Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 351/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 351/CA/2008
Ședința publică de la 26 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 3: Ștefan Făt
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A - reprezentată de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, împotriva sentinței civile nr.1447/ca/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru pârâta recurentă, precum și reclamantul intimat asistat de av..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantului intimat s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu reprezentanta pârâtei recurente.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând: în principal admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca prescrisă. În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Depune la dosar practică judiciară - sentința nr.2163/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- și extras de pe portalul instanțelor privind irevocabilitatea sentinței nr.2163/09.11.2007 și soluția pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA ÎN DOSAR NR-.
Mandatarul reclamantului intimat solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat de pârâtă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate. Solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, acțiunea de față nefiind supusă prescripției extinctive de 3 ani, pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei cu reclamantul, iar termenul de prescripție curge de la data comunicării. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1447/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta A, iar pe fond a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și ca urmare s-a dispus anularea parțială a Deciziei nr.95/2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie pentru încadrarea reclamantului în funcția de auditor superior A clasa I treapta 1 de salarizare în loc de auditor principal clasa
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la acordarea drepturilor salariale aferente și a diferenței de salariu aferentă acestei încadrări începând cu data de 15.07.2003 și până la încadrarea efectivă în funcția corespunzătoare și totodată să rectifice carnetul de muncă conform sentinței.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut cu privire la excepția invocată de pârâtă că nu a făcut dovada comunicării deciziei nr.95/2003 cu reclamantul, astfel că nu se poate susține că sesizarea instanței nu ar fi în termen legal față de prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul este încadrat la. A din anul 1991, iar în anul 2003 fost reîncadrat în funcția publică de auditor principal clasa I, pârâta nerespectând prevederile art.4 alin.1 lit.a din Ordinul nr.218/2003 intrat în vigoare anterior emiterii deciziei nr.95/2003, astfel că nu a dispus reîncadrarea acestuia în mod corect în funcția corespunzătoare, respectiv auditor superior A/I/1, cu toate că reclamantul îndeplinea toate condițiile legale.
În afară de acestea, mai reține prima instanță, prin apariția nr.OUG92/2004 pârâta a avut încă odată posibilitatea reîncadrării reclamantului în gradul superior, dar nici de data aceasta nu a dat curs acestei posibilități.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A prin H în baza mandatului de reprezentare nr.-/11.04.2007, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a procedat eronat respingând excepția prescripției, întrucât reclamantului i s-a comunicat decizia prin intermediul statului de plată, astfel că acesta a aflat lună de lună că este încadrat în funcția de auditor principal.
În ce privește fondul cauzei, pârâta arată că în vederea aplicării noilor dispoziții reglementate de Legea nr.161/2003 a fost elaborat Ordinul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.218/2003, care aprobă instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, ordin prin care nu se pot modifica dispozițiile Legii nr.161/2003 în baza căreia a fost emis, punctajele minime despre care se face vorbire în acest ordin au fost stabilite în ideea de a urmări dacă funcționarii publici angajați în instituțiile publice îndeplinesc condițiile de ocupare a funcțiilor pe care le dețineau la data apariției Legii nr.161/2003, cu scopul de a realiza o încadrare corectă, iar nu promovarea sau avansarea acestora, astfel că prima instanță a ignorat prevederile art.53 - 55 din această lege, care reglementează condițiile pentru promovarea într-o funcție publică de existența unor posturi superioare vacante, precum și îndeplinirea condiției de vechime, condiții cumulative care nu erau îndeplinite de reclamant.
Pârâta mai arată că s-a ignorat și prevederea din Legea nr.161/2003 care stabilește un procent de 20% pentru numărul funcționarilor de execuție de grad profesional superior din totalul posturilor și ca urmare reîncadrarea reclamantului în funcția de auditor superior echivalează cu o promovare, lucru nepermis de Legea nr.161/2003 decât prin concurs și condiționat de existența unui post vacant.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 și art.304/1 Cod pr.civilă, Legea nr.188/1999, Legea nr.161/2003 și Ordinul nr.218/2003.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Reclamantul intimat prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de avocatul ales a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța reține următoarele:
În legătură cu primul motiv de recurs se constată că în mod legal prima instanță a respins excepția prescripției, întrucât pârâta nu făcut dovada comunicării Deciziei nr.95/2003 sau luarea la cunoștință sub semnătură, astfel că față de prevederile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004 acțiunea a fost depusă în termen.
Examinând al doilea motiv de recurs privind fondul litigiului, instanța constată că este întemeiat și ca urmare recursul se impune a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin Legea nr.161/2003 se reglementează reîncadrarea funcționarilor publici pe posturi de execuție, încadrare necesară în urma modificării structurii organizatorice a autorităților și instituțiilor publice, precum și redefinirii funcțiilor de execuție.
În art.53 - 55 din aceeași lege sunt stabilite condițiile de promovare a funcționarilor publici pe bază de examen sau concurs.
Prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.218/2003 au fost aprobate Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici raportat la prevederile Legii nr.161/2003, ordin care nu poate modifica sau completa prevederile legii în baza căreia a fost emis.
Scopul acestui ordin fiind doar explicarea criteriilor care trebuie avute în vedere la reîncadrarea funcționarilor publici, reîncadrare care se face cu respectarea dispozițiilor art.XVI și XVII din Legea nr.161/2003.
Dispozițiile art.4 din Ordinul nr.218/2003 care se referă la punctajul minim care trebuie obținut pentru reîncadrarea într-o anumită funcție publică trebuie interpretate în sensul că un funcționar public nu poate fi reîncadrat într-o anumită funcție dacă acesta nu îndeplinește criteriile minime prevăzute de ordin necesare numirii în funcția publică respectivă.
Faptul obținerii de către un funcționar public a punctajului minim necesar reîncadrării într-o anumită funcție publică nu este suficient, dacă acesta nu îndeplinește și restul condițiilor prevăzute de Legea nr.161/2003.
În afară de acestea, prin art.XVI alin.5 lit.a-d din Legea nr.161/2003 se prevede că la stabilirea numărului maxim al funcțiilor publice de execuție din cadrul autorității sau instituției publice trebuie avut în vedere că numărul funcționarilor publici de execuție din grad profesional superior este de 20% din totalul posturilor din cadrul acelei autorității, iar numărul funcțiilor publice de execuție din grad profesional principal este de 40% din totalul posturilor din cadrul autorității publice.
În alin.6 se prevede că numărul maxim al funcțiilor publice de execuție stabilit conform alin.5 poate fi majorat numai în situații temeinic justificate de către autoritatea sau instituția publică respectivă cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Ca urmare, deși reclamantul a obținut un punctaj superior celui necesar reîncadrării în funcția publică de grad profesional superior, simpla obținere a acestui punctaj nu îl îndreptățește la reîncadrarea în funcția publică de auditor superior A clasa I treapta 1 în loc de auditor principal clasa
Interpretarea contrară a prevederilor Ordinului nr.218/2003 ar însemna ca toți funcționarii publici care au obținut un punctaj minim de 7 puncte, indiferent de funcția publică pe care erau încadrați să fie numiți în funcția publică în gradul profesional superior, respectiv promovați în grad superior, eludând astfel dispozițiile art.53 - 55 din Legea nr.161/2003 referitoare la condițiile promovării funcționarilor publici.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile legale menționate și ținând seama de faptul că la data reîncadrării reclamantul era încadrat în funcția publică de auditor A/II/3, prin Decizia colectivă nr.95/2003, acesta a fost reîncadrat corect pe funcția publică de auditor principal clasa I, cu păstrarea salariului avut anterior.
Cum prima instanță a interpretat greșit prevederile legale aplicabile în raport cu obiectul acțiunii și actele dosarului, sub aspectul soluționării fondului litigiului, în cauză sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 și 304/1 Cod pr.civilă, astfel că în baza art.312 alin.1 din același cod, recursul pârâtei va fi admis ca fondat.
Sentința atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului împotriva pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A - reprezentată de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, împotriva sentinței civile nr.1447/ca/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - secția comercială și contencios administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Menține dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea excepției prescripției.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 Martie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.I:/2 ex./14.05.2008
Jud.fond C,
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan, Ștefan Făt
