Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 347/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 347/
Ședința publică de la 2 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, și
împotriva sentinței nr. 61 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenții reclamanți lipsă, avocat - G, lipsă fiind recurenta pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților reclamanți, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a sentinței instanței de fond și acordarea drepturilor solicitate de către reclamanți. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 61/05.02.2009 a Tribunalului Vranceas -a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ V, având ca obiect drepturi bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul V și, în această calitate, au solicitat plata suplimentului postului și a treptei de salarizare, în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază.
Potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, devenit art.31 în forma republicată a legii din anul 2004, legiuitorul a prevăzut suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, fără ca acestea să fie cuantificate, atribuție ce revine legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, respectiv, guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor generice din Legea nr.188/1999.
Astfel, deși aceste drepturi sunt prevăzute de lege, datorită faptului că nu au fost cuantificate, instanța nu se poate substitui voinței legiuitorului, în sensul de a acorda aceste suplimente în cuantum de câte 25% fiecare.
Tribunalul reține faptul că, în momentul adoptării acestui act normativ, Legea nr.188/1999 a prevăzut faptul că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, lege care nu a fost adoptată până în prezent, lipsind de substanță, în acest mod, reglementarea drepturilor salariale menționată, prin inexistența unei baze legale pentru cuantificarea și acordarea în consecință a suplimentului postului și al treptei de salarizare.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și al treptei de salarizare, acordarea acestor drepturi ar presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diferite criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut în mod expres că,instanțele judecătorești nu au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel încât nu se pot substitui legiuitorului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care, în prezent, din motivele prezentate, nu este pasibil de exercitare efectivă.
Mai mult, suplimentele în discuție nu pot face obiectul negocierii în acordurile colective conform art.72 și urm. din Legea 188/1999 și nu sunt nici alte drepturi salariale prevăzute de art.31 alin.2 din legea 188/1999.
Tribunalul constată că, în soluționarea acestei situații juridice, instanțele au pronunțat soluții divergente astfel încât instanța de casare, Curtea de Apel Galați, în calitatea sa de unificator al practicii judiciare, a decis în sensul neacordării acestor sume, dovadă fiind de exemplu Decizia nr.23/R/13.01.2009, pronunțată în dosarul nr-.
Tribunalul reține și faptul că, în practica și a, este recunoscut faptul că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă oricărui sistem judiciar compus dintr-un ansamblu de instanțe de fond, fiecare având competenta sa teritorială.
Pentru a evita atingerea securității juridice și a realiza încrederea publicului în sistemul judiciar, a dezbătut această problemă de drept în cadrul Ședinței privind unificarea practicii judiciare din 19.11.2008 și, pentru a soluționa divergența din jurisprudență, a emis soluția de principiu cu privire la nelegalitatea acordării suplimentului postului și al treptei de salarizare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții, G, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivarea instanței referitore la lipsa unei prevederi exprese referitoare la procentul sporurilor conduce la însăși negarea drepturilor salariale solicitate sau cel puțin la lipsirea lor de conținut.
Se încalcă astfel un principiu de drept potrivit căruia o normă legală trebuie să producă efecte, astfel norma ar avea un pur caracter formal.
În acest sens sunt și dispozițiile art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit căruia persoanele sunt îndreptățite ca drepturile lor să fie respectate.
Mai mult, așa cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata nu a contestat nici un moment cuantumul sporurilor solicitate, rezultând astfel acordul implicit în acest sens.
În sensul arătat mai sus, a invocat și Decizia nr.176/12.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați prin care au fost recunoscute cele două sporuri.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art. 304/1 pr.civ, Curtea constată că prima instanță
a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, impunându-se reformarea acesteia.
Suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, sunt prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, potrivit căruia: pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin.1 lit.c) și d) din Legea nr.188/1999.
Drepturile care fac obiectul prezentei acțiuni au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnitarilor publici, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției ( 21 aprilie 2003). Acest act normativ a modificat vechiul art.29 din Legea nr.188/1999 în sensul că prevede, la art.XIII, pct.21, dreptul funcționarilor publici la "suplimentul postului" și " suplimentul gradului".
"Suplimentul gradului" a devenit ulterior, prin art.1 pct.30 din Legea nr.251/2006 "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
La 23 noiembrie 2004, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, prevederile art.29 care prevedea dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare( al "gradului") au fost suspendate, conform art.44.
Ulterior, conform art.XIII din Legea nr.251/2006 care modifică și completează Legea nr.188/1999, prevederile art.29(inclusiv alin.1 lit.c) și d) care se referă la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare din Legea nr.188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 58, 1 și ale art.60/1 alin.1 lit.b din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la data de 01.01.2007".
Ca urmare, la data prezentei acțiuni, conform Legii nr.188/1999, atât înainte de modificarea ei prin Legea nr.251/2006, cât și după republicare ( Partea I nr.365 din 29 mai 2007), reclamanta este îndreptățită la aceste sporuri fără nici o condiționare.
Drepturile de natură salarială care fac obiectul prezentei cauze sunt prevăzute de lege, însă aplicarea prevederilor respective a fost suspendată temporar, într-o perioadă anterioară.
Această suspendare nu presupune pierderea dreptului însuși, ceea ce ar echivala cu o abrogare a prevederilor legale, ci doar o cauză care împiedică, temporar, exercițiul dreptului.
În acest sens a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în Decizia nr.XII din 5 februarie 2007 într-un recurs în interesul legii privind plata primelor de concediu: " Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat".
Ca urmare se impune a distinge următoarele perioade în legătură cu aplicarea prevederilor legale care ne conferă dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare:
- de la 21 aprilie 2003 ( data nașterii dreptului prin intrarea în vigoare a Legii nr.161/2003) la 23 noiembrie 2004 ( data intrării în vigoare a nr.OUG92/2004) - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
- de la 23 noiembrie 2004 la 1 ianuarie 2007 - drepturile salariaților de a primi sumele respective au fost suspendate, conform art.44 din nr.OUG 92/2004;
- de la 1 ianuarie 2007 până în prezent - legea prevede drepturile salariaților și obligația corelativă a instituției de a plăti suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prin reintrarea în vigoare a art.29 din Legea nr.188/1999, conform art. XIII din Legea nr.251/2006.
Prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune nu a curs în perioada 23 noiembrie 2004 - 1 ianuarie 2007 întrucât exercițiul dreptului a fost suspendat printr-o normă legală expresă ( art.44 din nr.OUG92/2004) până la încetarea acestei suspendări conform art.XIII din Legea nr. 251/2006.
În acest sens sunt dispozițiile art.7 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă care prevede: " Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune de a cere executarea silită". 3 al articolului stipulează: " Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul".
Pe de altă parte, prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Însă, starea de pasivitate a reclamantei nu s-a datorat unor aptitudini personale pur subiective, ci a fost generată de acte, fapte și împrejurări mai presus de voința sa, respectiv de apariția unor acte normative. În această ordine de idei, apreciază că sunt incidente în cauză disp.art.13 lit.a) din Decretul nr.167/1958 coroborat cu art.15 din același act normativ privind suspendarea cursului prescripției, o aplicație principiului " contra non valentem agree non currit praescriptio".
Trebuie arătat și faptul că norma legală de suspendare ( art.44 din nr.OUG53 din Constituția României care prevede că: (1) Exercițiul unor drepturi sau unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru, ori ale unui sinistru deosebit de grav (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății".
Astfel, drepturile de natură salarială reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost restrânse în mod abuziv, fără justificare și contrar principiilor specifice unor societăți democratice, așa cum au fost statuate la art.53 din Constituție.
Dispozițiile art.38 din Legea nr.53/2000 - Codul Muncii ( lege organică) prevăd în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită prin nulitate.
Astfel, se poate aprecia ca un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă ( în sensul său larg), odată câștigat, nu mai poate fi anulat.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, G, împotriva sentinței nr. 61 din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-
Modifică sentința nr. 61/5.02.2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că admite acțiunea și obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% fiecare din salariul de bază, începând cu data de 21.04.2003 în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, sume actualizate potrivit indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./29.04.2009
Tehnored./2 ex/30.04.2009
Fond -
CU OPINIE SEPARATĂ - MOTIVARE
JUDECĂTOR
- -
În dezacord cu opinia membrilor de judecată, apreciem că soluția corectă în cauză era aceea de admitere a recursului, modificare a sentinței instanței de fond și în rejudecare, prin reaprecierea dispozițiilor legale aplicabile cauzei de față, se impunea respingerea acțiunii reclamanților.
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
