Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 351/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 351/
Ședința publică de la 2 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliată în F,-,.1.7 jud. V și, cu domiciliul în F,-,jud. V, împotriva sentinței nr. 582 din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții reclamanți și și intimata PRIMĂRIA FOCȘANI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, timbrat, iar intimata PRIMĂRIA FOCȘANI a depus prin fax întâmpinare, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare, având în vedere faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamanții și, în calitate de funcționari publici, foști angajați ai Primăriei Mun.F, au solicitat obligarea acesteia din urmă la plata drepturilor decurgând din suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de câte 25% din salariul de bază, actualizate la data plății cu indicele de inflație, începând cu data de 21.04.2003 până la încetarea contractelor individuale de muncă.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 582/19 noiembrie 2008 respins acțiunea ca fiind prescrisă.
În motivarea sentinței instanța de fond a mai reținut că drepturile solicitate de reclamanți nefiind cuantificate, nu se poate pune în discuție o limitare sau îngrădire a lor.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în insuficienta analiză a situației de fapt și greșita aplicare a legii.
Se susține că instituirea celor două sporuri salariale, a avut în considerare asigurarea unor venituri suficiente funcționarului public căreia îi este interzisă prestarea altor activități aducătoare de venit, cât și aceea de a asigura funcționarea eficientă instituțiilor statului prin intermediul unor funcționari fideli și dedicați serviciului public.
Din altă perspectivă, nerecunoașterea unui astfel de drept este inadmisibilă pentru un stat de drept, fiind contrară dispozițiilor constituționale, cât și Legii nr.188/1999.
Art.31 din Legea nr.188/1999 se referă explicit la cele două suplimente, iar faptul de a fi fost suspendată aplicarea acestei dispoziții, nu presupune nerecunoașterea lor în continuare.
Se susține că prescripția extinctivă sancționează starea de pasivitate a titularului dreptului. Or, atitudinea reclamanților s-a datorat apariției actelor normative de suspendare, care de altfel au întrerupt cursul prescripției.
Cu toate acestea, raportat la momentul nașterii dreptului și exercitarea propriu-zisă a acestuia prin depunerea acțiunii la instanță, s-a apreciat că termenul în care puteau fi solicitate sumele decurgând din cele două sporuri, a fost depășit, cu referire la termenul general de prescripție de 3 ani.
Recursul s-a declarat in termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este fondat.
Instanța de fond a apreciat că acțiunea este prescrisă, prin raportare la art.1 din Decretul nr.167/1958 care prevede:, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Concluzia instanței este greșită, față de împrejurarea că din situația de fapt expusă, rezultă că și-a însușit punctul de vedere exprimat de reclamanți în sensul reglementării acordării celor două suplimente acestei categorii socio-profesionale prin actele normative menționate a căror aplicare a fost ulterior suspendat.
Or, pe durata cauzei de suspendare nu intră în calculul termenului de prescripție.
Așa fiind, instanța de fond urma să facă aplicațiunea art.13 lit.a și art.15 din Decretul 167/1958.
Față de cele expuse, văzând și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința nr.582/2008 a Tribunalului Vrancea și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru soluționare în fond.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte susțineri din motivele de recurs, ca apărări ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliată în F,-,.1.7 jud. V și, cu domiciliul în F,-,jud. V, împotriva sentinței nr. 582 din 19.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează sentința nr. 582/2008 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea în fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 2 aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./30.04.2009
Tehnored./2ex./30.04.2009
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
