din OG nr.6/2007 prevede faptul că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, însă acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile articolului următor, art.48, potrivit căruia prevederile OG nr. 6/2007 se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Mai arată recurenta că celelalte drepturi pretinse: asimilarea vechimii în specialitate și a perioadei lucrate în același domeniu în alte unități, asistența medicală gratuită, decontarea contravalorii transportului în perioada concediului de odihnă, acordarea unui concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare, acordarea pensiei de serviciu în cuantum de 80 % din venitul lunar realizat în ultima lună de activitate, indemnizație egală cu 3 salarii de bază de încadrare lunare brute, nu sunt drepturi salariale care să includă examinarea aplicabilității sau inaplicabilității art. 41 din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, instanța reținând în acest sens în mod corect că funcționarii publici nu pot beneficia de aceste drepturi.
Solicitarea intimatelor -reclamante presupune schimbarea sistemului de salarizare al funcționarilor publici reglementat de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor public, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu sistemul de salarizare al personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor,reglementat de legiuitor conform Ordonanței de Guvern nr. 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Intimatele sunt funcționari publici, drepturile acestora fiind reglementate prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și au formulat acțiunea lor în disprețul normelor legale conținute în Ordonanța de Guvern nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, care la art. 4 prevede că "Salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, și, după caz, de gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care prestează activitatea, respectiv la nivel central sau local, potrivit anexelor nr. 1-6, iar faptul că instanța a admis în parte acțiunea acestora dovedește același dispreț al instanței de fond.
Potrivit art. 1 alin. 2 al Ordonanței Guvernului nr. 6/2007, acest act normativ reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi bănești ale funcționarilor publici, precum și modul de acordare a creșterilor salariale ale funcționarilor publici în anul 2007.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 3 al textului de lege indicat, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi. Salariul de bază se stabilește în funcție de nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și în raport cu categoria și, după caz, cu gradul profesional al funcției publice, precum și în raport cu nivelul la care se păstrează activitatea, respectiv la nivel central și local (art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004).
Prin aceste reglementări legale s-a urmărit să se asigure o individualizare a cuantumului salariului care revine diferiților funcționari publici în funcție de specificul și complexitatea activității pe care o desfășoară.
Este evidentă voința legiuitorului, prin promovarea celor două acte normative distincte, de a stabili sistemul de salarizare pe categorii de personal, avându-se în vedere criterii diferite de apreciere.
Ori, finalitatea urmărită de legiuitor prin dispozițiile art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, invocate de intimatele-reclamante drept temei al pretențiilor deduse judecății, nu poate fi echivalarea sistemelor de salarizare prevăzute de lege pentru celelalte categorii de personal din sistemul judiciar, cu cel al funcționarilor publici, în caz contrar nu s-ar mai respecta principiile stabilite prin art. 1 din același act normativ.
Solicită recurenta admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304pct.4 și pct. 9 cu aplicarea art. 3041din Codul d e procedură civilă, casarea sentinței nr. 1960/4.12.2007 a Tribunalului Dâmbovița, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 20.02.2008, reclamantele recurente au formulat în temeiul art. 115.pr.civ. o întâmpinare la motivele de recurs formulate de pârâți, prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
1.Cu privire la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor - D,Curtea constată că această parte stă în proces pentru opozabilitatea hotărârii, pentru a nu se invoca la momentul executării titlului executoriu faptul necunoașterii și al inopozabilității hotărârii. Mai mult decât atât, conform art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art.19, art. 4 alin.2 și pct.30 alin.2 din Legea nr. 500/2002, conținând de asemenea prevederi care obliga MFP de a coordona, potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative, precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție, context în care sunt reținute și prevederile cuprinse în HG nr. 208/2005 și art. 30, art. 31, art. 78 din Legea nr. 72/1996.
Primul motiv de recurs privind faptul că recurenta nu se confundă cu bugetul de stat este nefondat, atâta timp cât acest minister administrează bugetul de stat și prin intermediul acestui minister se distribuie fondurile către ceilalți ordonatori de credite.
Nefondată este și susținerea că plata primelor de concediu apare ca fiind imposibil de efectuat, întrucât este bine știut faptul că față de Legea bugetului aprobată la începutul anului, în timpul anului se mai dispun rectificări ale bugetului de stat.
Și ultima susținere este nefondată întrucât Guvernul i-a anumite măsuri tocmai urmare a solicitărilor și verificărilor efectuate în cadrul ministerelor.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul Ministerului Economiei și Finanțelor ca nefondat.
2.Cu privire la M NISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B,Curtea constată că recurentele reclamante sunt funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Dâmbovița și în această calitate, beneficiază de dispozițiile OUG 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, și potrivit art. 40 din această ordonanță, funcționarii publicii beneficiază de sporuri sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică activității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar potrivit art. 18 alin. 3 din OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, reclamanții beneficiază de spor de fidelitate în raport de vechimea efectivă în funcția auxiliară de specialitate, calculat la salariul de bază.
Primul motiv de recurs privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât instanța de fond, adăugând la lege, a creat un nou sistem de salarizare a funcționarilor publici, este nefondat, întrucât instanța de judecată este chemată să interpreteze dispozițiile legale și să dea eficiență normelor de drept în vigoare, neputându-se reține faptul că prin hotărârea pronunțată se creează un nou sistem de salarizare.
Recurenta este în eroare când susține că "instanța de fond a reținut că reclamantele sunt îndreptățite la majorarea salariului de bază cu 5% în temeiul art. 19 alin.1din Legea 50/1996", întrucât prin sentința primei instanțe nu a fost acordat decât sporul de fidelitate, respingându-se în rest acțiunea.
C de al doilea motiv de recurs se referă la faptul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Motivul invocat este nefondat întrucât sporul solicitat de intimate nu vizează activitatea procurorilor ci reprezintă spor de fidelitate de care beneficiază personalul auxiliar de specialitate, altul decât magistrații, actele normative specificate mai sus vizează și alte categorii de personal pentru care se acordă sporuri de fidelitate, susținerile recurentelor că doar o anumită categorie de personal beneficiază de acest spor sunt neîntemeiate, astfel încât corect și legal prin sentința recurată au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor, sporul de fidelitate, începând cu data de 01.01.2005 la zi, actualizat.
Susținerile recurentei privind inexistența dreptului reclamantelor la aceste sporuri salariale este nefondată. Astfel, pe de o parte, dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/10.11.2004 sunt reluate în art. 41 din OG nr. 6/2007, care menține dispoziția în sensul că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Din această dispoziție legală rezultă fără putere de tăgadă că raportarea se face la instituția în care își desfășoară efectiv activitatea funcționarul public.
Nu se poate reține că interpretarea art. 41 trebuie să se facă prin prisma dispozițiilor art. 48 din OG nr. 6/2007, întrucât este firesc ca în legea de salarizare a unei categorii de personal să se facă trimitere la legea cadru, norma generală, însă a interpreta în sensul recurentei presupune a lipsi de conținut dispozițiile art. 41, care sunt foarte car prevăzute de legiuitor.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție B, ca nefondat.
3. Cu privire la recursul reclamantelor și,Curtea constată că dispoziția legală invocată se referă la "sporuri și alte drepturi salariale". Or, majorarea de 5 % solicitată de recurente se încadrează în noțiunea de drepturi salariale, astfel că și acest drept se impunea a fi acordat.
Celelalte drepturi solicitate de reclamante, respectiv asimilarea vechimii în specialitate, asistența medicală, medicamente, proteze gratuite și decontarea contravalorii transportului nu se încadrează în sintagma "sporuri și alte drepturi salariale".
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va admite recursul reclamantelor, va modifica în parte sentința în sensul că va admite și capătul de cerere privind majorarea salariului de bază cu 5%. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantele și, ambele cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr.1960/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - cu sediul în P,- A, județul P și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,-, județul
Modifică în parte sentința nr. 1960/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că admite și capătul de cerere privind majorarea salariului de bază cu 5%. Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursurile declarate de pârâtele MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței nr.1960/04.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - cu sediul în P,- A, județul P și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște,-, județul D și cu reclamantele și, ambele cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red. DF/DD
3ex./3.04.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
/
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
